Femeia si corpul ei
De-a lungul istoriei omenirii ceva intre o majoritate si o minoritate a femeilor au impartasit mereu o anumita dificultate in a relationa cu propriul trup si propria sexualitate. Problema subzista si astazi, bineinteles, cum va subzista la nesfarsit. Demult vom fi noi oale si ulcele, demult nepoatele noastre vor fi ras de sutienele conservatoare ale mamelor lor, adica exact acele femele in calduri care ne scoteau noua peri albi ca nu vor cu nici un chip sa se imbrace si umbla-n curu' gol pe strada, rusinea lumii, dar ea va fi tot acolo.
Am sa va dau doua exemple, care probabil ca vor scoate fetele respective din rabdari, da' noa, asta-i riscu' pe weburi, daca dai exemple careva se simte ars in onoru' lui de familist etc. Sa-ncercam totusi sa intelegem ca articolu' nu-i despre exemple, ci dimpotriva ele, exemplele, joaca un rol subordonat, secundar, de servitoare ale unei idei mai generale. Ca nu-s chiar atat de importante incat sa le subordonam lor ideea, biete exemple. Hai c-am dres-o. Deci :
Mnoa deci. Fetele se sfiesc. Mbine. Hai sa va spui o poveste.
Acum vreo trei ani, cand tocmai ma intorsesem in Romania (si-am petrecut vreo 2 saptamani sau asa in Cloacapitala tarii) am folosit prilejul pentru a ma intalni cu diversi cunoscuti cu care nu ma mai vazusem de 5 ani ? 10 ? Sezand la un moment dat in faptul serii cu o mandra domnita in ceva bar de duzina, si anume, intr-o camera separata, in care se ajungea deschizand o usa, a cam inceput sa ma oboseasca faptu' ca tot la cinci minute usa se deschidea, si cate-un pusti de liceu intra, dupa care se preumbla ca un prost inainte si inapoi, dupa care iesea. Asa ca am pus-o sa-si dea jos bluza. Cum statea ea cu fata spre usa am mai fost deranjati exact o singura data in tot restul serii. Da' ce-i drept, tre' sa recunosc ca si-o pierdut "misteru". Pe de alta parte, avantaj ea. Si intr-o oarecare masura, eu.
Da' sa revenim. In primul rand, merita observat ca intr-adevar atractia pentru timiditatea erotica exista dintotdeauna. E adevarat. Dar ca o perversitate, si nu ca o manifestare a normalitatii. Cu alte cuvinte, in continuumul preferintelor sexuale dezamagirile de care vorbeste Roxana vin undeva intre normalitate si pedofilie. Toate povestile alea cu roseturi, voaluri, blablauri sunt povestite cu dezgust de barbatii maturi si cu incantare de barbatii care duc inca cu ei un oarecare defect, o ramanere in urma, putin infantilism osificat. Asta-n cazul fericit, in care defectu-i benign, ca sa nu intram in nasoale.
Celalalt efect inevitabil al starii de anormalitate a timiditatii si a gustului pentru timiditate este relativa ei... raritate. Pentru fiecare doi tipi care apreciaza ideile fetei ce isi inchipuie ca va fi seducatoare in costum de ski se gasesc cel putin doi care nu le apreciaza. Probabil ca in realitate chiar trei, cu vedere spre treizeci. Sigur, sunt miliarde de barbati in lume, si nici o femeie n-are nevoie de absolut toti, deci argumentul asta poate fi usor impins la o parte in termenii unei reprezentari naive a realitatii (potriviri, destine scl). Abordarea nu-i mult diferita de-a spune ca poti foarte bine sa mergi de la Targu Mures pana la Sighisoara prin Craiova, ce, este o regula ca toata lumea tre' neaparat sa mearga direct ? Nu, nu este nici o regula. Lol.
Dincolo de problematica concreta, ramane discutia mai larga a vocatiei publice a sexualitatii. Opinia ca sexualitatea (inteleasa in sens larg sa includa tot, de la seductie la copulatie) ar fi cumva un fapt eminamente privat, si n-are ce cauta in spatiul public e si ridicola si gresita. E gresita pentru ca mancatul n-are, structural vorbind, alta compozitie, si uite ca nimeni nu moare daca uneori mancam acasa, alteori mancam la restaurant sau in vizita. Unii dintre noi chiar pe strada, si sa vezi minune, cat oi fi eu de finicky tot nu pot spune ca ma deranjeaza chestia. Ce, nu-i scarbos ? Indivizi introduc chestii in orificii, le umecteaza, le proceseaza, mai trag o basina...
E ridicola insa pentru ca se bazeaza pe o intotdeauna arbitrara impartire a sexualitatii in doua, si apoi pretinde naiv ca doar una dintre jumatati, cea relegata privatului, e "de fapt" sexualitate, in timp ce ailalta e asa, sau de fapt nu e, sau in fine... nu conteaza. Pai bai! Chestia haioasa e ca diverse culturi taie linia aia diferit, asa incat olandezii ii scandalizeaza pe romani cu copulatia libera-n parcuri, eventual chiar intre persoane de acelasi sex, iar romanii pe arabi cu mojicia nemaipomenita de-a vorbi cu femei, asa, pe drum. Am dat doua exemple mari si late, ca daca intram in detalii mai gasim bugat.
Si, ca sa inchei, v-oi marturisi ca uneori ma amuz intaratand prin aplicatie practica sensibilitatile publicului pe tema, iar alteori pur si simplu le folosesc in mod abuziv si-n interes personal. Ceea ce, de altfel, va doresc si voua.
Thursday, 17 June 2010
Bine punctat. Referitor la transparenta si mister... o cale de mijloc e de multe ori o decizie buna. Mai ales ca o parte dintre barbati considera vulgara o tinuta sumara la o femeie. Si-atunci e bine sa le oferi placere vizuala cu portia.
Thursday, 17 June 2010
Stii cum e asta cu "considera vulgara"... cam tot asa cum unele femei considera "vulgare" diamantele prea mari.
Thursday, 17 June 2010
Mda. Constat că tot nu ţi-ai ``reparat`` diacriticele. Şi mai vorbeşti despre femei, auzi obrăznicie !!!
Friday, 18 June 2010
Bre, dumneata ai expus o problemă, dar nu ai propus soluții.
Așadar cu domnițele sfioase ce e de făcut? Le înecam? Le aruncăm în cușca leilor să le mănânce? :s
Friday, 18 June 2010
@Mari Pai nu-i "de facut" nimic, ca nu suntem socialisti. Fac ele insele, daca vor sa faca, ce-or face. Iara daca nu, e loc si pentru ele sub soare. Sau ma rog, mai la umbra, asa.
Friday, 18 June 2010
Eu am înțeles că dumnealor te supără. Dar bun și așa cum zici.
Friday, 18 June 2010
Apoi nu ma supara nicium, nu ma intereseaza, sexual adica, e drept, da' nici pungile de plastic nu ma intereseaza sexual si uite ca traim chiar in aceeasi casa fara suparari.
Friday, 18 June 2010
Faptul că pe dumneata nu te interesează, s-ar putea simplifica cu aceea că nici pe ele nu le interesezi dumneata (fiind la numitor).....și uite așa s-ar rezolva problema.
Spor la reciclat pungi de plastic. :D
Friday, 18 June 2010
Da.
Pacatu' insa e ca dimpotriva, ca pe flutura flacara si io le interesez pe dansele, spre scrasnirea dimtilor si muscarea buzelor (na ca era sa scriu vuvuzelor).
Friday, 18 June 2010
No, în cazul ăsta lucrurile se complică.
Nu rămâne decât să-ți aduni puterile și să-ți duci ”poverile” în spinare :D
Friday, 18 June 2010
Hmmm, dai senzatia ca opinia despre public/privat tine de vreo chestie profund gandita/filosofica. Cand de fapt lucrurile sunt probabil mult mai simple: acum se mananca in public pentru ca toata lumea are ce manca ba chiar are ce manca fix ca ailalati (mai pe vremuri si mancatul in public era ...rau, si nici acum nu prea se mananca in (orice) public icre negre adevarate). Esenta, zic.
Friday, 18 June 2010
@Mari Sau ele pe mine.
@Diana Coman Drept ce zici, mai ramane sa explici de ce-ar avea aia ce n-au ce fute un cuvant de spus in normarea activitatilor si comportamentelor sociale. Dat fiind ca-s din toate timpurile si-n toate locurile primii candidatii la "mai meri ma de-aici si cauta-ti de joaca".
Friday, 18 June 2010
@Mircea Popescu Prosti, dar multi?
Friday, 18 June 2010
Noa, pai cam asta-i miza articolului : sa ne reaminteasca ca tot asa cum nu ne uitam in gura lui Marian apropo de politici fiscale, n-avem ce ne uita in gura lu' Roxana in ce priveste decolteu' si lungimea fustei. Ei sarmanii de-abia de-abia fiind capabili sa decida chestiunile astea pentru ei insisi, darmite pentru altii.
Friday, 18 June 2010
Hm, "norma" sociala fiind ceea ce face majoritatea, daca Roxana (care a propos, nu pare sa decida, ci doar sa enunte) e exponentul majoritatii, atunci avem a ne uita in gura dansei. Ca sa pricepem cum sta treaba, ca la indicator. Ce facem mai departe, treaba si consecintele fiecaruia.
Si atata vreme cat cauza din spatele ideii privat/public ramane, o sa cam ramana si concluzia.
Friday, 18 June 2010
Nu-i nici intr-un caz exponentul majoritatii, e exponentul unei minoritati (chiar dupa propria-i estimare), si anume, a partii enervate in orice minoritate : cea radical-normativa. Aia care-ti spun de pe margine ce-ar trebui sa faci.
Si se plange ca Dumnezeu, Sfantul Pai, Stilul si diverse alte abstractiuni sunt nemultumite de activitatile majoritatii. Iar eu sunt anticlerical. Mai ales cu clericii astia auto-imputerniciti.
Friday, 12 November 2010
ai interesante comenturile decat postul...
Friday, 12 November 2010
Se mai intimpla.