Femeia sarpe

Teoria crestina moderna in ce priveste nenorocirile pamantenilor e destul de simpluta : Nevasta lui Adam, Eva, facuta dintr-o bucata din el s-a inahitat cu sarpele si i-a bagat pe gat bietului om naiv&nestiutor niste Fanta cu pulpa pe care ar fi trebuit s-o evite. Si jbang.

Drept pedeapsa sangereaza constant si tre' sa dea afara o chestie cat un pepene printr-o gaurice cat abia incape sa bagi trei degete (ma rog, functie si de practica) - faptu' ca mai incaseaza cate-o hapsa, si anume, de cate ori e necesar, daca nu stii tu ce-o facut sigur stie ea, si respectiv ca tre' sa se supuna in toate barbatului nu survine de-acolo, si nici macar nu-i o pedeapsa, ci o binecuvantare, zic teologii. Noi sa trecem, ca avem alta tema (si-n trecere sa mentionam ca grecii erau de alta opinie, respectiv ca relele lumii au iesit dintr-o cutie, pe care-a deschis-o o proasta, fara nici un fel de serpi in chestie).

Legatura, alaturarea si suprapunerea intre femeie si sarpe e una dintre cele mai vechi preocupari ale omenirii ganditoare, si precum alte adevaruri universal valabile - de exemplu Potopul, legatura apa-fertilitate etc - se regaseste in toate culturile lumii, chiar daca n-avura ele intre ele cand sa comunice. Ca semn al faptului ca ori toti ne mintim fix in aceleasi moduri, ori avem de fapt dreptate. Posibilitati intre care distinctia nu-i, de fapt, posibila.

Oricum, sa trecem in revista, pentru siguranta dumneavoastra, in caz ca dormiti - in mod de-a dreptul imprudent, as putea spune - cu vre-una de-asta-n pat ori cel putin in aceeasi camera, cateva reprezentari ale teoriei in diverse culturi.

In imagine o puteti admira pe Mallika Sherawat, prima stea a cinematografiei Bollywodiene careia i s-a oferit sa pozeze-n pielea goala (cea de mamifer, nu de taratoare) pentru Playboy in costumul in care-a aparut in Hiss, un film deosebit de prost, da' te pui cu fetisurile oamenilor ?

Fatuca incearca sa fie o nagoda, sau ma rog, naga, un fel de zeitate in mitologia sanscrita mentionata inca din Mahabharata, compusa dintr-un corp de sarpe si-un trup de femeie (de obicei cu un numar excedentar de brate, un obicei foarte indian, dac-ati observat).

Aveti mai sus Lamia, pictata de Herbert James Draper in 1909. Cuvantul inseamna rechin in greceste, dar a dat si numele unei regine legendare a Libiei (care, oarecum in stilul colonelului Gadhafi de astazi s-a apucat sa manance copii), si de asemenea al unei faimoase curtezane (cumva participanta la batalia navala de la Salamis) din Atena anilor 300. Inainte de.

Teoria ca ar fi avut coada de sarpe i se datoreste in totul lui Keats, care a scris un poem pe tema in 1819. Din punctul de vedere al grecilor antici teoria e cu totul inovativa, si ca atare numaram Lamia ca reprezentant serpesc al femeii in lumea anglo-saxona.

Medusa in schimb, al carei cap cum serparaie Rubens ne-a facut favoarea sa-l ilustreze pe la 1600 de-l puteti dumneavoastra admira dinsus avea serpi in par inca de pe vremea grecilor, Ovidiu notand opinia pana la urma discutabila a lui Perseu cum ca pedeapsa femeii, fosta preoteasa a Atenei, a fost perfect justa si adecvata, vinovata cum se gasea de-a fi fost copulata/violata de-un zeu. Pai daca umbla pe drum, ce se astepta ?! Pana mea, e si zeii barbati, mai ales astia ai marii.

Sigur, cu mintile voastre proaspete si naive poate ca aveti impresia asta intru totul gresita, ca daca te bagi preuteasa la Atena in tempu, atunci ii revine obligatia sa te apere de ceilalti natarai de la ea din Olimp asa, ca o minima curtezie, intre femei. Daca nu va duce capu' ?!

Nure-onna e un monstru din bestiarul nipon, cu cap de femeie si trup de sarpe, amfibiu si iute. Teoria zice ca se intalneste in general pe malul apei, spalandu-si parul cel lung. Uneori duce cu ea un copil mic, pe care-l foloseste ca sa atraga potentialele victime. Odata ce un naiv se ofera sa-l tina, acesta se ataseaza de mainile nefericitului si castiga in greutate, facand fuga imposibila. Apar si mentiuni cum ca bestia si-ar folosi limba pentru a exsanguina victimele, ceea ce-o apropie de trasaturile vampirice cu care-a fost blagoslovita si Lamia in folclorul romantic.

Imaginea face parte din Kaikidan Ekotoba, un manuscris de prin secolul XIX care descrie un numar de teratoi.

In imagine o aveti pe Cihuacóatl, femeia-sarpe, zeita a fertilitatii si sprijin al moaselor la azteci, un fel de Hera. Nu putem spune de-a dreptul ca-i monstru (depinde si de cum definim termenul), cu siguranta nu-i malefica, dar nu stiu cata baza putem pune pe ideile aztecilor despre ce-i malefic si ce-i benign. Pana la urma, dupa mintea lor si conchistadorii veneau cu intentii mai degraba pasnice.

Si-acum, de incheiere, ca si-asa ne-am intins dincolo de orice limita a imaginabilului, asa ca ce mai conteaza, sa va spui povestea femeii sarpe si-a regelui Ali Mardan.

A fost odata ca niciodata, ca daca n-ar fi fost nici povestitul n-ar avea rost, un rege pre numele lui Ali Mardan. Si regele asta s-a dus la vanatoare in padurea din jurul preafrumosului lac Dal, care se intinde limpede si linistit intre munti si capitala regala zisa Srinagar.

Cum vana el, a observat deodata o fecioara, frumoasa ca o floare care, sezand sub un copac, plangea amar. Poruncind curtierilor sa-l astepte fara sa se clinteasca, regele s-a dus la fecioara si-a intrebat-o cine-i, si cum de-a ajuns sa se gaseasca singura in mijlocul padurii ?

- O, marite rege, i-a raspuns fata, privindu-l in ochi, eu sunt o doamna din anturajul Imparatesei Chinei, si plimbandu-ma intr-o zi prin parcurile palatului, m-am ratacit. Nu stiu cat drum am batut pentru a ajunge pana aici, dar stiu sigur ca voi pieri, pentru c-am ostenit si-am flamanzit.

Asa o fecioara frumoasa nu poate sa moara pana Ali Mardan o poate salva, se gandi regele, privind aprig trupul fetei. Asa ca porunci curtierilor s-o duca cu toata grija la palatul de vara, in gradinile Shalimarului, unde fantanile imprastie roua peste pajistile cu flori si pomi incarcati de toate fructele lumii isi apleaca crengile grele peste coloanele de marmura. Si acolo, intre flori si soare, fata a trait cu regele, care iute s-a indragostit de ea atat de tare, c-a uitat de toate celelalte din lume.

Asa au trecut zilele, pana cand s-a nimerit ca servitorul unui Yoghin, intorcandu-se de la sfantul lac Gangabal, care se afla pe varful inzapezit al Haramukh-ului, unde mergea in fiecare an pentru a-i aduce stapanului sau apa, trecu pe langa gradini. Peste zidul inalt vazu apele fantanilor, aruncand stropi ca o lumina argintie. Fu atat de uimit de priveliste incat isi puse jos vasul cu apa, se catara peste zid, hotarat sa vada minunile dinlauntru. Odata ajuns in gradina, printre flori si fantani se plimba de ici colo, ametit de frumusete, pana cand, obosit de incantare, se aseza sub un copac si adormi.

Regele, plimbandu-se prin gradina, gasi omul adormit sub copac, si observa ca tinea ceva strans in mana dreapta. Aplecandu-se, Ali Mardan ii desfacu binisor pumnul si descoperi o cutiuta micuta plina cu o pomada bine mirositoare. In timp ce-o examina cu atentie, servitorul se trezi si, negasindu-si cutia, incepu sa planga si sa se vaite. Auzindu-l, regele ii spuse sa nu-si faca griji, si aratandu-i cutiea ii promise sa i-o inapoieze daca-i va spune de ce-i atat de pretioasa pentru el ?

- O, Rege, ii raspunse servitorul Yoghinului, cutia apartine stapanului meu, si contine o sfanta pomada cu multe virtuti. Prin puterea ei, eu sunt aparat de orice rau, si sunt in stare sa ma duc la Gangabal si sa ma intorc cu vasul plin cu apa intr-un timp atat de scurt incat stapanul meu nu sufera niciodata lipsa sacrului element.

Regele fu uimit, si, privind la om curios, ii spuse :

-Spune adevarul! E stapanul tau cu adevarat un om atat de sfant ? Este el cu adevarat un om atat de deosebit ?

- O rege, raspunse servitorul, este intr-adevar, si nu se afla nimic pe lume de care el sa nu aiba stiinta.

Zisa asta trezi si mai mult curiozitatea regelui, asa ca punand cutiuta in buzunarul hainei ii spuse servitorului :

-Du-te acasa la stapanul tau, si spune-i ca regele Ali Mardan are cutiuta lui, si intentioneaza s-o pastreze pana cand vine sa i-o ceara personal. Astfel pasamite urmarea el sa-l aduca pe Yoghin sa-l vada la chip.

Servitorul, vazand ca nu are incotro, se porni inapoi spre casa, dar fara cutiuta se gasea la doi ani si jumatate de mers! Tot acest timp, Ali Mardan trai cu frumoasa straina in palatul Shalimar, uitand de orice in lume in afara frumusetii ei. Si totusi nu era fericit, se schimba la chip si-n ochi i se stinse lucirea vietii.

Cand servitorul ajunse in cele din urma acasa, si-i spuse stapanului ce se intamplase, Yoghinul fu foarte suparat, dar cum nu putea sa se descurce fara cutiuta cu pomada, care-i ingaduia sa-si procure apa din lacul Gangabal, se porni de indata spre curtea regelui Ali Mardan. Cand ajunse, regele il trata cu toate onorurile, si isi tinu cu credinta promisiunea de-a inapoia cutia.

Yoghinul, care era cu adevarat un om invatat, cand il vazu pe rege stiu de indata ca nu-i chiar totul in regula, si spuse

-O, rege, ai fost binevoitor cu mine, si vreau sa-ti intorc bunavointa la randul meu. Asa ca spune-mi adevarul, dintotdeauna ai avut fata alba si infricosata, si ochii impietriti ?

Regele isi pleca capul.

- Spune-mi adevarul, continua sfantul Yoghin, ai ceva femei straine in palat ?

Atunci Ali, simtind o usurare ciudata in marturisire, ii spuse Yoghinului despre fecioara gasita, atat de frumoasa si de trista, in padure.

- Nu este nici un fel de doamna din nici un fel de anturaj - nu este o femeie deloc! spuse Yoghinul fara tremur in glas. Nu este nimic altceva decat o Lamie, un sarpe groaznic, batran de doua sute de ani, cu puterea de-a lua forma unei femei.

Auzind acestea, regele fu la inceput indignat, pentru ca o iubea nebuneste, dar cand Yoghinul insista, regele se sperie, si in final promise sa urmeze invatatura sfantului, asa incat sa se vadeasca adevarul vorbelor lui. Asa incat, in aceeasi seara porunci sa se gateasca doua feluri de khichri, amandoua puse in acelasi vas, dar asa fel cat una sa fie dulce si cealalta jumatate sare.

Cand regele se aseza ca de obicei sa manance din acelasi blid cu serpoaica, intoarse partea sarata spre ea, si cealalta spre el, si mancara. Ei i se paru mancarea foarte sarata, dar vazandu-l pe rege ca mananca multumit si cu pofta isi inghiti si ea portia cum putu.

Dar cand se retrasera sa se odihneasca, si regele, la porunca Yoghinului, se prefacu ca doarme, serpoaica fiind arsa de sete, de la amarul de sare pe care-l mancase, se ridica sa-si gaseasca o gura de apa. Cum nu se gasea in camera, iesi afara sa caute.

Daca o femeie-sarpe iese noaptea, e silita sa revina la forma ei cea urata. Asa se intampla ca regele, prefacandu-se adormit, putu sa-si vada iubita in forma unui sarpe urat si imbalosat, tarandu-se prin gradina. O urmari pas-pas, privind-o cum bea din fiecare fantana pana ajunse la lacul Dal, de unde bau si se imbaie ore in sir.

Complet convins de adevarul spuselor Yoghinului, regele Ali se ruga de el sa-l ajute sa se scape de frumoasa oroare. Yoghinul se angaja sa-l ajute, daca regele ii va urma povata. Asa ca s-au apucat de-au facut un cuptor dintr-o suta de feluri de metal topite si amestecate dimpreuna, si inchis cu un capac tare si-un lacat greu. Cuptorul l-au priponit intr-un colt umbros al gradinii, legandu-l bine din toate partile cu lanturi groase. Cand totul fu pregatit, regele zise femeii :

- Iubire a inimii mele! Hai sa ne plimbam singuri prin gradini astazi, si sa ne distram pregatindu-ne singuri de mancare.

Ea, fara teama, fu de acord, asa incat se plimbara prin gradina, si cand vremea mesei se apropia, se apucara de lucru, cu ras si voie buna, sa-si gateasca mancare.

Regele incinse cuptorul foarte tare, si framanta painea, dar nefiind priceput ii spuse femeii ca-l dor mainile si nu mai poate, asa incat va trebui sa coaca ea. La inceput ea refuza, zicand ca-i displac cuptoarele, dar cand regele se prefacu suparat, spunand ca nu poate fi vorba ca-l iubeste din moment ce nu vrea sa-l ajute ceda, si se apuca sa coaca cu multa stangacie.

Atunci, chiar cand se apleca peste gura cuptorului sa intoarca painile, regele, folosind ocazia, o impinse inlauntrul cuptorului, si inchizand iute capacul, incuie lacatul peste.

Serpoaica, daca se vazu in cuptorul fierbinte, sari, asa ca daca n-ar fi fost lanturile ar fi sarit afara din gradina, cu cuptor cu tot! Dar cuptorul fiind legat cum se gasea nu reusi decat sa sara in sus si-n jos, in timp ce regele si Yoghinul adaugau lemne pe foc, si cuptorul devenea tot mai fierbinte. Asa tinura de la patru ceasuri dupa-masa pana ziua urmatoare dupa pranz, cand serpoaica nu se mai zbatu, si totul fu linistit.

Au asteptat pana cand cuptorul s-a racit, si apoi l-au deschis, dar inlauntru n-au gasit nici urma de serpoaica, afara doar de o gramajoara micuta de cenusa, din care Yoghinul scoase o pietricica mica si rotunda, pe care-o dadu regelui spunandu-i :

- Aceasta este adevarata esenta a femeii-sarpe, si orice atingi cu ea se va transforma in aur curat.

Dar regele Ali Mardan gandi ca asa tezaur e mai mult decat valoreaza viata oricarui om, pentru ca va aduce cu siguranta invidie si razboi si crima pe capul posesorului, asa incat merse la Attock si arunca piatra serpoaicei in rau, sa nu aduca urgie pe Pamant.

~ FIN ~

---------
PS. Acest articol are 235 de centimetri (l-am masurat eu, cu ruleta), ceea ce-l face cred cel mai lung articol scris de mine pe Trilema. Multumesc.