Epitaf

La cate articole s-au scris despre "moartea presei" n-o fi suparare daca mai scriu si eu unul.

Hai deci sa ne punem ciubotele de oameni de afaceri si sa examinam chestiunea. Vrem noi, cum s-ar spune, sa ne facem reclama. Dar nu ne-am pus si palaria de "prosti cu bani", si deci nu scoatem un leu din buzunar pana cand nu ne asiguram suficient ca ne va aduce macar un leu si zece-douaji' de bani inapoi. Sa purcedem.

In primul rand, hai sa aflam ce cumparam. Exista un "Birou Roman de Audit al Tirajelor" care face el ceva in domeniu, nu-i clar ce, da' nici nu-i clar de ce n-am incepe de-acolo. Iata ce aflam :

Asta-i tot ce este peste o suta de mii. Cam slabut.

Fapt ce deja ne trage un prim semnal de alarma, pentru ca la America ziarele nu reusesc sa circule chiar asa de bine, The Wall Street Journal si USA Today fiind singurele ce se invart pe la 2 milioane, dar la o populatie de vre-o 300 de milioane in total. La scara Romaniei, ambele ar intra cam pe locul trei. In Anglia situatia e un pic diferita, The Sun si Daily Mail fac 3 si respectiv doua milioane la o populatie de 60 de milioane, deci hai sa zicem ca un englez din 20 (inclusiv copii, detinuti etc) cumpara unul din astea doua. La noi insa e cam ca pe la americani, un roman dintr-o suta cumpara Click si celalalt roman dintr-o suta cumpara Libertatea. Doar ca totusi ceva mai bine, asa incat am si eu dubiile mele. Ma tem, adica, sa nu fie mai degraba ca-n Mozambic sau Nigeria, dar sa trecem.

Admitand ca declaratiile alea de difuzare nu-s minciuni, ramane sa vedem cam ce putem cumpara. Prima pagina nu ti-o vinde nimeni, si cu asta am pierdut o suta de mii de oameni din Click si 40,000 din CanCan. Sa zicem ca daca am cumpara o reclama de-o pagina intreaga, undeva in interior cam un om din zece o si vede. Sunt generos in estimarea asta, dar asa mi-e firea mea de om de afaceri. Boon.

Asta inseamna ca pentru full page ad avem intre 10,000 si 4,000 de privitori. Spre deosebire de americanul mediu, caruia ii revine un PIB pe cap de locuitor de 45,000$, si spre deosebire de englezul mediu, caruia ii revine un PIB pe cap de locuitor de 35,000$, romanilor carora ne adresam noi le revine ceva mai putin. Cam 11,500$. Sa nu intram in discutii despre distributia bogatiei pe de-o parte si despre cheltuielile discretionare pe de cealalta, ca ne pierdem cu totul. Ce revine de-aici este ca avem a imparti cam la 3-4, ca sa obtinem numere comparabile.

Deci, din cele 4 pana la 10 mii de persoane ne mai raman cam 1-3,000 cu totul lui tot. Moment in care descopar cu stupoare ca-i de fapt mai scump sa produc macheta pentru reclama ce-mi va aparea in ziar decat avantajul pe care afisarea ei mi l-ar putea aduce, in totul lui tot. Pentru ca si daca scot cate-un dolar de pe fiecare cititor de ziar, adica inca de doua ori costul ziarului (!?) in urma reclamei mele mestesugite, tot nu am la dispozitie mai mult de una, maximum trei mii de dolari.

Asta-i tot bugetul, din care eu trebuie sa platesc : partea de creativi, partea de agentie, partea de publisher. Adica intre trei sute si o mie de dolari la fiecare. Atata doara ca e plin vestul de ziare studentesti care ating o mie-doua de pustani prin campusuri, da' nu-i tocmai plin de oameni care-mi pot face o macheta de-o pagina pe trii sute de dolari. Sau ma rog, mi-o fac ceva freelanceri, si arata cum arata ale noastre.

Practic banii pe care mi i-ar aduce o aparitie in cel mai difuzat ziar romanesc ii beau si-i mananc cu doi-trii prieteni la o masa, daca ne punem mintea. Pai si-atunci la ce sa-mi mai bat eu capul, sa-mi incalt cizme speciale ca sa pot rani prin "industria" romaneasca, ce rost are, exact ? Ca om de afaceri, vreau sa zic.

Noa vedeti ?