Disciplina si calitatea executiei
Disciplina e un concept in mare necunoscut in spatiul cultural romanesc. La limita, cei care au o idee despre existenta termenului il folosesc echivalent cu obedienta, ceea ce nu-i nici corect si nici macar scuzabil.
Obedienta este calitatea de-a te supune fara discutii vointei unei persoane. E o calitate importanta pentru sclave, sexuale sau nu, si pentru sclavi, ca-s ei gigoloi sau "corporatisti" (in sensul romanesc al termenului, entry level white collar in englezeste).
Disciplina este calitatea de-a te supune eficace si eficient unor reguli. E o mare diferenta intre o vointa si niste reguli, dar e o diferenta de aceeasi natura cu alte diferente eludate de mintea romanului contemporan (ca de exemplu diferenta intre lege si aiureala, sau diferenta intre opinie si cunoastere), si ca atare nu se vede prea bine.
Intuiti deja ca problema vine din ambiguitatea real-reprezentat, survenita probabil sub influenta a cincizeci de ani de razboaie realitate-ideologie, si deci e un vast si imens subiect, probabil cea mai mara rana lasata in spiritul nostru de un regim nu doar odios, ci absolut si indiscutabil criminal. Ca atare, nu-i in principiu abordabila in spatiul restrins al unui articol pe un blog, fie blogul chiar si Trilema. In principiu aveti dreptate, dar in practica am sa va execut, ca de obicei.
Cum executi un subiect intratabil, indiferent din ce motive nu-i tratabil ? Cu o gluma, cum v-am invatat. Deci, gluma :
Ce urla un drill sargent al US Army cind constata ca plutonul i se afla la un pas de-a cadea in prapastie ?
- Gaz!
Nu-i din spatiul dvs cultural, asa ca trebuie tradus. In armata americana, care-i foarte rational organizata, pe linga importanta calitate de-a fi foarte serios organizata, toate comenzile au doi pasi : o pregatire si-o executie. TOATE comenzile. De exemplu, Column! Left! intoarce trupa la stinga. Column! e pregatirea, si se da intotdeauna pe pasul corect (daca se da pe celalalt pas e pregatire pentru Column! Right!, si sergentul capata un "necorespunzator" in fisa de evaluare).
Cum toate comenzile au pregatire, si plutonul se afla deja la un pas de-a cadea in prapastie, plutonul e in principiu deja pierdut. Vedeti cit de importanta e o organizare serioasa ? Ne ingaduie sa stim din timp, cu un pas inainte, ca tocmai am pierdut un pluton, in modul oilor.
Salvarea vine de la singura comanda din toata lista care n-are pregatire. Gaz! inseamna opriti totul si puneti mastile, ramasita a distractiilor din Marele Razboi, cunoscut printre noi drept primul. Asa incit iata ca nu pierdem plutonul, gratie prezentei de spirit a unui sergent competent.
Sugestia ca indiferent de vointa sergentului putem foarte bine sa pierdem plutonul, ca el executa niste comenzi dupa niste reguli, si nu urmeaza o vointa dupa niste sentimente sau ce-or fi ele e exact, dar exact, diferenta intre disciplina si obedienta. Soldatii americani sunt disciplinati, nu obedienti, si drill-ul se organizeaza in scopul disciplinarii lor, nu al obedientificarii lor. O finete pina la urma irelevanta, ziceti ? Nici vorba.
Pentru ca aceasta diferenta intre obedienta si disciplina se traduce intr-o diferenta de eficienta si de eficacitate a muncii in toate domeniile. In marea majoritate managementul strain din Romania (pentru ca fara suparare si fara scuze, managerii cetateni romani sunt [inca, sper eu] o aproximare a termenului, in sensul in care sir Peter O'Toole e o aproximare a lui Hamlet - joaca un rol, dar nu sunt personajul) decade vrind-nevrind la a organiza obedienta angajatilor.
Intre niste oameni normali munca se organizeaza pe baza disciplinei, si asta-i motivul principal pentru care se ating productivitati cam cu un ordin de marime mai mari. In Romania disciplina fiind un concept complet strain [culturii, iara nu fondului cetatenilor, sper eu], ne confruntam cu situatia nefericita in care oamenii confunda regulile cu vointa comunicatorului, pe modelul ca nu ploua afara pentru ca ploua, ci pentru ca asa zice Tovarasul Secretar General.
Ca rezultat disciplina e obedienta, si ca rezultat Tovarasul Secretar General poate face sa ploua in timpul secetei. Si daca nu face, e semn ca nu-i de fapt adevaratul Tovaras Secretar General, si trebuie sa-l inlocuim. Doctrina "mandatului cerurilor" e o idee chinezeasca de-acum doua-trei mii de ani, adica dinainte de existenta poporului roman chiar si dupa cele mai optimiste estimari. E oarecum ridicol s-o vedem in actiune astazi, intre niste oameni cu pretentii de europenitate.
Nu gasiti ?
Friday, 24 September 2010
Foarte clara explicatia diferentei dintre disciplina si obedienta. Si ca sa fac o paralela, undeva citeam ca esti liber atata cat esti de acord cu limitele libertatii tale. As spune ca si disciplina este asemeni, esti disciplinat- respecti niste regului- atata timp cat ai fost de acord cu regulile alea. In societatea noastra mai toti, odata ce cunosc regulile, mai apoi aleg sa devina ori obedienti-cum bine spui tu- ori sa le ignore total. Ori pupam condurul, ori suntem anarhisti. Ca popor nu suntem disciplinati si nu avem nici cea mai mica notiune de ceea ce inseamna asta.
Ba da, este ridicol, dar ne este caracteristic -privind spre orice oras-de exemplu- noul de ultima generatie se impleteste cu vechiul - antene de toate neamurile, basoreliefuri mai mult sau mai putin brancovenesti, masini de stat mâţa în coada, cabluri atârnînde claie de la un stalp la altul, aere conditionate, culori pestrite de balci.. si inca multe altele - altfel spus Romania se imbraca de la Gucci da' tot cu opinci se incalta.
Friday, 24 September 2010
De unde rezulta ca un om indisciplinat nu-i neaparat unul rau, el fiind disciplinat fata de regula corecta si indisciplinat fata de boul de sef care-o pune prost in practica.
Saturday, 25 September 2010
@Manole E o discutie asta cu libertatea si limitele ei, am purtat-o aici: http://trilema.com/2010/categorii-sociale/
@dAImon Mai propriu spus, ca un subordonat disciplinat dar disobedient poate fi impropriu numit indisciplinat de un superior incompetent. Da. In Romania se intimpla chiar frecvent.
Saturday, 25 September 2010
Mircea, sper c-am inteles limitele(cat am putut sa pricep din cele scrise acolo, nefiind un as), sunt de acord cu aceasta libertate.
Traiesc o astfel de situatie- asemanatoare celei pe care o expune dAImon. Chiar imi puneam problema/ intrebarea pana unde merge executia a celor solicitate/comandate de un sef? Toate fisele de post prevad respectarea oridinelor/solicitarilor superiorului ca functie. Ce faci daca ceea ce cere este incorect/ilegal/ si el bate cu pumnul in masa ca " asa vrea el"? Sunt doua variante: te supui, pentru ca are dreptul legitim sa ceara dar risti sa te trezesti acarul Paun sau nu te supui si risti sa fi dat afara. Situatie e cu atat mai complexa cu cat este numit politic iar seful sefului tau este direct un ministru si el la fel de politic ca si seful pe care-l ai . Ce alegi? Obedienta sau nesupunerea? Acarul Paun sau sa fi dat afara?
Saturday, 25 September 2010
nu stiam treaba cu gaz, nici n-am auzit-o prin filme sau ceva, mersi! :)
Saturday, 25 September 2010
Bancul cu sergeant-ul şi Gas!-ul său este cel mai cretin cu putinţă.
Să dai exemplul unei armate ca etalon de organizare raţională mi se pare ieşit fix din pulă.
Din punctul ăsta de vedere, US Army, Wermacht-ul de anţărţ sau Marea Armată Democrat-Popular Nord-Coreeană sunt la fel de imbecile. Toate sunt reminiscenţe ale unei epoci în care «ordinul se execută, nu se discută» era singurul lucru care conta, ca şi «noi muncim, nu gândim», ştim noi de unde şi de când.
FIREŞTE CĂ DISCIPLINA ESTE IMPORTANTĂ, dar armata, în sine, este cel mai bun exemplu ANTIDEMOCRATIC.
Saturday, 25 September 2010
@Béranger
Cine mai are nevoie de democratie cand primeste zilnic o supa calda la popota?
Saturday, 25 September 2010
@Dr.A:
Democraţia este oricum o iluzie, dar nevărzăles, tavarişci...
Saturday, 25 September 2010
@Manole Depinde mai Manole. Depinde ce vrei sa fii. Daca vrei sa fii un om liber, poa' sa bata cu pumnu-n masa pina ameteste, ca pe tine nu te intereseaza. Daca vrei sa fii un om supus, poa' sa zica legea ce doreste, ca pe tine nu te intereseaza. Fiecare isi alege ce doreste, in viata asta.
Prima alegere are avantajul ca nu-ti va fi usor, a doua ca nu-ti va fi bine (sau, mai exact, ca binele tau nu va fi niciodata la latitudinea ta, ci la latitudinea altuia, si deci nu-ti va fi tie bine, ii va fi lui bine - da' intelege corect semantica, nu va asta sa zica neaparat ca vei suferi, ci pur si simplu ca-ti va fi bine dupa standarde care nu-s, neaparat, ale tale). Avantaje care pot fi privite si ca dezavantaje, bineinteles.
E adevarat ca nimeni nu poate alege pentru tine, si e de asemenea adevarat ca o alegere constienta, asumata si aplicata disciplinat da mai bune rezultate pe termen lung decit alegeri punctuale si eventual alternative.
@Ionut Rupe-i acuma hehe.
@Béranger Daca e cel mai ceva, asta-i deja ceva, musiu. Recunosti ?
Eu n-am nimic impotriva ca tu sa-ti formezi ce opinii doresti despre ce lucru doresti, dar ai servit tu in armata americana, sau pur si simplu vorbesti din ce-ai vazut la televizor, vorba lu' Ionut ? Ca mi se pare mie asa, ca o boare, ca o parere, ca Realitatea nu se potriveste chiar totdeauna cu realitatea, mai ales prin simplificare.
Noteaza ca eu nu vorbesc de democratie, si-mi place sa cred ca nu-ti inchipui democratia ca un fel de panaceu universal sui generis. Chiar daca in Franta se mai obisnuieste traznaia asta ca se aduna muncitorii in curtea uzinei Renault si voteaza daca astazi construiesc avioane sau desfacatoare de conserve.
@Dr.A Ciorbi, bre. Nu supa.
Saturday, 25 September 2010
szupa ca ciorba e lux pentru A-listi
Saturday, 25 September 2010
Strig-Osman: -"Pasat va fac!
Incurcati pe-aicia treaba,
Si-mi mancati pilaf degeaba
Va tai ciorba, va dezbrac!
Ahmet, Mahmet, cum te cheama,
Tu cam tremuri, bag de seama,
Sari, curand, ca-ti viu de hac!"
Turcii, toti, gandeau: -"Poftim!
Sa dezbraci p-un gol ca napul
Cu ce-si bate pasa capul!"
Si-i strigara: -"Cioc selim!"
Dar temandu-se de vorba
Ca Osman le taie ciorba,
Au mai zis: -"Sarim, sarim!"
Saturday, 25 September 2010
Da, Mircea, daca as fi singura pe lume fara echivoc as alege taman cum mi-e zodia si felul : leu si cu ei de gat ! Pe crapa pietrele de vremuri si cu responsabilitate fata de o familie...sunt intre doua nicovale : eu insumi cu constiinta mea de care vorbesti si responsabilitatea fata de cei de acasa.
Cumva o sa razbesc, cu certitudine, insa, vis-a vis de problema ridicata de tine, raman la acelasi gand:pozitia "ghiocelul" se capata foarte usor iar ca sa se ridice- uneori cred ca nici la a 4-a generatie nu reusesti!
Saturday, 25 September 2010
Doooomnu' Popescu, nici tălică nu cred că servirăţi în Armia Americană, ăi?
Şi-apoi, armia e armie, ce poa'să fie? Royal Society?
A, chestia cu travaiorii reno... Franţa-i mereu siurprenantă.
Saturday, 25 September 2010
@Manole Pina la urma tocmai asta inseamna sa legi nodu', ca nu-ti va mai fi bine (in sensul din comentariul anterior), ci cel mult va va fi bine. Care-i o chestie cu totul diferita.
@Béranger Deci pai stai. Poate sa fie absolut orice, ca si elefantul pe care nu l-am vazut. Inclusiv Royal Society. Care iarasi poate sa fie orice, inclusiv sa fie un fel de Academia Romana.
Sa ne pastram putintica rezerva, zic.
Saturday, 1 October 2011
Mi-a facut placere sa citesc acest articol. Disciplina e, la noi, un concept fie ignorat, fie arestat in dulapul cu prejudecati. Cred ca disciplina vine din educatie, acea educatie primara, oferita in familie. Scoala nu mai poate "disciplina", decat in mica masura, ceea ce a invatat copilul acasa.
Am verificat autenticitatea comenzii din armata americana. Pana de curand, in armata romana, comanda pentru pericolul de gazare era "Puneti masca!". Acum comanda este "Gaze!, Gaze!, Gaze!". Nu inteleg de ce de trei ori! :)
P.S.Poti ingadui existenta sub soare a unei fiinte incoerente ca mine?
Saturday, 1 October 2011
Fiintele incoerente ofera asupra fiintelor coerente avantajul ca macar nu-s coerente in directii gresite.
Disciplina vine din educatie, sigur ca da, da' nu garanteaza nimeni ca zisa educatie se face neaparat in familie. De fapt disciplina se poate cistiga si la douazeci de ani in bootcamp, o experienta de care infantilii precum de exemplu musiu Beranger dinsus se tem ca rimele de lesie. Pentru ca asa-i tocmit omul, sa se teama si sa stucheasca mai abitir chestia ce l-ar vindeca, si sa inghita cu placere tot restul, de la otravuri la apa sfiintita (care precum stim, nici nu tocmeste, nici nu strica, avatar al unei fiinte incoerente cum se gaseste).
Saturday, 1 October 2011
E adevarat ceea ce spui. Dar disciplina de la 20 de ani se sprijina pe un minimum dobandit in pruncie. Cineva pretindea ca, daca un copil nu e educat/disciplinat pana la 14 ani, mai are o scuza, dar ca de la aceasta varsta, indisciplina (in sensul expus de tine) e impardonabila.
P.S. O zana e ca apa sfintita:nici nu strica, nici nu ajuta. Multumesc!