Das weisse band

Monday, 26 July, Year 2 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Am fost de-am privit la Banda alba, un film de anul trecut cu substantiala recunoastere (2 nominalizari la Oscar, pentru imagine si cel mai bun film strain ; nominalizat BAFTA, cel mai bun film strain ; nominalizat Cesar, cel mai bun film strain ; castigator, ASC Award, imagine ; castigator, Palme d'Or, FIPRESCI si CPFNES la Cannes ; castigator CFCA, cel mai bun film strain ; castigator EFA, cel mai bun film, cel mai bun scenariu, cel mai bun regizor ; plus o groaza de premii nemtesti etc etc).

Daca simtiti nevoia de-o critica completa si definitiva a paternalismului, falocentrismului si in general a modernitatii tarzii (rationalism y compris), o aveti aici, expusa in toata ferocea ei nuditate de-o baronesa italianca (imbracata si la drept vorbind cam uscativa). Mai mult nu-i nevoie, se ofileste legalismul, se usuca de-a-mpicioarelea Reforma zici ca-i data cu Agent Orange. Nu citez pentru ca de ele singure cuvintele nu inseamna nimic, aveti nevoie de contextul construit, pe de-a-ncetul, din imagini.

Ca bonus, exista riscul sa va loveasca realizarea ca manifestarile zise pentru comoditate BDSM sunt in fapt nucleul viu al familiei, si practicile bizarilor, perversilor si ciudatilor in ale sexualitatii o palida copie, un fel de biserica facuta-n exil dupa chipul si asemanarea celei adevarate, din Ceruri, si presupunerea de-a dreptul incomoda ca renuntarea la respectivele practici, la frenezia obligatorie de-a-i chinui metodic pe ceilalti intr-un cadru organizat e motivul principal pentru care viata de familie nu mai atrage, de fapt, pe nimeni astazi.

Precum vedeti, un film absolut terorist, daca ar fi un film. Nu mi se pare ca este. Eseu cinematografic, poate, daca doriti, colectie narativa de imagini, abuz asupra obiceiului mintii de-a crea miscare din scene fixe suprapuse, numiti-l cum doriti, dar film nu-i, e un obiect contondent si-atat.

Jocul actorilor este intre execrabil si dubios si ca atare nu merita mentionati. In economia productiei jocul este oricum indiferent, si ca atare tot nu merita mentionati. Cadrele sunt cel mult obositoare, cel putin oneste, regizorul e un fel de macelar kosher pentru necromanti, daca necromantii ar folosi macelari kosher. Nu zic ca nu-si merita premiile, sunt destul de convins ca a concurat cu filme inca si mai putin filme, si ca atare intre un morcov si-o creanga uscata pot intelege de ce morcovul va primi premiul de "cel mai fruct". Macar e dulce. Totusi, alcatuirea nu-i un film.

Nu-s foarte convins ca asta conteaza, m-am obisnuit deja sa ma duc la restaurant si sa mi se serveasca muzica, sa cumpar ziare pentru a primi carti la pachet si guma de mestecat pentru a gasi in cutie poze de fotbalisti, nu-mi pare cine stie ce tragedie ca primesc prelegeri de teorie politica si sociologie la cinematograf, in termeni comparativi. Macar prelegerea e bine alcatuita, traim din nou din ce gasim, nu din ce cautam. Traiasca a doua epoca a vanatorilor-culegatori in lunga si glorioasa istorie a umanitatii.

Ba chiar autorul are generozitatea sa ofere si-o cheie minora de receptare, intreaga creatie poate fi privita si ca un film politist. Cine-a facut-o ? Si sub acest aspect oul Kinder este bine realizat, un fel de cub Rubik care nu-ti ingaduie sa ajungi la concluzii solide fara un numar de permutatii recursive. Daca va intereseaza (si daca ati vazut deja filmul), interpretarea mea pe tema este ca preotul e autorul actelor de anarhism, si ca fata lui ai mai mare, cea blonda (e o gluma), Karla stie, si ii omoara pasarea cu exact instrumentul folosit pentru a orbi copilul handicapat, spre a-i trimite un mesaj, in lupta lor pentru suprematie domestica.

Aveti de asemenea ocazia sa urmariti cea mai aspra despartire din istoria cinematografiei, si probabil a vietii pe pamant. Eu unul sper sa n-ajung chiar atat de mizantrop incat s-o pun vre-odata in practica, dar fiecare pentru sine.

Pe final merita sa notam excelenta calitate a decorurilor si costumelor, n-am remarcat nici macar un singur detaliu gresit. Faptul ca pelicula a fost masiv editata digital nu-mi pare ca reduce valoarea acestei realizari.

Sa zicem, per total, ca-i un reusit film nemtesc, dar in vocea capitanului Renault. Substituiti vin si frantuzesc cu film si nemtesc. Multumesc.

Category: Trilematograf
Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

3 Responses

  1. 70% am reusit sa-l vaz... adica pana m-am dat jos de pe bicicleta eliptica si l-am inchis...

  2. Mircea Popescu`s avatar
    2
    Mircea Popescu 
    Tuesday, 27 July 2010

    @Mihai Si cum ti s-o parut ?

  1. [...] (de Giuseppe Tornatore, cu Monica Bellucci), un film de-acum 10 ani, de nevoie. Nevoia a fost constructul nemtesc despre care am scris recent.Intelegerea teoreticienilor pedestrasi asupra celui din urma este ca [...]

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.