Cursa inarmarilor, in presa

Friday, 15 October, Year 2 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Poate ca aveti putintica rabdare, stimabililor, sa facem un pic de recapitulare a istoriei media in patrie, e posibil sa se dovedeasca instructiv.

romania-libera-editiile-din-23-24-decembrie-1989Deci, momentul 0 : tiranul a cazut pardon. Momentul 0 al comunicarii in Romania a fost "armata e cu noi". Aceasta bucatica de informatie s-a propagat mai ales oral, din gura in gura, strigata si fredonata in public. A ajuns apoi la televiziune, de unde a fost propagata spre revolutionarii de televizor (in acele vremuri citeva procente din populatie se agitau in piete, si citeva zeci de procente sedeau lipiti in fata televizorului, iata cum si-au petrecut romanii Revolutia).

Televiziunea, recent "reorganizata" daca putem spune astfel, dar tot unica, nu facea la momentul revolutiei reportaj - Adrian Sarbu, creatorul PRO-TV/MediaPRO a fost de facto primul reporter al Televiziunii in Romania, filmind (in exclusivitate, apropo) procesul si executia abuziv-impuscatilor. Nefacind reportaj, Televiziunea depindea, in unicitatea ei abulica de sursele de informatii, ca sa aiba ce sa colporteze mai departe. Prima dintre informatiile pompate de Televiziune, "armata e cu noi" a fost preluata direct din piata, de pe buzele oamenilor. Zvon, deci. A doua, "dictatorul a cazut" a fost primita de-a gata pe canale oficiale, de la aia care stiau preabine cum cind si de ce. Servita, deci.

Nici intr-un caz, nici in celalalt Televiziunea unica nu si-a citat sursele. Nici intr-un caz nici in celalalt n-a perceput nevoia (in primul caz pentru ca cine-s aia, zvonacii, anonimii din piata, sa-i citeze ditai Televiziunea ? iar in al doilea caz pentru ca aia, comunicatorii, reorganizatorii nu doreau sa fie citati, alegindu-si deja reprezentanti de PR in persoana lui Iliescu, Voican-Voiculescu, Chitac scl) precum n-a perceput utilitatea (pentru ca revolutionarii de televizor erau pe de-o parte prea nauciti, pe de cealalta prea excitati, si pe de ultima prea ignoranti ca sa perceapa macar ideea simpla ca orice informatie are o sursa). Atit pentru Televiziune cit si pentru consumatorii sai informatiile se auto-produceau spontan, cadeau din cer meteoric, ieseau din pamint ca rimele, se prezentau mintii preocupate precum solutiile unui careu de Rebus, tot asa cum si democratia, si bunastarea, si obiectele, si "vesticitatea" urmau sa se pogoare, implicit si automat, din ceruri.

Chiar si dupa ce Televiziunea s-a spart in cioburi, aparind deci televiziuni, chiar dupa ce Scinteia s-a facut Adevarul (Brucan mutindu-se la ProTV), chiar dupa ce diversi apucati mai sinceri sau mai mercantili au inceput propriile ziare intru mai buna informare a publicului structura inceputului n-a disparut, ci a continuat sa se manifeste, modificindu-se incet, incet, fara sa se schimbe in fapt mai deloc. Cum te prinde Anul Nou iti va merge tot anul, stiti zicala ?

Asa incit toata perioada anilor '90 publicatiile romanesti au trait o psihoza autista a exclusivitatilor. Nimeni nu baga in seama pe nimeni, nici un ziar nu se simtea capabil sa intre in discutie cu un altul (dar ii fura, daca se putea face pe tacute, exclusivitatile). Mediafax, agentia de stiri nascuta in '91 a avut de infruntat o piata foarte dificila, in care ziarele abonate ii stergeau, pur si simplu, creditele, dind stirile ca originind de la angajati de-ai lor. Asa s-a nascut practica semnarii "in redactie" a materialelor importate, o ciudatenie atit de alaturi si cu profesiunea jurnalistului si cu logica incit nici nu-ti e clar de unde s-o abordezi in context.

Ca aparare, pentru ca orice disfunctie naste o disfunctie corespunzatoare altundeva, agentia de stiri a inceput sa-si adauge numele cit mai des, pina la urma fiecare paragraf, tot a doua fraza continea deja formulaicul "a declarat pentru Mediafax". Intr-o Casa Presei Libere populata in mare parte de amatori si ingenui metoda dadea oarecari rezultate, numele reusind sa treaca ocazional, asa incit practica s-a impamintenit, si daca va intrebati de ce cititi online pe agregatoare de stiri fara productie proprie "A declarat pentru Hotnews" sau "In exclusivitate pentru ziare.com" in contexte adesea hilare, ei bine, traznaia e perpetuarea ciudateniei de la inceputuri.

Pentru ca iata, 20 de ani au trecut ca un fum, ani pe care presa pe hirtie i-a trait sub apasarea dualitatii zvon - stire servita, fara nici un fel de ingerinta din partea investigatiei ori reportajului, ani pe care presa pe hirtie i-a trait in abulia "informatiei spontanee" si-a imposibilitatii dialogului, fara nici un fel de ingerinta din partea realitatii ori a interesului public, ani pe care consumatorii de presa i-au trait in aceeasi confuzie de la inceput, confuzie care s-a cristalizat pina in final intr-o neincredere generalizata, "toti mint", si-o rupere fundamentala de actul jurnalistic, caruia nu-i mai da nimeni nici un fel de atentie si care a devenit dintr-o profesiune cu relevanta sociala un fel de preocupare de nisa, in care participantii se straduiesc sa se impresioneze reciproc dupa niste coduri absolut fantastice si complet stilizate pina la a pierde orice legatura cu practica, jurnalistii ajungind astfel un fel de cocote care-si compara posetele si proclama cistigatoare de-o zi dupa reguli doar de ele stiute si care nu intereseaza, pina la urma, pe absolut nimeni (ba chiar, date fiind dificultatile de-a dialoga ale diverselor grupuri si grupulete, fiecare-si proclama cite-un cistigator propriu la fiecare categorie, sa nu existe suparare posibila).

A aparut Internetul si-n Romania, cu cinci sau cu zece sau cu patruzeci de ani intirziere fata de restul lumii, aici oricum suntem la portile Orientului asa incit cine mai numara, si aceeasi oameni, aceleasi structuri mentale, aceleasi manifestari la limita dintre absurd si patologic s-au reprodus, oarecum schimbate (fara sa se schimbe deloc) si-n noul mediu. Intre zvonistica si servite, fundamental incapabila sa citeze, sau sa dialogheze, perfect opaca deci si la existenta unei realitati dincolo de sine si la existenta unui subiect dincolo de sine presa continua exact aceeasi traiectorie descendenta, trasata intre aceleasi limite, urmind aceiasi parametri si in online.

Aratam cu cifre cum moare presa pe hirtie in Romania. Nu moare nici din cauza crizei, nici din cauza "incompetentei" management-ului intr-un sens personal sau personalizabil. Moare fara intrerupere din 1990 incoace pentru exact aceleasi motive si din exact aceleasi cauze, structurale, fundamentale, insolubile. In disperare de cauza a incercat sa se dispenseze de profesiune, asumindu-si un rol in constructia politica, dar incercarea nu i-a reusit. Nu cred ca-i pot condamna pe politicieni ca nu-s in principiu dispusi sa-si imparta placinta lor cu oricine nu-si stie face placinta singur.

Ce a mai ramas ? Pai, ca de obicei in asemenea cazuri : ori o reinventare completa si cathartica sub presiune, ori dezagregarea completa.

N-am o parere, dar daca mi-ati cere sa-mi pun banii pe una dintre alternative i-as pune pe-a doua. Ceea ce ma face un om de afaceri mai competent si decit Sorin Ovidiu Vintu, si decit ex colegul de partid Dinu Patriciu, si decit ex colegul de partid cu Ilie Verdet Dan Voiculescu. Nu ca ar fi aceasta performanta cine stie ce mare lucru (Adrian Sarbu divesteste din media romaneasca, incet si pe tacute de ani de zile).

Category: Trilema Presei
Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

26 Responses

  1. Presa de print moare, iar asta nu doar în România. La noi acest fenomen este, într-adevăr, însoţit şi accelerat de lipsa de calitate, goana după senzaţional, aspecte care duc, de multe ori, mult prea departe de realitate informaţiile furnizate. Până la presa de ficţiune nu mai avem mult.

  2. Pe langa ziatristi care nu stiu sa scrie avem cetateni care nu mai stiu sa citeasca. Analfabetismul e in floare si asta probabil musca din public la partea de jos in timp ce internetul musca la cea de sus. De unde dulcea mediocritate in care se zbate tarisoara noastra draga.

  3. Ce să zic?... Ai tu dreptate pe undeva. Din moment ce instituțiile de presă, după 1989, au fost înființate fie pentru influență, fie pentru bani, nici nu se putea ajunge în altă parte. Și cei care au înființat ziare de dragul democrației și al libertății de expresie și de informare, au sfârșit înghițiți aceleași cercuri de influență.
    Nu m-aș băga să fac nu știu ce analize, pentru că nu activez de ani de zile în presă, nici așa bătrân nu sunt ca să cunosc în detaliu situația din anii 90. Însă din ce îmi spun alții, înainte de internet, în România se făcea jurnalism mai de calitate. În sensul că oamenii chiar făceau reportaje, mergeau și vorbeau cu oamenii față în față (mă rog, unii). Acum, se face jurnalism din fund. La telefon și de pe net.
    În România, parcă citisem un studiu, sunt (sau, cel puțin, erau) mult mai multe ziare și televiziuni decât în țările occidentale. Raportat la numărul de locuitori. Multe și proaste. În occident sunt puține și bune. Un ziar local dintr-un oraș din GB, de dimensiunea Timișoarei, are mii de angajați. Fiecare detaliu e pus la punct, nu ca la noi, unde se ocupă un om de 10 chestii și scrie 15 texte pe zi.
    Mor ziarele pe hârtie la noi, mor și în alte părți. Nu-i niciun necaz, bucuria copacilor. Însă, dacă la jurnalism pe hârtie ne-am priceput cum ne-am priceput, la ăsta pe net e și mai rău. Știu un patron de presă care și-a angajat câțiva oameni, le dă 1500 de lei pe lună și eu trebuie să scrie 25 de texte pe zi!!! Acolo calitate! Informație puțină peste tot, luată din alte părți și remestecată. Tot mai mult jurnalism de opinie, tot mai puține știri relevante.
    În fine, îmi mai trec mie multe prin cap, dar deja sunt prea alambicate. :)) Plus că e ușor să analizez. Mai bine mă pun să muncesc... :P

  4. Mircea Popescu`s avatar
    4
    Mircea Popescu 
    Friday, 15 October 2010

    @Paul-Sorin Tiţa Presa de fictiune hahaha bien trouve.

    Chestia interesanta este ca acum 100 de ani am fi fost priviti de la Paris de exemplu drept cei mai adevarati, virful singerind al avangardei pentru acest fantastic "curaj". Cum ne ratam noi sansele...

    @Dr.A Acum daca e sa fim cinstiti, toata lumea se zbate dintotdeauna in dulce mediocritate. Nici n-ar avea cum fi altfel.

    @Florin Puscas A mai ramas Mungiu-Pippidi dintre ei, de exemplu.

    Se faceau reportaje, ce-i drept, dar pe toata plaja, de la gaina cu trei picioare si pui vii pentru care "maestrul" Cristoiu a ramas celebru (in caz ca si-a uitat lumea cine-i asta si de unde vine) pina la editorialele proletcultiste in care se infierau crimele demonstratiei din Piata Universitatii si se ridicau in slavi talentele lui Ion Iliescu pentru care "maestrul" Tudor-Popescu a ramas celebru (in caz ca si-a uitat lumea cine-i astalalt si de unde vine).

    Ce-i drept ca pe linga astea mai nimerea si cite un reporter adevarat si cite un ziarist adevarat. Chestia-i ca in aceeasi proportie mi se pare ca sunt ei prezenti si acum, si exact la fel de vizibili ca si atunci. Dupa zece-cincisprezece ani vor fi fara indoiala folositi drept exemple ca "se facea totusi jurnalism" si-n 2010, in conditiile in care nimeni nu-i baga in seama in 2010 pentru ca erau prea ocupati sa dea emisiuni cu Amy Thera si Andrei Vulpescu.

    Nu-i drept ca are mii de angajati, dar e adevarat ca primul ziar in Germania vinde 4 milioane de exemplare, nu o suta de mii. Angajati, sa vezi chestie, sunt chiar mai putini, per exemplar judecind, si mi se pare ca si per capita.

    Haios patronul cela, deci daca as lucra pentru el, cum scriu eu 2-3 texte pe zi ar rezulta un salar pe la 150 de lei pe luna ? Vai de capu' meu.

  5. Apropo de ''psihoza autista a exclusivitatii'', Romania Mare avea tiraje de 500 000 de exemplare prin 91'...

    Altfel, Romania Libera data exemplu grafic inca se tine bine in sensul ca e una dintre putinele publicatii care mai face ''si jurnalism'', pe langa can-canurile si parerile neavizate. Se fac reportaje, analize de fond , dar e mai greu sa le si vinzi...sa-ti zici ''quality'' (cu tot cu schimbarea lor recenta de grafica)

  6. Mircea Popescu`s avatar
    6
    Mircea Popescu 
    Saturday, 16 October 2010

    Si eu ziceam pe undeva, mai frate, fata de cum se vindeau ziarele in 90-91 e jale, vindea EvZ singur cit tot tirajul a tot ce misca azi de 5 ori.

    Nu stiu ce zici tu prin "se tine bine". 20,000 vindute ? Ala-i ziar de campus, nu te supara.

  7. Pai se tin bine pentru ca altii nu imping nici 10 000, desi livreaza cifre aiurea celor de la Brat. Acum nu stiu cum sa spun, dar daca impingi 50 000 de bucati pe piata si vinzi 25 000 , returul e 50%. Daca impingi 30 000 si vinzi 20 000, procentul este clar mai mic...

  8. Mircea Popescu`s avatar
    8
    Mircea Popescu 
    Saturday, 16 October 2010

    Da mei, ce spui tu e adevarat, da' se aplica ce explic diversilor blogeri zarghiti ca ei is in top nustiucit Alexa : la nivelul asta nu conteaza, totul e 0 si eroare de masuratoare oricum.

    Un cotidian care vinde zeci de mii de exemplare, un blog care are citeva mii de unici sunt fix pix, nici macar indie nu sunt, cel mult pre-garage band, trupa de liceu. 10,000 ziare x 1 leu ziarul = incasarile dintr-un magazin. Care magazin angajeaza cinci, hai zece proaste si vinde intr-un cartier.

  9. Ma rog, grosul de profit ar trebui sa vina din publicitate => problema e ca tirajele alea false s-au cam reflectat si asupra perceptiei generale a pietei => cumparatorii de spatiu au inceput sa ceara controale mai serioase si au realizat stupefiati ca un mare ziar romanesc le aducea cam tot atata expunere cat 2-3 siteuri mai serioase.

  10. Mircea Popescu`s avatar
    10
    Mircea Popescu 
    Saturday, 16 October 2010

    Asta-i riscul minciunii. Pina tu iti organizezi sistemul de mintit (pe TV situatia nu-i cu nimic diferita, apropo) alta trupa de oameni vor construi in liniste o alternativa la business-ul tau. Treaba merge citiva ani in liniste dupa care boom, dintr-o data se descopera ca nu mai existi.

    Si asa se prabusesc business-uri ca mobilele mincate de termite. La suprafata pareau solide, dar de fapt nu mai aveau nici o substanta.

  11. Pe TV e minunata iluzie a ratingului...facut pe un esantion de 1300 de persoane.

  12. @Mircea: Cred ca trilema ta, altfel laudabila, are doua premise cel putin discutabile.

    1. presa nu are momentul 0 la "armata e cu noi". Asa o fi partea cealalta a stiloului ... la oamenii care au descoperit ca pot sa transmita mesaje (noii jurnalisti) sau la cei care au descoperit ca pot sa scrie altfel (vechii jurnalisti care pretind ca s-au nascut in decembrie 89).
    Dar daca esti de acord ca "presa" nu inseamna doar oameni care mazgalesc hartii/ecrane ci "presa" e presa doar pentru ca niste oameni citesc acele hartii si vad acele ecrane.... atunci trebuie sa constati ca in mintea "receptorilor" presa era deja prezenta la omentul pe care tu-l consideri 0.
    - meciul de fotbal care schimba programul zilei, inghesuiala de la "Sportul", bataia pe suplimentul "fotbal" sau barfa pe seama cancanurilor din programelor de la meciurile de fotbal... erau si sunt si acum
    - genul de filme care se cautau pe VHS ... erau si sunt si acuma
    - nevoia de "reality show" si de a vedea bucati de realitate neacoperite de "discurs" ... era si e
    - putem continua cu programele vizionate la bulgari, rusi, sarbi etc etc

    Dar ma opresc spunand doar ca inclusiv premisa ta ca jurnalistul ar trebui sa faca apostolat si educatie ... tot inainte de momentul 0 isi are originea ... si din pacate e in picioare chiar si dupa ce zi de zi de ani de zile jurnalistii ar putea sa afle ca-s doar mijloace pentru a ajuta vanzarea de bere, detergenti ... si alte lucruri pe care cititorii lor le-ar putea cumpara influentati de o macheta in ziar sau de un post tv (asta dupa ce a concluzionat de mult ca nu prea exista cititori dornici sa plateasca scriitura/ prestatia tv)

    2. cineva ar fi castigat razboiul cu presa. din nou te uiti doar la emitatorii de mesaje ... si ipoteza ta e echivalenta cu "dallas-ul" a omorat televiziunea sau eurobingo, sau dansez pentru tine ... oamenii in continuare consuma mesaje emise de altii, le cauta, le resping, le interpreteaza .... deci PRESA E VIE ... si e tinuta in viata de fiecare individ cu o telecomanda/tastatura la indemana. victoria impotriva presei .. e doar o lozinca transmisa prin presa.

    Revenind la "presa citita pe hartie" (caci nu se mai scrie de mult pe hartie) ea este intr-adevar in mare pierdere de viteza. Nu doar aici ci peste tot unde viteza informatiei pune in dificultate posibilitatea de a distribui mesaje pe hartie. + obisnuinta oamenilor de a citi pe hartie, + fragmentarea impusa de tot mai marea diferentiere a publicului => impingerea in tiraje mici care pun in imposibilitate vechiul model de business.
    La noi viteza e mult mai mare din motive locale:
    - multa vreme pierderile din presa citita pe hartie au fost acoperite de niste indivizi care credeau ca la un moment dat vor scoate bani.
    - caderea increderii publicului in viitor a cazut dramatic si de aici si scaderea disponibilitatii de a cheltui indrumati de reclamele din ziare
    - marele atu al presei (in buna parte legat de mitul de care ziceam la 1) era brandul de presa: a aparut in ziarul x deci e mai pretios decat la tv. Asta permisese presei sa vanda la preturi triple (sau mai mult) decat tv-ul pentru acelasi numar de perechi de ochi care vad mesajul. Atu-ul asta a fost distrus fix de lucratorii din presa care dpa ce n-au mai lucrat sau dupa ce au schimbat ziarul au simtit nevoia sa improaste cu noroi fix atu-ul din care traiau. In plus comparatia s-a schimbat ... caci tv-ul si-a injumatatit preturile.
    - amagala de a forta circulatia de presa cu lozuri, cd-uri, carti etc... care au facut de multe ori din mesajele scrise in acele ziare ... simple apendice la "insert"

    Dar chiar si daca vorbim de lcruri citite pe hartie... o sa descoperi ca "ziarul" cu cea mai mare circulatie e editat de patriarhie, iar cea mai scumpa reclama intr-o publicatie periodica ... e intr-un catalog de hipermarket.

    Nu Mircea, "presa" nu-i pe moarte si nici nu-i iminenta o "reinventare" speciala. Dimpotriva, traim vremuri in care numarul mesajelor transmise si ale celor receptionate ... sunt mai multe ca niciodata, iare viteza de reinventare e deja crescuta. "Presa" s-a reinventat deja si se reinventeaza zi de zi, ca unii nu observa, nu pot sau nu stiu sa se adapteze ... e problema lor individuala nu a presei.

    @krossfire: cand vorbesti de iluzia altora n-ar fi rau sa incerci sa-ti verifici certitudinile:) nu-s 1300 de persoane, sunt gospodarii.... vreo 9 ani de istorie, minut de minut, zeci de posturi cu tot ce e pe ele. Zi de zi, sute de oameni (in general nu foarte plini de certitudini) verifica, testeaza, incearca, cheltuie bani pe acele date, cheltuie si mai multi bani in functie de acele date ... castiga sau pierd in functie de deciziile luate cu ochii in acele date.
    PS: Stiu, tanarul creator are certitudinea geniului, dar ca sa produca efecte, creatia trebuie sa ajunga la public :( Testeaza-ti certitudinile la media ... n-ai nimic de pierdut:)

  13. Mircea Popescu`s avatar
    13
    Mircea Popescu 
    Sunday, 17 October 2010

    @krossfire Si noi ar trebui sa creditam teoria ca nimeni nu i-a gasit pe aia inca, de ani si ani de zile. Uite asa sed si PRO-ul si Antenele si toata lumea si nu-i cauta sa-i gaseasca sa-i lamureasca etc.

    Siiigur.

    @parvan La 1, eu procedez pe dihotomia propaganda/presa, considerind publicatiile de pina la Revolutie drept simpla comunicare comerciala (ce-i drept pusa de facto in slujba unui regim politic mai degraba decit a unor interese economice, dar aceasta diferenta nu isi are sensul intr-un regim necapitalist, practic tot pentru un capital lucrau ei).

    Sigur ca exista un puternic filon de entertainment, care inseamna si fetele in titele goale, si fotbalul, si povestea accidentelor, chestii de-astea primare care raspund interesului perfect uman de-a vedea umorile curgind, indiferent de culoarea sau sursa lor. Dar sa nu confundam asta cu presa, mi se pare ca n-are treaba, altfel riscam sa numim presa si desenele animate.

    Abordarea ta, ca tot ce se intimpla pe canalele de comunicare e automat presa in virtutea simplului fapt imi pare echivalenta cu a sustine ca tot ce se intimpla in dormitor e sex, eventual chiar salbatec si dezlantuit. Doara-i pe pat.

    Ambele concluzii la care ajungi, una ca scrisul e ca sa vinda si-a doua ca cititorul nu-i dispus sa-l plateasca imi sunt mie pentru mine infirmate de practica mea proprie si personala. Cred, ca opinie, ca esti pur si simplu amarit si vezi lucrurile prin anumiti ochelari, dar ele nu-s asa, chiar deloc. Sigur, tu probabil crezi, tot ca opinie, ca io-s aiurit si vad lucrurile prin alti anumiti ochelari. De stiut nu vom sti veci pururi.

    La 2, in continuare nu-s de acord ca presa e "ceea ce se intimpla pe canalele de comunicare". Asta-i ca si cum imi spui ca Opel este ceea ce se misca singur pe roti, sau Xerox e ceea ce face copii pe hirtie. Totusi, nu-i.

    In tot cazul nu sustin ca presa e moarta, nici poveste. Sustin ca a pierdut, si ca acum se gaseste in genunchi, in pielea goala, cu greutati agatate de sfircuri, miinile legate la spate si laptic pe bot. Ca cine-a pus-o acolo n-are nici un chef s-o omoare, cel putin nu inca sunt absolut de acord, si toata chestia-mi este emotional indiferenta, ca io nu-s nici jurnalist nici nu urasc presa, da' zic ca observatia merita totusi facuta.

    Absolut de acord cu observatiile tale despre viteza de la noi, precum si cauzele ei, cu mentiunea ca poate teoria despre viitor si reclame e o acoperire superficiala a unor probleme mai profunde si fundamental diferite. De asemenea nu-s de acord ca niste oameni pot, prin conventie, sa creasca valoarea unui activ. Ca atare, nu pot fi de acord nici cu teoria ca ei pot sa-i coboare valoarea prin conventie. Asa incit improscatul cu noroi mi se pare mai degraba un amanunt de culoare locala decit un element care sa fi chiar avut impact.

    Stiu ca Lumina sau cum ii zice chestiei are o circulatie serioasa, dar ne lovim de o problema interesanta : nu este neaparat si citit :)

    Daca ai ideea sa ma incluzi de exemplu pe mine in presa, si sa zici ca uite, s-a reinventat X ziar prin Trilema imi pare ca esti cel putin naiv. De banii aia putem zice ca si fabricile de biciusti s-au reinventat in fabrici de volane de masini, ce mai conteaza c-au dat faliment, actionarii si-au pierdut toti banii, muncitorii si-au pierdut toate slujbele, managementul a fost trimis la plimbare si cladirea a fost reconstruita, e "aceeasi" fabrica, reinventata.

    Apropo de chestia cu krossfire : fac pariu cu tine, pe cit vrei tu, ca macar jumatate din posturile de televiziune au adresele a macar jumatate din cutiutele alea. Tii ?

  14. fabricile de biscuiti au probleme cu snacksurile, chipsurile, cerealele (consumate uneori ca snacksuri) nu cu volanele de masini. :)

    Da trilema e media, nu are de-a face cu ziarul X ci cu cititorul Y care-si acopera niste nevoi de informare din trilema si altele asemenea si nu mai simte nevoia de ziarul Z.

    Nu pot tine pariul din motive etice, dar daca stii ceva ... zi-mi si te indrum la ARMA (care e interesata caci o dovada in sensul asta i-ar aduce bani de la GFK). Am pus in ambele contracte clauze destul de "dureroase" pentru situatii de genul asta. Am insistat ca auditul periodic sa se faca de straini fara subcontractare (de aici multe probleme cu translatori independenti). Am insistat mereu pentru rata de refresh a panelului si pe selectia mecanica a noilor case. Urmaresc de noua ani PMR-ul (un raport customizat despre comportamentul fiecarei gospodarii din panel).
    Apropo .... daca chiar stii vreun caz (gospodarie cu peoplemeter care avantajeaza o televiziune) ... chiar sunt curios de modalitatea de avantajere a unei statii fara sa fie detectat in PMR. Zi-mi cat ceri (in privat) si daca exista ... sunt dispus sa platesc. (banii ii recuperez din improvmentul global adus acestui tip de masurare:) )

  15. am uitat de "conventia" de crestere/scadere a unui activ. Eu nu spun ca-i conventie si nici macar nu-i banuiesc de intentie. Spun doar ca injurand public vechiul loc de munca ... sunt credibili ... iar ce-i care-i asculta sunt mai putin dispusi sa creada in glamour-ul publicatiei respective. Fenomenul fiind generalizat efectele au fost generalizate.

  16. Mircea Popescu`s avatar
    16
    Mircea Popescu 
    Sunday, 17 October 2010

    Biciusti zic, nu biscuiti. Amuzanta intimplare ai creat, sa zic ca-i un exemplu ce sustine teza ? Poate ca in inca 1000 de ani lumea va intelege prin "presa" instalatii de procesarea materialelor la rece si-atit.

    Nu stiu nici un caz concret, daca stiam vorbeam in alti termeni, asa cum pe buna dreptate imi si recomanzi. Dar in schimb cunosc musterii astia particulari, precum si tendinta omului din toate timpurile si din toate locurile de-a "repara" mai intii masuratoarea si apoi marimea masurata. Si doar la urma de tot chestia care se masoara prim marimea si masuratoarea respectiva.

    Deci pina la urma ce am ? O parere. Cit valoreaza ea ? Pai in principiu nimic, sau altfel atit cit e autorul dispus sa puna pe ea. De-aia ti-am oferit ramasag, nu de altceva.

    Tema e in tot cazul interesanta, chiar daca eu nu ma pricep defel la ce faci tu acolo, audit de media sau cum se numeste, am totusi niste oarecari cunostinte despre securitate si securizare, asa ca daca tot ne-am apucat sa discutam de-astea, da-mi voie sa fac niste observatii din perspectiva aia :

    I. Dinamica sociala. Cutiile vor trebui distribuite si-n Romania "profunda", sa-i spunem astfel. Cam ce sanse sunt, zici tu, ca vecinii/cunoscutii/rudele/popa/primarul/seful de post sa nu stie ca X-ulescu din satucul Y are cutia-n casa ? La cum functioneaza dinamica sociala pe scara medie de bloc, cit timp crezi ca va dura pina stie toata lumea, sa poata invidia in liniste, de exemplu ?

    II. Integritatea semnalului. Functie de solutia tehnica folosita exista diverse mijloace de-a detecta consumatorul de semnal pe reteaua de cablu. E improbabil ca furnizorii de cablu sa nu poata afla, daca-si pun mintea, unde ati pus voi cutiile. Sigur, voi aveti probabil contracte scl, dar nu trebuie uitat ca furnizorii de cablu pot afla tot prin intermediul unor tehnicieni, adica al unor oameni. Care cistiga o mie de lei pe luna.

    III. Scatter electromagnetic. Stii (stii ?) ca se pot face echipamente de supraveghere audio care sa interpreteze vocea dupa variatia de potential electric a placutei microfonului, care sa urmeze variatiile de cimp induse de functionarea unui telefon mobil, nu ar fi deloc imposibil a alcatui un box-detector van care sa-ti gaseasca cutiile pur si simplu plimbindu-se pe strada, avind in vedere ca stie ce semnal trebuie sa gaseasca.

    Nu discutam nici macar de milioane de dolari in costuri totale pentru a pune toate astea la un loc intr-un tot functional si iti pot spune cu mina pe inima ca imi pareresponsabil pentru un manager general de trust TV sa stea fara asa un departament la dispozitie. Pe deasupra, legatura servicii secrete-televiziune e asa de veche in tara asta...

    Revenind la tema, pot fi de acord ca Trilema e media (mediu de comunicare, adica, pe romaneste) da' nu poci fi de acord ca-i presa.

  17. Mircea Popescu`s avatar
    17
    Mircea Popescu 
    Sunday, 17 October 2010

    La PS : problema nu-i ca in mic nu se petrece ce zici, problema-i ca [mi se pare mie] ca daca fenomenul e generalizat atunci efectele nu pot fi decit nule. Tot asa cum daca "scad" toate valutele efectul este de mentinere a tuturor valutelor, tre' una care sa creasca in raport cu tot restul ca sa poata fi o prabusire generalizata.

  18. I. sunt clauze de confidentialitate cu gospodariile + clauze contractuale in care li se promit recompense daca "raporteaza" ca au fost contacti in vederea modificarii comportamentului de vizionare. + clauze in contractele cu televiziunile care platesc inclusiv tentativa (+ iesirea din sistem) + mai sun unele dar nu-i cazul aici

    II. functioneaza la fel ca un tv deci nu-s asa detectabile. Da. E posibil ca niste vecini, niste tehnicieni etc sa stie.... dar pana la frauda e cale lunga.

    III. da. unele le stiu, altii le stiu consultantii

    ... ar mai fi de adaugat aici faptul ca riscul pentru o televiziune e mare, capacitatea de detectare e si ea mare, scoaterea unei gospodarii suspecte se poate face rapid si fara motivatii etc ... si poate e important de spus ca datele sunt foarte importante in sine pentru televiziuni (optimizari, targeturi etc) iar alterarea lor cu buna stiinta in speranta unor castiguri posibile (relatia nu-i deloc directa, de la audiente pana la comanda de publicitate intervin o multime de alt factori) ar duce si la incapacitatea de a sti performantele efective ale respectivei televiziuni

  19. Mircea Popescu`s avatar
    19
    Mircea Popescu 
    Monday, 18 October 2010

    Problema pe sistemul coercitiv la care gindesti tu e dubla : Primo, si cel mai important, este ca daca nu reusesti sa identifici pentru cine furau hotii, n-ai pe cine pedepsi. "Niste tipi au incercat sa influenteze". Bun. Si ? Ce faci cu ei, ii bati pina recunosc ca-s iepurasi ? Secundo, diferenta intre frauda si influenta e larga, tocmai pentru ca influenta are asa un larg spectru de intensitate.

    Chestia cu interesul televiziunilor e si ea cu doua taisuri, in primul rind presupune ca televiziunile chiar sunt interesate de asa ceva, o teza cel putin discutabila, si-a doua ca daca stiu cum au corupt masuratorile pot reconstitui fara mari dificultati mesajul corect din rezultatele voastre.

    Sistemul cu recompensarea pentru raportare e si el dubios, pentru ca pina la urma pune un incentiv pe raportare, adevarata sau falsa. Toate problemele astea nu-s bineinteles nici intr-un fel proprii PPM-urilor, ci pur si simplu comune oricarei incercari de-a masura comportamentul oamenilor. Atunci cind imi manifest neincrederea nu-i un vot de blam nici impotriva ta personal, nici impotriva firmei/organizatiei/sistemului din care faci parte, e pur si simplu rezultatul experientei mele cu natura umana.

    Sunt lucruri care se pot face, si sunt lucruri care sunt sortite de la bun inceput ratarii. Ce faceti voi e indisputabil in a doua categorie, chiar daca poate ca reusiti, pe intervale scurte si pina la urma irelevante, sa obtineti niste cifre despre care, fara a se putea spune ca sunt "adevarate", se poate macar sustine persuasiv ca-s mai bune decit orice alternativa.

  20. Anyway ... vroiam doar sa-i dau motive lui krossfire sa incerce sa-si verifice "certitudinea" ... inteleg ca are aproape 2 luni experienta intr-un grup in care exista si oameni care ar putea sa-i explice cum e cu "minunata iluzie a ratingului" .

    Zici ca daca trilema primeste o inviatie la o conferinta de "presa" ... Mircea raspunde ca trilema nu-i presa :) ?

  21. Mircea Popescu`s avatar
    21
    Mircea Popescu 
    Monday, 18 October 2010

    Cel mai probabil. Ce m-ar putea interesa pe mine la o conferinta de presa, logic gindind ? Decit sa-mi angajez o fata care sa-si piarda vremea pe la de-astea si sa aduca pungi si brelocuri de care chiar avem disperata nevoie prefer sa-i las pe altii sa se ocupe de conferinte, gratis.

    Pe de cealalta parte (sa recunoastem cinstit spiritul, chiar daca putem respinge formal argumentului tau), daca iau un interviu tind sa ma prefac ca intr-adevar Trilema e presa. Totusi, cred ca asta-i mai degraba o forma de adaptare la misreprezentarile celuilalt decit o identificare proprie. Daca o babuta te intreaba "ce-i tramvaiul, troleibuz de-ala?" probabil ca ii poti raspunde "da".

  22. Parvan : De acord, ''gospodarii'' (greseala mea), dar sistemul de analiza e cel putin chestionabil. O spun pentru ca vin dintr-una din partile baricadei , iar sondajele comandate pentru verificare pot releva destule surprize.

  23. kroosfire: am vazut cv-ul urmand linkul tau ... si asta-i motivul pentru care te indrumam spre departamentul de research din firmele de media din wpp . Normal ca e chestionabil :) dar chestionarea la sursa s-ar putea sa aduca mai multa cunoastere decat impartasirea de "certitudini" pe bloguri :) Bafta!

  24. Mircea Popescu`s avatar
    24
    Mircea Popescu 
    Monday, 18 October 2010

    @krossfire E gingasa masurarea omului de catre om. Nu degeaba le zice stiinte soft.

    @parvan Da' stiu ca lucrezi temeinc dom'le.

  1. [...] 17 Octombrie 2010 | Autor: Mircea Popescu In comentariile la recentul articol despre evolutia si perspectivele presei romanesti am tratat deriziv doua persoane percepute frecvent in spatiul public si indicate de vulgata [...]

  2. [...] oare cum o fi mai bine, cu sex, fara sex ? Oare oamenii nu-s atenti la ce zicem noi pentru ca sau dimpotriva din cauza ca ? Oare cum si oare de ce [...]

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.