Ce poate face statul roman pentru mine
Se discuta (si e bine ca se discuta) in lumea intreprinzatorilor si antreprenorilor autohtoni despre ce-ar putea face statul. Sa adaug cateva vorbe, dar.
Eu sunt ceea ce se numeste indeobste "un intreprinzator". Adica, nu-s genul de om interesat de un tatic, nu simt nevoia sa fiu luat in brate si sa mi se spuna ca va fi bine, nu necesit sa mi se explice viitorul si sa mi se traduca ce vad in jurul meu intr-un limbaj simplu si usor asimilabil. Nu solicit si nu accept garantii despre ce va fi, nu am incredere in persoane sau institutii care-si propun sa-mi controleze viata ("spre binele tuturor celor implicati", bineinteles). N-am, cu alte cuvinte, nevoie de prezervativ ca sa-mi traiesc viata.
Ca atare, n-am fost angajat niciodata, n-am carte de munca - n-a fost nevoie de asa ceva. Inteleg ca pentru multi tineri experienta primei slujbe este formatoare, inteleg ca pe multi un loc de munca la casierie in supermarket sau la prajit cartofi/spalat vase i-a scos din cacat. Dar aceste experiente nu inseamna nimic pentru mine, cel putin nu la nivelul direct si personal. Nu le-am trait, si nu ma intereseaza.
Am avut dintotdeauna angajati si dependenti, dinainte de-a fi major, de altfel. N-am avut niciodata dificultati in a ma descurca fata cu lumea cea "cruda si nesimtitoare", descurcari soldate in vasta majoritate a cazurilor cu mine aplicandu-i cateva peste bot, da' asa, mai cu mila, sa n-o stric de tot, si ea fugind mancand pamantul, chelalaind a moarte. De fapt, ca sa va impartasesc o anecdota pe care-o cunosc majoritatea intimilor, primul meu proces l-am castigat, pledand pro causa sua, la 17 ani si restul luni. Judecatorului nu i-a dat prin cap sa-mi ceara buletinul.
Mai multi oameni au trait de pe urma mea si-a intreprinderilor mele decat de pe urma cetateanului mediu totdeauna, si chiar daca n-am fost niciodata un fan al impozitelor (nu din principiu, ci din proasta istorie pe care-o are statul roman cu cheltuirea lor), nu cred sa fi existat an in care sa nu fi bagat cateva mii ori zeci de mii de dolari la tescherea din mana mea. Din care s-or fi platit salarii, campanii electorale, contracte cu statul pe ochi frumosi, tigle sau baionete, ce s-o fi platit, ca nu pot zice ca am primit o lista.
Acum e criza, si de curand am citit ca se inchid firme pe capete, cate 5-600 pe saptamana, asa fel incat in ritmul asta in 5 ani nu va mai ramane nici una. Falsa extrapolare, va ramane cel putin una. Ultima mea firma a crescut incasarile cam cu un ordin de marime pe an, incepand din 2007 cand am infiintat-o, si dupa previziuni trendul va continua si anul acesta. Dar trecand peste, cu o floare nu se face primavara, si nici cu trei sau cu treizeci. Asa incat se pune problema "ce-ar putea face statul".
Ei bine, pentru mine nu poate face nimic. Eu sunt, si-am fost mereu, si voi ramane dupa toate aparentele cat traiesc, deasupra piramidei. Daca se inaspresc cererile birocratice, asta imi va dauna pentru ca voi avea mai mari costuri cu hartogaraia, si-mi va servi pentru ca va elimina din concurenti. Daca va creste coruptia, idem. Daca dimpotriva vor scadea ele, eu tot in varful claii vor fi, ca nu ma joc, si am cu ce castiga orice competitie economica intr-o piata complet libera. Pe scurt, activitatile statului sunt fix 0 din punctul meu de vedere, ce dau pe faina iau pe slanina, si reciproc.
Daca se apuca statul sa introduca taxe noi, voi plati din ele fix cat plateste toata lumea. Daca le va scoate, idem. Impozitul forfetar a fost o idee deosebit de proasta care-a nenorocit economia Romaniei. Impactul lui asupra mea a fost, in termeni prcentuali, 0%. Daca ar fi sa calculez in termeni absoluti, probabil c-ar iesi cat de-o masa in oras, o suta-doua de lei acolo. S-a introdus masura de-a forta companiile sa extinda un an de credit fiscal statului, platind impozite pe profituri istorice care nu se vor mai repeta, foarte bine. Praf si pulbere va face prostia asta din bugetul pe 2011. Stiti cat m-a afectat pe mine ? 0%. Respectiv 0 RON. Daca dimpotriva se apuca sa reduca taxele, foarte bine. Daca da stimulente, foarte bine. Per total efectul va fi tot 0.
Statul are control fix 0 asupra mea, asupra activitatilor pe care le desfasor, asupra felului in care le desfasor eu pe ele, asupra conditiilor in care le desfasor si asa mai departe. Ori cu minciuni precum cea notata aici, ori cu zaharel pe bune, ori in orice alt mod statul nu poate crea afaceri de-acolo de unde ele nu exista, si nici nu poate desfiinta afaceri acolo unde ele exista. Nu poate transforma functionari in antreprenori, si nici antreprenori in functionari. Statul este, in fapt, o monumentala statuie a impotentei.
Asa incat sa nu va surprinda daca singurul lucru pe care-l mai poate face, ca orice alt impotent, este sa se puna in genunchi si sa ma roage frumos. Fata cu care imprejurare eu voi face bineinteles tot ce vreau eu. Dar asa, ca chestie.
Sigur, tot ce-am spus mai sus mi se aplica mie, si, in masura in care va gasiti in aceeasi situatie, dumneavoastra. In rest, se va muri de foame, se va trage pisoiul de coada si se va bea nechezol printre cei care au ales sa-si traiasca viata ca dependenti. Dar in fond, asa-i soarta lor dintotdeauna, si n-o va schimba statul nici pe asta.
Sunday, 21 February 2010
Din nou precum musca in lapte ...zic si eu: nu-i totuna sa ai prima caramida asezata cand o pui pe a doua sau sa n-ai caramizi deloc, sa nu prea stii cum se fac si sa te pui incet sa inveti s-apoi cand o ai pe prima sa gasesti un loc prielnic si sa fii tare atent ca daca se pravaleste in capul tau sandramaua, alte caramizi in veci nu mai pupi. Asta-i una si tine strict de conjunctura. A doua-i alta. :)
Sunday, 21 February 2010
E totuna. Caramizile facute calumea sunt alea facute de oameni care le stiau face dinainte sa se apuce, si cladirile construite bine sunt construite de la prima pana la ultima caramida, nu incepand cu a doua.
Eu nu astept din partea statului sa ma educe, gasesc ca asta-i principala responsabilitate personala a fiecarui individ.
Sunday, 21 February 2010
Nu ma refer la stat ci la faptul ca sunt gata sa pun ramasag ca tu ai avut un background destul de serios si un mediu propice in care sa te invarti inca de june. Apoi, nu-i totuna cu incercarile unuia care isi construieste cadrul potrivit in jur. Nu zic, meritele nu-s mai mici, permanent construim acel cadru si-l imbunatatim, zicem noi. Mai departe e o chestiune de alegeri si materie cenusie. Dar stii ce vreau sa zic. Cred ca ai avut de unde. S-apoi ca n-ai pierdut de undele acela, e numa meritul tau. Cred. Daca am pierdut ramasagul, si eu stiu sa fac ciocolata mortala si ...eheheeh...ce zici...gusti din ciucalata mea mortala? Aia-i miza :D Si de n-o fi buna precum ciupercile lui Budha.....
Sunday, 21 February 2010
Aia clar, n-am scris in ideea ca ce spectacular sunt eu, sau ca dimpotriva, cum toata lumea e silita sa neaparat urmeze aceeasi cale ori sa faca aceleasi alegeri, sa aiba aceleasi noroace scl. Si pe de cealalta parte, clar ca nu putem fi toti antreprenori, cum nu putem fi toti pompieri sau gradinari sau curve. Unora le place Brahms, si gata ciucalata :p
Sunday, 21 February 2010
pai poate-ar trebui sa incepi sa faci cursuri de cum sa fac si eu ce faci tu acolo
Sunday, 21 February 2010
Heheh the force is strong in this one...
Deocamdata-s tanar si-n putere mei. Ma gandesc ca pe cand oi iesi la pensie va fi vremea numa' potrivita pentru a ma apuca sa ii invat pe altii.
Sunday, 21 February 2010
"Mishteau" punct de vedere, Mircea. Insa bravezi cam prea mult pentru gusturile mele (de altfel favorabile tie, dupa cum stii!). Statul roman te poate distruge in mai putin de 3 luni, daca unora le vine ideea asta tampa. Si probabil ca vei emigra, la cum te stiu/simt.
In alta ordine de idei, problema nu era "cat de bun sunt eu in raport cu statul sau conditionarile economico-financiare". Ceea ce incerc sa subliniez este ca au inceput sa se vada efectele unor decizii dezastruoase din trecutul recent, decizii care afecteaza, bien sur, "veriga slaba" a economiei, adicatalea antreprenoriatul foarte mic, mic si mijlociu. Culmea culmilor, Evropa pe acesta veriga se bazeaza.
Sunday, 21 February 2010
"Impozitul forfetar a fost o idee deosebit de proasta care-a nenorocit economia Romaniei", io zic ca o afectat doar o anumita categorie, firmele care plateau si platesc imnpozit pe profit si pe dividente n-au nici o treaba.
Depinde mult si de domeniul de activitate. Nu toti se pricep ori au tragere de inima catre domenii de activitate ce permit un anume grad de libertate.
In invatamant, sanatate, anumita parte a transporturilor, statul detine monopolul. Tare mult as vrea sa vad mai multe clinici si scoli private la noi. Nu mai spun ca drumuri ori cai ferate nu face privatul. Asa ca, pentru anumite domenii (in care statul ii "actionar majoritar"- cum nu), astept ca statul sa-si faca treba mai bine, adica GF sa-si chiar faca treaba si sa alerge dupa aia care chiar fac evaziune fiscala (nu dupa amenzile 'prieteniei'), calitatea in constructii sa fie respectata samd
Geaba am io clinica privata in Bucuresti, din Beclean ori din Tulcea, n-am timp sa ajung.
Sunday, 21 February 2010
@Mihai Stănescu Pai si cum m-a distrus, atunci ? S-a distrus pe sine, eventual.
Io stiu ce zici tu, si nu neg ca ai dreptate. Da' am vrut sa contribui partea astalalta, care mie mi se pare de departe esentiala, si fara discutie cea mai importanta : In raport cu antreprenorii, sau cum vrei sa-i numesti, istoric se numeau negustori, statul nu exista, si nu are nici o putere.
Daca ma agreseaza, il voi da in judecata, si voi castiga. Daca distruge sistemul juridic, si pierd cand am dreptate, il voi da in judecata in Europa, si voi castiga acolo. Nu vorbesc povesti, am facut ambele aceste chestii.
Motivul pentru care Europa se bazeaza pe ei este ca a inteles, da' de-acum 3-400 de ani, ca nu are absolut nici o putere in fata lor. Nici una. Depinde de ei in toate celea si pentru tot ce are nevoie, fiecare stat si fiecare guvern, si nu le poate face absolut nimic. A incercat Isabela a Spaniei acu 500 de ani si-a nenorocit un Imperiu in care soarele nu apunea niciodata. Au incercat englejii, tot la vremea aia, si tot un mare fas a iesit. Romania se mai gaseste inca cu un picior in evul mediu, si mai incearca inca experimente de 1492.
Foarte bine, dar concluziile sunt cunoscute dinainte : 0 impact, 0 efect, 0 importanta, pot sa plece acasa. Sau eventual, cum ziceam, sa se puna in genunchi si sa se roage frumos. Zic ca-i o lectie care ar merita invatata din experienta altora. Cu mila zic.
@Florin Da, e adevarat, dar inovatia si dezvoltarea vine adesea de la cele mici. Alea care pot ajunge mari. E ca si cum mi-ai spune ca masura de-a impusca copii n-are efect in societate, ca nu afecteaza decat o portiune din ea. Pai da, o portiune : aia de crestere.
Si-n rest nu neg neaparat ce zici, infrastructura sta bine in ograda statului, si oricat se canta gloria "privatizarii", observa tu cum la fiecare val mai mare tot statul e chemat sa reia in proprietate. Deci nici intr-un caz nu spun ca toti si toate tre' sa fie la fel, dupa chipul si asemanarea mea.
Dar ia un exemplu de infrastructura, si anume, reteaua de telefonie mobila, si spune-mi tu cum se face ca ea exista astazi ? Incepe-ti povestea asa, prin 1972, sa zic.
Sunday, 21 February 2010
fara nici o legatura cu subiectul, din disrespect pentru data de 1492 vreau sa mentionez ca s-o gasit si tabac si cocaina in mumia lui Ramses inglobate
Sunday, 21 February 2010
Stiu (si ingaduie-mi sa ma laud mentionand ca am fost de fata la prima expunere cu public a mastii de aur si alte ramasite recent gasite ale respectivului). Pot zice ca m-a socat si pe mine in aceeasi masura, frunze de coca negasindu-se pe-aici pe la noi in Eurasia.
Sunday, 21 February 2010
Total de acord cu teoria ta, ba chiar as putea veni si cu alte exemple (vezi mirabilis americana).
Insa e o nuanta in dezbaterea noastra: tu spui ca "al' de nu stie sa faca negotz, sa mearga linistit acasa. sau sa se roage la mila puterii". Eu vad ca sunt multi care fac biznis, cresc o firma si ...dispar clienti, furnizori, etc. Imi imaginez ca ai putea spune "sa-si gaseasca altii, piata e un fenomel naturel, se vor adapta sau vor muri", riight? :)
Treaba cu 500 de IMM-uri inchise zilnic nu e o pleashca alarmista. Eu unul aleg sa ies din coltul asta darwiniano-parkinsonian al lui "ce poate sa faca statul pentru mine" printr-o singura afirmatie:
Vreau sa ma lase-n pace! :)
Sunday, 21 February 2010
eu am avut mare noroc pentru un tip de conditia mea. am muncit si in State, dar mai ales am locuit la Milano, doi ani de zile, si spun ca am avut noroc pentru ca am stat in preajma unor oameni care scoteau bani numai din atreprenoriat, acolo am inteles cum functioneaza, care sunt principiile pe care se bazeza si ce inseamna, de fapt, antreprenoriatul. daca nu vezi exact cum se aplica in practica, ramane doar o notiune abstracta, neinteleasa de o societate pangarita de un socialism negru mai bine de trei decenii. muncesc pe cont propriu de un an de zile, si datorita noii viziunii despre antreprenoriat am reusit sa imi fac intr-un an de zile mai multe cunostinte decat mi-am facut in 20 de ani pana sa plec in Italia. diferenta dintre est si vest, este ca in vest un grup investeste o suma mare din care sa scoata de-a lungul a mai multi ani o suma de cateva ori mai mare, fiecare luandu-si partea cuvenita. la noi se cauta un prost care sa investeasca o gramada de bani pe un proiect de nimic ca smecherii sa mai traisca o luna si sa-si mai cumpere un mertzan la mana a doua.
Sunday, 21 February 2010
Mircea, daca apucam sa vad comentariul dl-ui Mihai, nu mai spuneam nimic de partea afectata.
Noa, aia care nu-s dupa chipul si asemanarea ta, aia zic ca au nevoie sa faca statul pentru ei. Iara unul din lucrurile pe care le-ar putea face statul roman pentru ei, ar fi sa-si respecte angajamentele si sa renunte la a-si mai bate joc de serviciile lor. Si ar putea sa ineapa foarte bine prin a renunta la nesanatosul 'va platim cand putem'.
Sunday, 21 February 2010
Florin: Mihai will do, daca incepem sa ne domnim, ne da trilematicu' pe us-afar'. :)
Ce spui tu despre plati e doar una dintre marele bube de care Mircea se fereste cu activitatea lui. Mai sunt si altele: licitatiile "deschise", take-over-urile peste noapte, banii pentru campanii, exploatarea la sange a oricarei greseli a celor care "n-au pile", inchiderea practic a unor intregi domenii economice devenite ermetice din cauza unor deal-uri politice...si lista poate continua mult si bine.
Sunday, 21 February 2010
@Mihai Stănescu Pe mine ma amuza cum disputa puristi/practicalisti, Stalin-Trotsky, etc-etc ramane mereu proaspata :) Macar nu mai trimitem oameni sa ne sparga capul cu tarnacopul, tot e ceva progres. (Da-n treacat fie zis, vezi ca ala ce tre sa se puna-n genunchi e statul, si sa plece acasa, tot statul, nu cetateanul, cum imi pare c-ai inteles tu. Deci pana la urma, nu avem diferente de optica chiar asa mari.)
Mie mi-ar place sa ajung sa impun niste modificari in Constitutie, care sa fie cam asa :
1.Nici o lege nu poate avea mai mult de o pagina scrisa (500 de cuvinte). Un text mai lung de 500 de cuvinte nu este lege, sub pedeapsa nulitatii absolute.
2.Codul civil nu poate contine mai mult de 100 de legi. Nu exista alte coduri pe langa cel civil si cel penal. Dupa promulgarea a o suta de legi, promulgarea unei legi noi se poate face doar prin casarea unei legi vechi.
3.Statul nu poate angaja mai mult de 1% din populatia tarii la ultimul cens. Aceasta dispozitie se aplica in fiecare an. Persoanele angajate pe mai putin de o norma, sau pe mai putin decat durata intregului an se considera persoane angajate.
4.Statul nu poate incasa mai mult de 1% din produsul intern brut sub forma de taxe sau impozite.
Si-asa banui ca-l mananca pe limba pe Florin sa ma intrebe ce scop am eu de fapt in politica ? Ia uite Florine, ala-i scopul, mai sus asa.
Sunday, 21 February 2010
@Mikael Eon Corect ce zici, e fix diferenta intre antreprenor si peste/curve.
@Florin Subscriu fara rezerve.
Noteaza ca eu nu-s deloc impotriva grevelor bugetarilor, pe principiul ca vai dar cum isi permit, ca-s bugetari. Ei si-au indeplinit contractul de munca, nu vaz de ce statul n-are a si-l indeplini si el.
@Mihai Stanescu Nu-i vorba ca n-as fi putut sa ma bag, daca vroiam, ba dimpotriva, trageau astia de mine si inca mai trag. Dar! Nu mi se pare ca-i rentabil. Ia un exemplu simplu, cel mai simplu : Sarbu (Adrian) castiga milioane de euro anual, cinstit, e respectat de toata profesiunea lui, nu-l doare capul. Berceanu castiga sute de mii, e scuipat de toata lumea, si daca nu va sfarsi impuscat, in inchisoare ajunge sigur. Avand in vedere ca-i nevoie de cam aceeasi competenta/talent/geniu/cum vrei sa-i zici in ambele cazuri, tu ce ti-ai alege pentru tine, dac-ar fi ? Noa.
Sunday, 21 February 2010
Mircea, ai intuit bine... intelesesem ca bietu' antreprenor - care nu poseda (inca!) o gandire sistemica coerenta - iesea in genunchi din diatriba noastra. Oricum, raman advers trotsky-smului pufiricat de arhontii schimbarilor de fatada, actualmente manageri-politruci. cat despre papa Stalin, nici nu incape discutiune...:)
despre punctele tale: 1. aud din targ ca exista un asa proiect, de un an. nu la nivel de constitutie, ci in alte legi. mai usor de modificat; si 4. jamais, mon ami! ai devenit brusc republican, in sensul pur al platonismelor? :)
Sunday, 21 February 2010
@Mihai Stanescu, imi pare normal sa se fereasca, banuiesc ca Mircea nu are si nici nu o sa aiba client, statul
@Mircea, he he, la aia cu scopul m-ai prins, mi-o trecut prin cap, dar mi-am spus ca ii mai placut sa descopar :P
Iara nu-s de acord cu grevele bugetarilor. M-am trecut pe listele celor care vor sa plece de bunavoie din sistem. Si plec, da ca drumar, numai cu staul o sa lucrez. Si-mi place prea mult ce fac ca sa ma apuc iar de reparat computere ori alti cele.
Statul da lege ca are voie sa plateasca cel tarziu la 210 zile. Lege pe care nu o respecta. N-am a zice ca-mi fac cheaguri pe vene daca mai spun si de licitatiile 'deschise' din proiectare. Iar daca te judeci cu statul, nici ca mai ai ce cauta in domeniu.
Sunday, 21 February 2010
Mircea, uitai, nu-s de acord cu grevele de acum (nu cu grevele in general), cine ii nemultumit, pleca unde o sa fie multumit. Lucrurile astea se regleaza intr-un fel de la sine, pana la urma. Daca ramane statul fara specialisti si are nevoie de ei, pana la urma ii aduce iar in sisatem.
Sunday, 21 February 2010
@Mihai Stanescu Auzi la el pufiricat, sa nici nu-ti spun ce-am citit in prima faza de era sa-mi dea grapefruitu' pe nas afara.
La 4 e o discutie care chiar merita purtata. De ce zici ca jamais ?
@Florin Numai dintr-o anumita pozitie, amintita in treacat mai sus :p
In rest, ce zici tu cu judecatu' e drept, la tine. Statul isi abuzeaza pozitia de monopol, ca doar n-o fi fraier. Totusi am ca o teama ca asta-i raul cel mai mic, si un sistem de drumuri privatizat, bazat pe tolls electronice cum vor sa faca englezii e inca si mai rau.
Dar pe partea pozitiva, e unul dintre domeniile in care e imens de munca, oricum ai intoarce problema. Afara de cazul ca dispare preponderenta culturala a automobilului (ceea ce-i oarecum posibil, chiar daca nu si probabil), nu cred ca vei trai sa vezi drumurile terminate.
Vorba-i ca cine-i nemultumit pleaca, da' pe de alta parte, daca tu si cu statul semnati un contract, si tu faci ce scrie, el de ce sa nu faca ce scrie ? Pai asa, unde-ajungem, ma duc iau credit de la banca, nu platesc rata, si cand vine sa ma intrebe ii zic, bre, io asa fac, cine nu-i multumit pleaca ?
Sunday, 21 February 2010
Mircea, asta imi aduce aminte de vremea cand am fost lider sindical. Ne-am strans tati reprezentatntii din tara sa merem la Bucuresti, la directorul de companie (care era reprezentantul statului), sa (discutam) ne punem in genunchi, ca tot veni vorba. Si dupa o zi de drum, una de asteptare, negocierile noastre s-or sfarsit in trei secunde, ca directorul de companie o spus:
- Nu-s bani, iesiti in pwla mea afara!
Cum ai spus, statul nu-i fraier. Pot sa ma pun in genunchi - sa fac greva, sau sa plec. Imi pare simplu tare de ales.
Sunday, 21 February 2010
Depinde, mei, si cu grevele astea. Eu par sa-mi amintesc de exemplu una asa prin 99 soldata mai degraba cu Vasile in pozitia clasica a femeii iubite. Sau una pe la Brasov, prin 86, cu un Ceausescu destul de pierit. Sunt, cum s-ar spune, greve si greve.
Si, ca sa-mi folosesc talentele de prezicator, va urma asa ca prin vara o greva a functionarimii, ca de exemplu in AF, ca nu-i posibil sa nu-si primeasca salariile si sa capete dublu de munca, si sa vezi atunci ingenuncheri de reprezentanti pentru a primi obolul.
Sunday, 21 February 2010
Greva=plecat acasa, nu pus in genunchi. Nu?
Sunday, 21 February 2010
Anonimosu, pentru mine greva ii un fel de pus in genunchi.
Daca nu-mi mai convin conditiile, plec sa muncesc ce-mi convine si unde-mi convine. Nu plecat acasa, ci muncit altceva, altundeva.
Daca-s conditiile atat de proasteincat sistemul ramane fara omi, va schimba conditiile. Daca-s pretentiile mele absurde, se vor angaja alti omi in locul meu.
Sunday, 21 February 2010
@Anonimosu Si eu zic.
@Florin Bine mei, si statul te angajeaza pe cat e just, si tu lucrezi, si el nu te plateste. Noa, pleci acasa. Bon, mergi in alta parte, alea. Dupa 10 ani iti face iara oferta. Iara, pret bun. Iara lucrezi. Iara nu te plateste. Dupa 10 ani mai mergi o tura ?
Sunday, 21 February 2010
Si la privat crezi ca nu se intampla ashe ? Crezi ca n-am omi destui care or muncit ultimele 6-8 luni fara sa primeasca bani ? Ghici de ce or dat firmele faliment ? Pen'ca statul nu o platit serviciile privatilor. Aia unde sa faca greva, in fata firmelor falimentate ?
Nu zic nu, ai dreptate cu cazurile de neplata, daca-i contract sa se respecte, io faceam referire la cei ce vor mai mult, ori sa nu se schimbe in nici o forma contractele.
Io zic ca prezici tare bine, si noi suntem in aceeasi situatie, ai de raman o sa munceasca duplu pentru jumate bani.
Sunday, 21 February 2010
E o combinatie, firmele private care depind de stat probabil ca de-aia. Destule dau faliment pentru ca managementul a fost deosebit de slab in timpul celor 7 vite grase (De-un exemplu : http://trilema.com/2009/pentru-cei-216-manageri-de-supermarket-care-ma-cititi/comment-page-1/ )
Nici nu-i greu de prezis, e ca predictia aia ca daca nu mananci nimic pana maine ti se va face foame.
Sunday, 21 February 2010
Vezi ca daca mai creste unpic piramida aia iti intra exact acolo unde tiam zis sati bagi crispostogramele alea.
Sunday, 21 February 2010
O fi placut, mai stii ?
Sunday, 21 February 2010
bun, ideea ta e ca statul e creatia economicului si nu invers. din pucntul asta de vedere sigur ca singurul lucru caruia statul nu-i va sta impotriva este printipul castigului. pentru ca statul este castigul insusi.
acuma si o vaca, daca e s-o luam asa, e o vaca de muls. o trimiti la pascut si vine singura acasa. si apoi sta cuminte la muls, ca singura nu se poate mulge si, in lipsa de vitel, o doare ugerul. dar vaca, saraca, poate deveni imprevizibila. si, daca o copita in galeata din cand in gand nu e mare lucru, o copita in plex sau un corn bine plasat mulgatorului nu-i tocmai de neglijat. chestia e ca orice vaca, in calitate de vaca, adica de animal, e capabila de autosabotaj atunci cand e luata de proasta.
la fel si statul. nu te pune cu el nici daca esti statul insusi. ca nici vaca nu stie cand ii vine a-si scutura pielea.
statul poate castiga in mod obiectiv, adica prin veniturile incasate de la bobor, sau/si subiectiv prin castigurile directe ale celor care-l conduc. cele doua feluri de castig sunt atat de strans legate intre ele ca nu merita efortul de a distinge pana unde tine una si de unde incepe aialalta. vorba e ca daca castigul satului incepe a se subtia, statul devine nevricos si incepe a plesni la-ntamplare.
statul nu e nimic in particular, iar in general e acel ceva care-i sub pielea oamenilor si de care te poti lega numai atata vreme cat produci o senzatie placuta. asta-i pretul mulsului vacii - un pret intotdeauna mai mare decat face la drept vorbind. a-i face vacii placere e umilinta cu care toti suntem datori. o umilinta de la care si vaca se imprumuta, in domesticirea (sau nesimtirea?) sa de dobitoc, dar care - spre deosebire de om - nu se simte datoare a o intoarce asupra altcuiva. drept pentru care se poate scutura de ea oricand.
precum statul, de ai care-l buzera prea tare la lingurica.
Monday, 22 February 2010
@grid Exact. Statul nu exista (cel putin dupa filosofia mea) din alta cauza decat nevoia unei populatii primitive de-a intrece in eficienta alta populatie primitiva, si-n felul asta a o matrasi. Si n-are alt scop decat tocmai astea doua, in aceeasi ordine.
Vaca poate fi capabila de sabotaj, sigur ca da, problema este ca sabotajul e un comportament contraproductiv care va fi eliminat prin selectia naturala. De-aia cele 3-4 specii de bos pe care le crestem noi sunt cu doua ordine de marime cele mai frecvent intalnite ierbivore pe pamant, in timp ce toate celelalte o suta de specii asemanatoare din aceeasi tulpina (sau mai multe, ca nici nu stim sigur cate au fost) nu mai exista nici de samanta.
In principiu, intr-un stat de drept (adica stat in sensul propriu al termenului), castigurile subiective nu exista. De asemenea teoria statului considera ca ele nu ar trebui sa existe. Aceasta nu survine din ceva morala babeasca prost inteleasa, ci din socoteli dintre cele mai simple : pentru fiecare leu castigat subiectiv, tre' sa se piarda mai mult de-un leu castigat obiectiv. Cu alte cuvinte, nu merita.
Tocmai asta-i de fapt si argumentul ce l-am adus eu : un cetatean inteligent si cultivat va intelege ca decat sa castige el si casa lui din castig subiectiv de-asta, mai eficient (nu mai bine, nu mai frumos, nu mai respectabil, ci mai eficient!) este sa isi faca treaba ca reprezentant al statului bine (ceea ce inseamna, neutru) si apoi sa castige ca individ, nu ca reprezentant al statului, intr-un stat mai functional. Sigur, individul inteligent si necultivat nu are de unde stii astea, dar in principiu se cultiva. De-aia statele corupte sunt un semn de imaturitate culturala al populatei si nimic mai mult.
In rest, cred ca percepi o libertate inexistenta, si a vacii, si a statului. Nici unul nici alalalt nu poate ce zici tu decat in cel mai teoretic si practic neaplicabil si niciodata aplicat mod.
Monday, 22 February 2010
In primul rand, buna ziua, stimata adunare de coacher-i, antreprenori mai mari sau mai mici, si bagatori de seama, asa cum sunt eu.
Nu stiu cum se opereaza la nivel de afaceri mari, experienta mea se limiteaza la mic si mijlociu (cu referire strict la tema, nu va grabiti sa ma compatimiti).
Pentru ca statul sa nu te poata calca in freza, cu bocanci cu talpa Vibram, trebuie ori sa fii foarte mare in mod direct, ori foarte mare prin pedigree.
Baguielile legislative fiscale, emanate, ca emise parca nu merge, de mintile mai mult sau mai putin crete care ne guverneaza, au o mare inraurire asupra celor mici din "biznis", si aici nu ma refer doar la celebrul forfetar, ci la mult mai multe exemple. Toate legile sunt enuntate cu o mare cantitate de echivoc, si asta nu din prostia legiuitorului, ci dimpotriva... cu cat este mai ambiguu exprimata o astfel de lege, cu atat mai multe sanse sunt "sa-i ardem" pe "prostii" care incearca sa o desluseasca si sa o respecte. La inceput de 2010, contabilii se gaseau in pozitia de anu putea inchide anul 2009, din simplul motiv ca nu stiau(inca), cum sa o faca. La administratia financiara ai surpriza ca nu-ti inregistreaza declaratia de vector fiscal, si iti pune o stampila si iti scrie functionara cu manuta(de lemn), ca "nu se poate inregistra, nu s-a votat".
Mai rau este pentru firmele care au de luat bani de la stat, situatia devine tragi-comica de-a dreptul, cu usoare frizari ale absurdului...ce spun eu aici de frizari? scufundari de-a dreptul in absurd, mai nene!
In concluzie, trebuie sa fii un copac al dracu' de mare si cu radacini foarte groase si foarte adanc infipte, sa nu te doboare zeul Stat, atunci cand sufla spre tine :)
Monday, 22 February 2010
se incurca vaca cu mulgatorul la un moment dat intre ele, ca notiuni ma refer.
Monday, 22 February 2010
apropoz de libertate, ea fireste ca nuegzista in cazurile propuse, atat statul cat si vaca fiind animale domestice. ca de-aia am si dat exemplul cu vaca si n-am zis nimic de tigru. domesticirea exprima, in sine, refuzul libertatii de a muri pentru viata ta. este un refuz de asumare a mortii ca posibilitate.
stau si ma gandesc daca nu cumva domesticirea - si, mai general, habitusul sau obisnuinta - este tocmai folosirea scopului ca remediu pentru cauza. eu inteleg scopul ca fiind o retroversiune a cauzei, adica o intoarcere a cauzei impotriva ei insasi. cu alte cuvinte, domesticirea e procesul prin care mijloacele devin scopuri, renuntand in mod inexplicabil la deschiderea care le este proprie in calitate de mijloc. de ce se intampla asta? ce se "castiga" atunci cand urmarim principiul castigului? de ce pare imaginea din oglinda drumul cel mai scurt catre noi insine? pe ce se bazeaza tendinta la imitatie si de unde vine puterea imitatiei de a ne retine captivi in act?
as zice ca e o copilarie, sau mai bine zis o simpla nastrusnicie a adultilor menita sa le reaminteasca de vremea copilariei, cand iluziile - tocmai fiindca pareau atat de reale - nu aveau mandatul de a se realiza. oamenilor li se intampla la un moment dat, din cauze care imi scapa, sa nu mai suporte calitatea de iluzie a iluziei si calitatea de mijloc a mijloacelor pe care le au la indemana. atunci nu le mai e suficienta gasirea unei cai de a iesi din durere, uita ca au resursele de cauta o iesire sau se plicitsesc sa mai caute iesirea, parandu-li-se mai usor sa declare durerea drept inamic si sa o extermine din fasa. scopul devine atunci unicul lor mijloc de existenta. hrana devine, din mijloc de a scapa de foame, scopul care face ca foamea sa dispara. sexul inceteaza sa mai fie un mijloc al placerii, ci insusi scopul ei. omul a devenit domestic in momentul in care a vrut sa-si inchida viata in clipa prezenta. ironia face ca fiecare clipa traita chiar poarta in sine esenta vietii fiecaruia, numai ca asta nu pare sa ne fie indeajuns, omul cautand in permanenta actualizarea esentei sale. asta e un nonsens de care nu putem scapa, pentru ca esenta e cat se poate de actuala asa cum este, iar a cauta sa o "implinesti" revine pur si simplu la a o nega.
in privinta asta omul chiar se afla in pozitia in care se mulge pe sine de posibilitati. si se mulge degeaba, ca rezultatele n-o sa acopere niciodata posibilitatile. statul este tarcul in care omul a invatat sa traiasca in mod domestic. dar de unde vine tentatia domesticului e insa un lucru care imi scapa. nu stiu daca trebuie sa fii obligatoriu miop ca sa te intereseze in primul rand numai ce ai sub nas, dar ma gandesc ca daca nu ridici privirea ni ai nici macar sansa sa stii cat de bine vezi in perspectiva. insa majoritatea oamenilor nici nu au nevoie sa priveasca mai departe de gardul tarcului. asta o fi "beneficiul" traiului domestic.
Monday, 22 February 2010
@O blonda in ale antreprenoriatului Chiar n-are legatura cu dimensiunea, zic eu. De fapt, daca esti mare e mult mai probabil ca statul sa te calce in virtutea faptului ca ai prea multe tentacule si statistic vorbind ceva se va afla sub o talpa tot timpul. Dar ca mic si foarte mic esti absolut si perfect imun, daca nu-ti propui cu tot dinadinsul sa te sinucizi. Cam asa cum si o bacterie e imuna la atacurile cu grebla, sapa si tarnacopul.
@Mikael Eon Ca-n orice poveste care merita banii.
@grid Si eu sunt de parere ca, precum zici, domesticirea, si mai general obsinuinta sunt exact folosirea scopului ca scuza pentru cauza. Ceea ce-i cel putin bizar, dat fiind ca initial parea ca le intelegem exact opus ? Ai schimbat tu polaritatea pe drum sau ce drac ?!
Da-n rest, pot zice ca-s de acord cu analiza la care te pretezi ca si cum as fi scris-o eu, ceea ce inca o data, e cel putin bizar. As mai adauga ca in intelegerea mea tentatia domesticului vine din presiunea densitatii de populatie. Tot asa cum comportamentele celulelor se schimba in anumite densitati tisulare, tot la fel comportamentele oamenilor evolueaza neliniar cu densitatea de oameni in care traiesc.
Monday, 22 February 2010
ca sa fie absoluta, bizareria trebuie sa fie si ambigua :)