Ce faceam io cand eram copchil
Povestind la telefon cu o amica d'antan, care intre timp s-a hotarat sa se lase, va spui sincer, adica ma rog, sa nu mai lucreze... facu o scoala auto si vru sa... Doamne! Ca viata asta-i ca-n filmele americane...
C-o credeti, ca n-o credeti, de-acum are sot si copchii, si povestind cu ea mai de una mai de alta mi-am amintit ce faceam eu cand eram si eu, copil. Uite de exemplu intr-o buna zi, sub imperiul unor lecturi proaspete din Dramba Drimba (Mai tineti minte ? Ovidiu Drimba ?) m-am apucat de facut fortificatii.
Citisem eu cum era chestia cu infanteria care se apara de cavalerie, si fac ei tepuse din trunchiuri de copaci pe care le pun inclinate, ingropate in pamant, si pe urma se retrag din fata lor cand sarjeaza caii, stiti ? C-o fost si-un film.
Ei, cavalerie aveam, cam 8 kile de soldatei de plumb (si uite ca n-am murit intoxicat, jucandu-ma cu plumb, incredibil), si tepuse se gaseau. Si anume, sub forma de scobitori ascutite la capete. Doua pachete.
Iara covorul din sufragerie ce alta treaba are decat sa constituie baza unei fortificatii de elita ? Mai ales cu modelele frumoase care puteau la nevoie constitui ziduri, rauri si alte chestii. Asa ca am infipt frumos, la 45 de grade, elegant si geometric, macar fo' suta de scobitori, pe mai multe randuri, cu socoteala si arta a razboiului, nu asa, de izbeliste.
Si pe urma da-i asalturi si infrangeri si victorii si regrupari si diverse manevre. Ceasuri intregi. Asa de bine m-am jucat c-am adormit, si maica-mea, ajungand acasa seara, vede ca plodu' nu-i in pat, intra in living da' nu aprinde lumina, ca sa nu-l trezeasca pe saracu', si numa' bine da cu ciorapii cailor peste fortificatia ceea tocmita, cum scrie la carte. Dramba Drimba.
Si cand nu scoate odata un muget din suflet, de coprindea intr-insul condensata toata suferinta cailor celor nenorociti, fugariti de nebuni sa deie-n tepuse de-a lungul a o mie de ani sau doua de istorie...
Mnoa de-astea. Si nici ai ei nu-s mai breji.
Friday, 16 April 2010
Sun Tzu-ul din tine... acum incep sa inteleg :)
Friday, 16 April 2010
"every battle is won even before is ever fought" :D (Gordon Gekko)
Friday, 16 April 2010
Mizilicuri. N-ai facut nimic daca n-ai omorit soareci infigindu-le in spate intreaga cutie cu electrozi de sudura a tatei. Sau n-ai testat noua prastie pe geamurile unei hale industriale. Sau nu te-ai bagat cale de vreun kilometru pe niste tubulaturi de un metru diametru, sa te caute ceilalti o zi intreaga. Dar cuie in priza ai bagat, in lipsa de steker ? Stii tu cit de frumos sare grafitul dintr-un creion cind ii legi la capete doua sirme si le bagi la transformatorul de sudura ? Cum sare brinza de pe ventilator ai idee ?
Sau culmea medicinei: sa ai impresia ca (,) cocoselul (pui de gaina, nu interpretati) tau favorit, denumit Spirache, are febra si trebuie tratat cu pyramydon. Pina a murit, saracul, de supradoza.
Citesc si copiii pe aici ? Mai bine ma potolesc ca ma dau in judecata niste parinti oripilati. Dar ma gindesc sa scriu o carte, ce, numai Creanga are voie ?
Friday, 16 April 2010
@kolector Noa vazusi ? :D
@F Hehehe Gekko ? Cine-i Gekko ?
@Marian S Pai scrie mei, cine te tine ? Scrie orice, numai scrie :D
Friday, 16 April 2010
suna de parca s-ar fi intâmplat anul trecut :p
Friday, 16 April 2010
Pai tu de ce crezi ca picioarele goale e obligatorii in augusta-mi prezenta pentru fete ?
Ca si restul, de altminteri.
Friday, 16 April 2010
Pai stai ca mai este vreme.
Friday, 16 April 2010
Uf, de cate ori mi-au calcat ai mei peste sine si trenulete... Si nu era intuneric. Doar ca nu cascau ochii sa vada ce strivesc sub picioare.
[Si da, mi-era mai mila de trenuletele si de sinele mele decat de talpile lor.]
Si referitor la ce zice Marian S, tare fain se aude cum bubuie un deodorant pe holul liceului (nu in pauza, in timpul alocat orelor, cand e liniste).
Friday, 16 April 2010
@dadatroll De fapt, un taximetrist care m-a dus astazi mi-a explicat intre semafoare innumarandu-mi pe deste care-s semnele sfarsitului deja prezente, asa ca nu, alaturi de el concluzionez : nu mai este vreme.
@brontozaurel E, naspa asa. Ai mei erau atenti.
Cum crezi ca or ajuns sa fie atenti ? Mwahahahaha :D
Friday, 16 April 2010
ce cumintel. eu eram piroman. adica dadeam foc ! dar foc, nu asa ! in general in bucatarie si in zilele impare pe balcon, unde foloseam vopsea (vai de sufletele furnicilor de care ma impiedicam pe acolo)
Friday, 16 April 2010
Bag sama ca n-ai citit http://trilema.com/2010/nitroceluloza/
Friday, 16 April 2010
Cand mic eram, ma slobozeam, cu bolta peste gard
Si tamp radeam si foc dadeam, sa vad furnicile cum ard
In casa scarii de la bloc puneam petarde in rahat
Si-l detonam cu bucurie, razand precum un posedat
Si nu odata o moneda lipita bine de ciment
Facea babute sa se-aplece si ma lasau razand dement.
Dar am crescut si-aduc cu mine acum un altfel de potop
De genu-acela lipicios care nu iese din prosop
Acum nu imi mai lepad, iata, samanta pe pamant
Si de-o voi face vreodata promit c-am sa va port in gand
Stimate domnisoare care, pe forumuri, fara pudoare
Vorbiti despre emancipare.
NAH !
Friday, 16 April 2010
Aiii de .... am citit , imi amintesc, gata, plecaciuni, m-ai luat !
Friday, 16 April 2010
Lol. Poiezia-i ad hoc sau din prosop ?
Friday, 16 April 2010
Eu cred ca-i din topor daca e sa fiu sincer insa , pentru o asemenea ora, la data de 16 aprilie anul Domnului 2010, fie asa cum gaseste un cioban o oaie in munti.
Sunday, 11 December 2011
DRIMBA
Nu e nici Drîmba, nici Drâmba, nu e nici pe ortografie ante-93 nici post (desi transcrieri asa exista, dat fiind ca e un nume maghiar nationalizat).
Mda, unu din putinii romani promovati in Romania, ca era util poporului si cam singurul care s-a documentat intr-atata istorie.
Sunday, 11 December 2011
Ca bine zici.