Aoleu, ne apara intelectualii

Există, în fiecare din noi, o zonă inavuabilă de cruzime, curiozitate vicioasă, perversiune morală. A valorifica însă tocmai această zonă, a întărîta ce e mai rău în om, a face spectacol din mizerie, a convoca „publicul larg“ la o extatică bălăcire în lături e cinic, e iresponsabil, e ucigător. Sper că, din cînd în cînd măcar, Dan Diaconescu are mici insomnii, vagi nelinişti sufleteşti: în fond, e un periculos distribuitor de droguri, un instigator la disoluţie sufletească, la torpoare mentală, la sub-umanitate.

Am citat din Andrei Plesu, dar puteam la fel de bine sa citez din oricare alt intelectual, si din oricare semidoct cu pretentii de intelectual, si din orice reprezentant al societatii civile, ori al binelui intrupat, ori al superioritatii morale, si asa mai departe. Chiar daca expresiile alternative ale ideii (de fapt, ale alegerii) sunt poate mai apropiate de "raporturile precare cu limba romana care se inscriu strict intr-o functionalitate de duzina", totusi fundamental, substantial, ele spun acelasi lucru : da, functioneaza, nu, nu ar trebui facut.

De ce nu ? Pentru ca!

Pentru ca de ce ? Pentru ca de-aia!

Oameni buni. Dragii mei. La rigoare, fratilor. Bai! Asta nu este un argument. Degeaba dispretuiesti tu, de la inaltimea unei cariere de intelectual public onesta si respectabila, "vracii providentiali" daca aduci argumente de... pai de vraci providential. Nu faceti aia ca o sa va doara burta ?! Sper sa ai insomnii ? Asta-i tot ce poate floarea cea vestita a ratiunii sa insire la batalie ?

Pai pierdeti cu asa ceva, iarta-va Domnul, dar nu se poate castiga astfel.

Nu se poate. Asta nu-i un argument, asta-i masturbare. Faceti apel la niste marote, pentru ca sa fim bine intelesi : convingerile morale, alegerile etice - sau la nivelul inferior si deci mai comun niste obiceiuri de comportament - nu sunt acte ale ratiunii. Sunt lucruri de felul mersului pe sarma sau scrisului, simple apucaturi, la fel de respectabile precat sunt orice alte apucaturi. Asta e argumentul, sa reactivam idei fixe, programari sociale inculcate in oameni prin repetitie nesfarsita la cei mai rasariti si cu bota la ceilalti ?

Asta-i tot ?! Da ? Si va mira ca oamenii care au marotele respective inculcate sunt de acord cu voi, si cei ce nu le au nu pricep ce dracu' vorbiti voi acolo ? Sau va mira ca oamenii care sunt de acord oricum nu faceau ce discutati voi, iar cei ce faceau oricum nu pricep despre ce vorbiti voi acolo, si la rigoare nici macar nu-i intereseaza sa va citeasca elucubratiile ? Pentru ca, ingaduiti-mi sa v-o spun de la obraz - eu care uite, am abilitatea de-a folosi limba romana cat sa va dau lectii si totusi cumva, magic, am pastrat si abilitatea de-a reprezenta alteritatea - vorbiti prostii.

Vorbiti prostii si e trist, stimati domni. Faceti exact ce face orice bloger tampit, vorbeste unei audiente selectate sa fie de acord cu el. Asta inseamna a tine blog, pentru creiere imbacsite de copii scapati in cap, pentru intelecte schioape de fosti tehnicieni tipografi depasiti de cerintele slujbei, pentru minti schiloade, incapabile sa finalizeze studii la universitati mediocre. Am ajuns acum sa copiem blogurile in viata, sa aducem aceleasi argumente de trei surcele, sa facem aceleasi greseli ?! La o varsta, dupa o cariera, cu barba alba ?!

Mi-ar fi rusine, sincer spun. Foarte, foarte rusine.

Primul intelectual din Romania de dupa razboi va fi acea persoana care va reusi sa explice in termeni familiari xenoilor, si in mod persuasiv pentru ei de ce e rau, de ce e gresit, de ce e pernicios sa se scalde in Magde Ciumac si Elodii. Iar restul, gloata de refuzati dintre muze, turma de tipi care stiu scrie si stiu citi, si citesc fara sa priceapa si scriu fara sa inteleaga vor ramane, in continuare, sa se voteze prin academii, sa-si faca statui, sa se aplaude in grup si, probabil, sa iasa la un tweetmeet.

Si, bineinteles, sa nu conteze. Pentru ca in viata celor deja convinsi argumentele sunt oricum irelevante, iar in viata ereticilor curajosii argumentatori nu figureaza. Sigur, in final pe toti ne vor manca viermii. Dar gasesc c-ar fi trist, foarte, foarte trist ca asta sa fie prima oara cand dam ceva din noi insine unei entitati diferite de noi insine.