American Psycho 2
Afara-i frig si innorat,
In soba arde mama
De lustra tata-i spanzurat,
Iar eu ma tai cu lama;
In frigider, in pungi de-un chil,
Se relaxa bunicul,
Iar din bunica a mai ramas
Un deget si buricul.
Si fratii mei intinsi pe jos,
Sunt morti de-o saptamana,
In putrefactie-au intrat,
Si nimeni nu-i aduna.
Si-acum astept cu dor curat
Iubita ca sa-mi vina,
Si-n camera i-am pregatit
O mica ghilotina.
Cam asta-i stilul pseudo-thrillerului si cvasi-comediei care este remake-ul dupa American Psycho, intitulat, cu umor nedisimulat si debordanta creativitate desfranata, American Psycho 2.
Indeobste cand discutam continuari si refaceri problema prima care se cere transata e raportarea la traditie, sau in vorbirea curenta "da-i mai bun ?" Pai da, e mai bun. Sau nu-i mai bun. Depinde ce doriti. Filmele n-au de fapt in comun absolut nimic, nici macar titlul (asemanarea e o iluzie inventata de mintea dvs cea bolnava). Spre deosebire de somptuoasa si mai degraba ermetica creatie anterioara, plina de subtext si autoironie in straturi, filmul de fata e o comedie cu, despre si pentru adolescenti.
Atat ca, spre deosebire de echivalentul mainstream pe tema (Legally Blonde, care-l precede cu un an si se adreseaza adolescentilor medii spre tampi) American Psycho 2 se adreseaza adolescentilor inteligenti si curiosi. Raport de altfel perfect sumarizat de comparatia Reese Witherspoon - Mila Kunis. Ambele sunt filme despre fete ambitioase care calca pe cadavre, doar ca asta bruneta nu-i buna de maritat.
Morgan J. Freeman, regizorul (a nu se confunda cu actorul) e un individ asa cum ti-ar place probabil sa inviti la o petrecere : dezghetat, inteligent, la curent. Nu-i un geniu, si nu-i cine stie ce creator de arta. El face filme, uneori le produce, alteori le regizeaza, munceste onest, alea, viata comuna.
Mila Kunis e un fel de Angelina Jolie, ambele au ochi de injeri si fund si buze de curve, numai bune de plimbat pe La Lagunilla sau Puerto Madero. De fapt, cele doua sunt asemanatoare pana la confuzie, ambele au inceput jucand in ceva facaturi de filme dupa jocuri pe calculator (Max Payne asta mica, nu mai retin ce facea Jolie, ceva Tomb Raider parca ?) chit ca au continuat destul de diferit. Ca si-n cazul Ellen Balkin - Sharon Stone, banui ca ceea ce le-a despartit a fost talentul agentilor de le-au reprezentat. Asta-i viata, chiar si la America.
William Shatner prinde un moment bun in care-i desteptat de nebuna pe-o somnolenta de Diazepam si petrece un minut de agreabila (pentru noi) confuzie mentala. Restul lumii nu merita mentionata, Boyd Banks e convingator in rolul politaiului mediu (275 de dolari!!!) si-n rest sanatate buna, decoltee si pulpe si falci patrate se gasesc pe toate gardurile.
Ce sa va mai urez eu decat sanatate buna, si sa va asigur ca visele de implinit se implinesc. Problema-i ca nu stii niciodat-a cui.
