Sari de sodiu

Sodiul este un metal, poate vi-l amintiti de la scoala, elementul acela agitat si reactiv, care trebuia tinut sub un strat de petrol de agitat ce era. Si care adaugat in apa da bulbuci si se plimba ca motorizat pe suprafata. Ei, ca orice metal care se respecta, sodiul face diverse saruri cu diversi acizi.

De exemplu, cu acidul clorhidric face sarea de masa, cea mai comuna dintre toate sarurile, un fel de inchisoare pentru vasta majoritate a sodiului si clorului (alt element apucat de pandalii reactive, apropo) de pe planeta. Motivul pentru care sodiul pe suprafata apei e asa un scandal vine tot dintr-o reactie chimica.

In apa normala, o parte din moleculele de apa (H2O) hidrolizeaza, formand hidrogen liber (H+) si radicali hidroxil (OH-). Stiintific vorbind, ionul de hidrogen are o usoara incarcare pozitiva, in timp ce ionul de oxigen (O--) are o dubla incarcare negativa. Ca rezultat, un mariaj intre doi hidrogeni si-un oxigen are toate sansele sa fie o relatie fericita, fiecare dintre cei doi hidrogeni fiind Ioni destul cat de-o jumatate din nevoile de ionizare ale oxigenului, cam ca-n episodul ala din Seinfeld.

Ei, se intampla atunci ca uneori relatia nu functioneaza. Unii hidrogeni nu-s multumiti si pace, si parasesc micul lor menaj a trois nuclear, haladuind prin solutie ca burlaci eligibili, si lasand in urma perechi hidrogen-oxigen neconsolate, si ce-i mai grav, cu un oxigen nesatisfacut. In contact cu sodiul, care-i nu doar satisfacator, dar are si un nucleu mult mai mare decat hidrogenul (atat in lungime cat si in grosime), reactia este de-o violenta amintind de suflete pereche, si se formeaza la repezeala NaOH, o pereche in care bietului hidrogen ii ramane mai ales sarcina sa graviteze in jurul celor doi amorezi, aducandu-le eventual, dupa necesitati, ziarul, laptele, prosopul sau papucii de casa.

Un alt acid cu care sodiul se poate intalni pe pamant e acidul glutamic. Acesta e un aminoacid, substantele alea chimice care sunt baza vietii, cum va amintiti de la scoala. Problema este ca in raport cu ceilalti membrii ai grupei, precum cisteina, metionina, fenilanalina sau somnorosul triptofan, acidul glutamic e un aminoacid neesential! Marginal, ignorat, un membru de mana a doua. Viata se poate desfasura foarte bine si fara el, ceea ce ii provoaca fara indoiala depresii dintre cele mai adanci.

Ei dar iata minune, sodiul de unul singur n-are ce cauta in corpul fiintelor vii (ca mor), in timp ce acidul glutamic e tolerat, dar mare impact politico-social-religios nu se poate spune ca are, un fel de Sorin Oprescu al ciclului proteinelor. Impreuna insa, daca-si dau mana si-si jura credinta pot forma o sare numita monoglutamat de sodiu.

Si de-atunci incolo, se schimba lucrurile. Monoglutamatul de sodiu (MSG pe scurt) are niste efecte dintre cele mai perverse asupra metabolismului mamiferelor. Pe scurt, il strica. Spre exemplu, stiinta are nevoie de soareci si iepuri obezi pentru a studia diferite probleme ale omului induse de obezitate, precum arterioscleroza, problemele cardiace scl. Nici un soi de iepuri sau soareci din natura nu dezvolta in mod natural obezitate. Selectia genetica in laborator n-a avut nici ea prea mare succes, s-ar zice ca orice gene care ar cauza obezitate au cam fost eliminate din populatiile naturale (si logic de altfel, ca obezitatea nu serveste iepurelui, ci vulpii, ori genele-s in iepure).

Cum s-au obtinut atunci soareci si iepuri obezi pentru nevoile experimentale ale stiintei ? Injectand fetusii sau nou nascutii cu MSG. Rezultatul ? O triplare a productiei de insulina, si obezitate in toate cazurile. Plus niste leziuni hipotalamice - asta-i bucatica din creier care se ocupa cu mentinerea multor homeostazii, adica echilibre. Panoul de control al metabolismului uman, daca doriti.

La ce se foloseste aceasta substanta toxica ? Pai, spre exemplu, la orice. Precum la facut hamburgeri. Sau cartofi prajiti. Stiti chipsurile alea cu "Pariu ca nu poti manca doar unul." Pai, nici nu poti, dar nu-i vorba de chipsuri, e vorba de MSG. Aceasta sare perversa ii face pe oameni, iepuri si soareci sa manance ca niste sparti, si sa puna pe ei tot ce mananca.

Ati auzit probabil oameni (slabi) vorbind despre grasani in termenii ca "vai, dar n-au caracter, nu-s oameni, doara daca nu vrei sa fii gras nu mananci". Usor de zis, cu 0 sau aproape 0 MSG in corp, dar daca tragi la cantar 120 de kilograme si peste, e destul de probabil ca ai kilogram-doua de MSG circuland prin vene. Care cere. Ce cere ? MSG. E usor sa razi de dependentii de heroina ca vai, dar ce-i asa de greu ? Uite ca mie nu-mi vine sa bag la vena. Pai tie logic ca nici nu-ti vine, ca n-ai bagat veci pururi, dar lui ii cere. Heroina din sange vrea prieteni noi. Monoglutamatul de sodiu la fel.

Si se mai gaseste in plicurile de supa. Si in salamurile ieftine (adica ce vedeti prin supermarket). Si in aproape orice produs pe a carui eticheta scrie ca ar contine MSG sau monoglutamat de sodiu. Sau HVP (proteine vegetale hidrolizate), care-s tot aia. Si in diverse produse ai caror producatori au uitat sa scrie pe eticheta, dar n-au uitat sa adauge.

MSG e ultimul lucru pe care vor uita sa-l adauge dintr-un motiv destul de evident. Te face sa mananci mai mult. Din produsul lor. Pai nu-i asta scopul marketingului, capitalismului si economiei, sa-ti vanda cat mai mult din produsul lor ?

Noa, baga.