Regulile blogingului.

Thursday, 17 December, Year 1 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

A scrie pe blog e o activitate complexa, care are regulile ei, pe care blogerii incepatori (si am numit aici mai toti blogerii romani, si mai ales pe cei care se considera primii, "de top", "pro", "A-list" sc) nu le cunosc. Pentru beneficiul lor, le-am notat mai jos, si nu uitati : aceste reguli izvorasc din natura lucrurilor, iara nu din opinia oamenilor, si ca atare sunt valabile si se aplica indiferent daca suntem noi de acord sau nu. Parerea ca poti modifica o regula naturala printr-o conventie sociala e un foarte rusinos semn de prostie, chiar daca mari grupuri de oameni il poarta pe frunte.

Regula I. Comentariile nu se modifica.
Indiferent daca e bine sau rau scris, pro sau contra opiniei blogerului sau chiar blogerului insusi, frumos, rotund, colorat, in proza sau versuri, nu aveti nici dreptul, nici interesul, nici vre-un motiv acceptabil pentru a elimina un comentariu. Atata timp cat comentariul a fost introdus de o persoana, iara nu de o masina (caz in care nu-i comentariu, e spam) el acolo si ramane.

Pentru incalcarea acestei reguli am auzit doua justificari mai frecvente, ambele gresite. Prima, ca "e blogul meu, fac ce vreau cu el". Aceasta opinie e tampa, blogul nu-i un lucru in sine, abstractizat si izolat (v-as da un exemplu, dar cum ele nu exista, va invit sa-mi dati dumneavoastra). Blogul este, ca o masina, ca un animal de companie, ca o bormasina sau ca orice altceva, supus unor reguli care nu decurg din "proprietate". Ati vazut pe cineva conducand masina pe trotuar, si explicand politaiului ca "e masina mea, fac ce vreau cu ea" ? Ti-ai luat catel, faci ce vrei cu el, adica asfixie erotica ? E bormasina ta, faci ce vrei cu ea, adica gauri in beton la 3 dimineata ? Gauri in masinile vecinilor ? Pai nu-i bormasina ta, faci ce vrei cu ea ? Cred ca suntem lamuriti.

A doua este un soi de judecata de valoare, in general bazata pe criterii neexplicitate, "las' ca stim noi mai bine" asupra unei imaginare calitati a comentariilor. Poblema cu ea este de fapt doua : Prima problema, ca nu-i nici o singura persoana in pozitia sa judece calitatea unor comentarii pe internet, cum de exemplu a aflat de curand Doru Buscu. Cine esti tu, Gheorghe, sa judeci care-i calitatea comentariilor ? A, esti proprietarul blogului ? Ia vezi mai sus. Si-a doua problema este de-a dreptul psihanalizabila : o nemultumire imaginara cu "nivelul comentariilor" este de fapt o nemultumire foarte reala cu nivelul articolelor. Doar ca avand mintea imbacsita de gandire pozitiva, blogerul nu poate sa remarce ca el e problema, asa ca da vina pe cine-i iese in cale. Frumos, dar cam inutil. Daca vrei comentarii mai "bune", scrie articole mai "bune", indiferent cum definesti tu "bune". Ca prim pas in acest efort, ai putea incerca sa intelegi ce-i ala "bine". Spor.

Regula II. Douazeci de elemente si doua sute de kilo-octeti.
Pagina blogului dumneavoastra (si am numit aici orice pagina a lui) are dreptul sa incarce nu mai mult de 20 de elemente si nu mai mult de 200kb. Punct. 20 de elemente numara toate fisierele js, toate fisierele css, toate imaginile (da, toate, chiar si spacer.gif si ball.png). Cu totul, sa nu fie mai multe de 20.

Aproape nimeni n-o respecta (nici macar eu, Trilema incarca 21 de elemente, si ocazional -rar- peste 200kb), dar asta n-o face mai putin regula, tot asa cum o congregatie de oricati fumatori nu face fumatul mai sanatos.

Sigur, aceasta regula se bazeaza in formularea ei pe situatia tehnologiei la un anumit moment, ea nu era aplicabila la fel in 1999, si probabil va fi diferita in 2019, ca formulare. Dar in principiu, notiunea de limita, si anume, ca nu poti incarca oricate rahaturi in pagina de blog e solida si vesnica. Poate in 10 ani veti avea voie sa puneti 50 de elemente si 500 de kb. Foarte bine. Pastrati toate tarhaturile super-cul pentru peste 10 ani si vorbim atunci, bine ?

Regula III. Oamenii lucreaza pentru oameni.
In afara de cazul in care scrii cod, adica text normativ, fixand regulile dupa care se vor comporta masinile, nu ai ce sau de ce sa scrii pentru o masina. E o pierdere de timp fantastica, si o rusine dincolo de limitele imaginabile ale degradantului, sa stai de povesti cu Eliza.

Fapt este ca lumea in care traim contine oameni si roboti. Robotii nu au absolut nici o valoare, de nici un fel, asa incat a te apuca sa incerci sa persuadezi un spider e similar cu a te apuca sa flatezi masina de spalat. Gaseste-ti o femeie, flateaz-o pe ea, gaseste-ti un om, persuadeaza-l pe el, la rigoare incuiete-n camera si masturbeaza-te, dar lasa masinile in pace, e dincolo de ridicol.

Asa incat, SEO inseamna acesibilitate, uzabilitate, pentru blogerul incepator Regula II e cam jumatate din SEO-ul de care va avea nevoie. Cealalta jumatate se gaseste in specificatii la Google si e chestii precum nu folositi taguri html deprecate si inchideti tot ce deschideti. Restul e nu doar pierdere de vreme, dar e pierdere de vreme in sensul flatarii masinii de spalat.

Nu-i foarte greu, nu-s zece, nu-s sapte, sunt trei. Tipariti-le, invatati-le, impliniti-le. Si spor la bloging.

Category: 3 ani experienta
Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

64 Responses

  1. Mi-am sters zavaidocul. Acum parca merge ceva -ceva mai lin, fara hamster virtual. :d

  2. Mircea Popescu`s avatar
    2
    Mircea Popescu 
    Thursday, 17 December 2009

    Always a pleasure to inspire :)

  3. Ci stai catinel, ca m-ai ametit.

    Cu #3 is d'accord din oficiu, ok, e treaba masinii si nu a mea. Desi site'ul parfumtm nu are absolut nimic relevant pe-acolo, si totusi iese primul in cautari dupa "parfum timisoara", omu' imi zicea ca a facut keyword stuffing, no deci nici algoritmul nu e perfect. Acu' daca toti incepem sa facem SEO pentru ca "si vecinul face asta" ajungem la mizeria in care se scalda bannerele si reclamele online. Enfin.

    La #2, partea cu dimensiunea o inteleg oarecum, insa doar in masura in care gandesti la scalare. Tu cu fainu' tau normal ca vrei sa ai sub 200kb, dar un om cu 2-3000 unici nu cred ca-i ars chiar asa tare. Deci ce vorbesti tu e asa, un fel de principiu de bun simt, da' pe care nu-i musai sa-l respecti la inceputuri. Totusi RDS are viteze de peste 2MB/s in extern, wtf?

    Numarul elementelor l-as pondera cu scripturile externe, e o placere uneori sa astepti dupa Analytics sau alte mizerii. Prin comparatie un .js de pe domeniu e de-a dreptul parfumat.

    Insa la #1 discutia incepe de la definirea blogului. Eu zic ca-i proprietatea mea, mai ales de cand platesc pentru el :D Cam ca un hypermarket, e deschis publicului insa eu retin dreptul de proprietate. Nu te pot omori acolo, insa te pot da afara daca esti zurbagiu si recalcitrant. Nu vorbesc de comentatorii carora tu le editezi linkurile spre exemplu, zic de aia care baga injuraturi si alte mizerii. Zau, n-am dreptul sa put o oarecare stacheta? :)

  4. Mircea Popescu`s avatar
    4
    Mircea Popescu 
    Thursday, 17 December 2009

    La #2 vorbeam de Trilema nu de fain. Regulile sunt pentru blogeri, cum zice si titulu' careeste.

    Tip : Vezi ca analytics a trecut pe async loading, eu am migrat deja, poate ca e timpul sa migrezi si tu. http://googlecode.blogspot.com/2009/12/google-analytics-launches-asynchronous.html

    Si la 1, eu zic ca n-ai. Discutia ar diverge incet incet inspre o chestie mai degraba de economie, care s-ar incheia mai devreme sau mai tarziu cu teoria taxelor ca bariere economice ineficiente. Pe scurt, singurul lucru pe care-l rezolvi punand o stacheta este ca dai o valoare injuraturii, pe care ea intrinsec nu o are, creand o problema pentru toti ceilalti.

    E o solutie cam la fel de proasta ca si metoda aia de a impiedica spamul prin email trimitand autoresponse un email cu un link sau alt challenge in el.

  5. parfum Timisoara - [ Translate this page ]
    parfum Timisoara - (Versace,C.Dior,H.Boss,Guci,Givenci,Chanel,G.Armani etc.)280 modele de parfumuri.Pentru o lista detaliata contactati site-ul ...
    evrika.ro/firme/firma.php?n=1790 - Cached - Similar

  6. Pai pe mine nu ma intereseaza tipul websiteului, ie discutie generala. Pe mine care am de oferit un oarecare continut potentialilor cititori ma intereseaza doar ca ei sa ajunga usor la el. Da, trebuie dimensiuni mici for a faster download, si elemente putine, da' parca ii draconica limita. Nu suntem U.S. sa avem inca zone enorme care-s pe dial-up. Ca-i Dilema Veche sau Gramo dot ro, tot intrebarea aia se pune : merita sa chinui optimizarea daca nu intentionezi sa scalezi peste o oarecare limita?

    Mersi de hint pt GA :)

    Iar la #1, cu spamul mi-ai ridicat mingea la fileu. Stergem spam din mail, stergem si tampenii din comentarii. Tocmai ca plusvaloarea adusa de prostiile astea e negativa, daca le lasam la locul lor riscam sa ne inecam intr-o mare de irelevanta. Gen : http://img64.imageshack.us/i/19485.jpg/

  7. @Anonimosu : la mine e al doilea in serps, asa-i zice, parfumtm [dot] ro.

  8. @daimon Tu ai zis primul... in fine.

  9. Mircea Popescu`s avatar
    9
    Mircea Popescu 
    Thursday, 17 December 2009

    Pai nu ie, dat fiind ca se intituleaza "regulile blogingului". Mie nu mi se pare corecta sau descriptiva descrierea blogului in termeni de "content site". Asta e o gandire simplificatoare raspandita pe la noi mai ales pentru ca mare parte din profesiunea jurnalistica a descoperit blogul cam la acelasi moment in timp, si mintile lor fusesera deja formatate de munca la presa veche.

    Cat despre optimizare, intrebarea ce mi-o pui tu e echivalenta cu urmatoarea : sigur ca-i o idee buna sa economisesti o zecime din ce castigi, dar asta n-are nici o relevanta pentru unu' din fundu' Africii, care castiga un dolar, ca ce poti face cu 10 centi ? Pai ce sa poti face, o zecime din ce poti face cu dolarul respectiv.

    Marele avantaj al internetului este tocmai scalarea, dar nu in sensul in care ti-o reprezinti tu, ci invers : niciodata pana acum incepatorii n-au putut folosi aceleasi scule si aceleasi mijloace ca si profesionistii. Daca tu ai o fabrica de mobila in garaj, nu-ti poti permite cele mai eficiente masini de taiere debitare etc. Ei, pe internet iti poti. Sa nu le instalezi pentru ca "tu esti mic" e o anti-gandire care n-are alt efect decat sa te faca mic, de unde la inceput nu erai nici mic nici mare, si n-are alta sursa decat vestita teama de succes.

    Si-n rest, avem zone imense care-s pe dialup, si pe mobil, avem destui provideri care promit si nu livreaza, si cel mai important, daca ai garaj de 19 metri lungime inseamna ca-ti cumperi tir neaparat ?

    Chestia e cam asa : daca ce aveam facea doua parale, va pluti. Daca nu pluteste, duca-se. E vremea sa incepem sa construim cu plutirea in minte, pentru ca nu vom putea impiedica ploaia. Si ar fi si ridicol sa incercam, ce soi de inginer constructii civile e ala care face poduri ce functioneaza daca nu ploua ? Hmm ?

  10. Ai nişte idei total imbecile. Mai multe prostii adunate la un loc n-am citit în viaţa mea.

  11. Mircea Popescu`s avatar
    11
    Mircea Popescu 
    Thursday, 17 December 2009

    Tot e ceva :D

  12. Alexandra slaps Ingineru around with a large trout.

  13. Prima regula invita la razboi :P

    Cu ''modificatul'' comentariilor sunt de acord in sensul de intervenire asupra continutului. Stergerea o consider ok pe urmatoarea baza : Pentru ca pot ! (Da, am propriile ratiuni cand sterg un comentariu de tip ''Sugi p*** !'' dar principaul e ca pot).

    Tot din acelasi motiv, pot intra cu masina pe trotuar pentru ca pot si e masina mea. Evident, voi suferi consecintele , consecinte care apar tot la fel de bine si in cazul blocarii unor comentarii. Totusi, constat ca simpla stergere a unor atacuri la persoana e mai putin periculoasa decat raspunsul civilizat la ele (paradoxal).

  14. Mircea Popescu`s avatar
    14
    Mircea Popescu 
    Thursday, 17 December 2009

    In termenii astia, o fi regula asa, dar eu o incalc si imi asum, ca si cu masina, e ok, din partea mea, asuma-ti linistit.

    Eu unul cred c-am castigat mai mult (si eu, si ei) discutand cu atacatorii decat as fi castigat stergandu-i... ca adica aia era 0. Ilustrative sunt disputele politice cu raluca si parca cristina, aia filosofica cu dadatroll etc.

  15. Pai tocmai, e vorba de evaluare : Pastrez blogul curat dar risc sa ma injure separat un maimutoi sau sa treaca la masina de proxy ? Pentru mine e mai ok prima alternativa. In cazul masinii placerea de a merge pe trotuar nu echivaleaza eventualele daune si potentialul de a face puscarie (if you go Carmaggedon).

    Dezbateri de genul am initiat si eu doar ca nu au plecat de la ''Bai esti bou ! Hahaha !''

  16. No comment, just passing by...

  17. Mircea Popescu`s avatar
    17
    Mircea Popescu 
    Thursday, 17 December 2009

    Nu acolo-i problema.

    Problema-i ca ceea ce au ei de spus contine o valoare, indiferent, cu atat mai mult cu cat nu ne place sa auzim.

  18. Io am o obiecție de fond: foarte frumos asta cu regulile care se desprind din natura lucrurilor și vorba lui Nae Ionescu "nu te împotrivești naturii" dar de când îi bloggingu' un lucru natural :P

  19. Mircea Popescu`s avatar
    19
    Mircea Popescu 
    Thursday, 17 December 2009

    Haha!

    Pai tot ce exista are o natura a lui in virtutea faptului ca exista mei Bonza. Cum n-ar fi natural din moment ce este ?

  20. Noa, io nu am iteles de ce (nu?) ti-o dat lingineru' cela cu argumentele in cap. Io-s total pe mana lu krossfire. Nu am avut ocazia sa sterg nici un comentariu, ca nu prea comenta nimeni (in afara de cei 5 cititori fideli ai mei, io si cu Grivei :D ) , da zau ca as fi sters fara pic de remuscare daca cineva mi-ar fi suduit oaspetii. Niste minime reguli ma gandesc ca-s de folos in curtea ta, pe munca ta. Ca-i si munca, nu ?

  21. Ai dreptate, îs cam obosit dar m-am prins acum la ce natură te refereai. Vai, dar ce empiristicalistic ești :D

  22. Mircea Popescu`s avatar
    22
    Mircea Popescu 
    Thursday, 17 December 2009

    @Florin Daca ti-ai construit bicicleta singur, in loc sa cumperi masina, tot dracu' ala e. Hai s-o luam pe partea ailalta, tu zici ca tratamentu' optim pentru ciroza e chinorozu' ?

    @Flaviu L. Comănescu-Balla De la sparanghel mi se trage :D

  23. mie regula #1 mi s-a parut multa vreme o regula de aur, pana cand am constatat ca de vreme ce un comentariu invita reactia prompta a proprietarului de blog - anumite comentarii obligand la o reactie pe masura naturii lor pestilentiale - proprietarul de blog se poate vedea la un moment dat in situatia de a trebui sa scrie lucruri nepotrivite naturii blogului sau.

    daca o musca te deranjeaza pana la disperare, a nu o strivi din consierente pur umanitare poate sa nu fie cea mai buna solutie. mila este un instrument foarte pervers de auto-tortura.

    moderand un comentariu, o fac iuzand de calitatea de _administrator_ al propriului meu site - nu o fac in calitate de proprietar al blogului. regula #1 poate fi incalcata, deci, pe baza principiului "because i can", iar nu "because i am". cu alte cuvinte, sterg pentru ca pot, nu pentru ca vreau. si user-ii pot avea impulsul sa-si stearga reciproc comentariile, insa nu pot daca nu au si necesarul atribut de admin.

    un proprietar de blog care se identifica cu blogul sau e cel putin naiv. la limita, poate fi chiar bolnav. un blog al meu e doar un joc pe care aleg sa-l joc cu mine insumi si la care-i invit si pe altii sa participe. prin urmare, pot sa-i ard fara falsa pudoare pe cei care vin sa se joace cu mine doar cu intentia de a-mi strica jocul.

    acum, e drept ca nu pot avea acces la intentiile cuiva care, postand, reuseste sa ma enerveze. am acces doar la reactiile sale exprimate in scris. si e adevarat pot vedea in reactiile cuiva intotdeauna mai mult decat acestea ascund, daca ascund intr-adevar ceva, dar asta pana la urma e treaba mea si a jocului pe care aleg sa il fac. la mijloc e o miza interna, pentru ca daca ajung in situatia sa sterg comentarii in mod discretionar, risc sa nu mai scrie nimeni si sa raman fara joc, adica sa ma autosabotez.

    cele mai deranjante comentarii - si care merita sa fie sterse - sunt cele imi contesta dreptul de a juca, adica cele care aduc in discutie argumente de natura personala (ad hominem). de pilda, daca eu vreau sa ma zugravesc pe blog intr-o anumita lumina si vine cineva care sustine (chiar cu argumente) ca sunt fals si ca lumina in care ma pun nu e una reala, atunci am de a face cu cineva care vrea sa participe la jocul meu, contestandu-l totodata. astia merita plezniti. daca vrei sa joci, atunci nu recurge la faulturi. un fault se defineste printr-o intentie, chiar neasumata (!), de a scoate pe cineva din joc folosind cai de atac exterioare jocului insusi.

    regula #2 e una pur tehnica, uzurpand intr-un fel principiul "because i can" pe considerente de "know-how". in alta ordine de idei, ceea ce pot nu se limiteaza doar la ceea ce vreau, dar e serios ingradit de ceea ce stiu.

    regula #3 merita o discutie separata. relatia dintre om si masina nu e deloc neutra si, mai ales, nu e cu nimic mai putin "umana" decat o relatie interumana. as risca chiar sa zic ca abia in relatie cu o masina omul se defineste pe sine ca om. adevarata natura umana, daca exista, e revelata cu mult mai pregnant in relatia cu o masina decat in relatia cu un om. de aici problema inautenticitatii "umanismului", ridicata pe filiera nietzsche, heidegger, sloterdijk - contra lui habermas, de pilda. dar despre toate astea, poate cu alta ocazie.

  24. Mircea Popescu`s avatar
    24
    Mircea Popescu 
    Thursday, 17 December 2009

    Cum adica "a trebui" ? Nu trebuie sa scrii nimic din ce nu vrei, grid.

    Merita observat ca daca cineva reuseste sa te deranjeze via the interwebs, cel mai probabil problema e la tine. Poate merita rezolvata la sursa, decat la simptom. Altfel risti sa ratezi unul dintre marile avantaje ale internetului : ingaduie autoperfectionarea. Pana la urma, marea provocare e sa faci un joc care nu poate fi stricat.

    Si-n final : expunerea minciunii si ipocriziei e cea mai mare contributie a internetului la cultura umana. Asta face el cel mai bine, ilumineaza minciuna, ii pune in evidenta picioarele cele scurte. De-asta colosi pe craci de lut, precum Petcu, precum Badea, precum _tot restul lumii_ insista sa "modereze" : au nevoie sa se protejeze.

    Discutia om-masina chiar merita purtata. Eu ma aflu, dupa cum observi, pe pozitii umanist-reactionare de-a dreptul.

  25. cand spun "trebuie", inteleg mai mult decat o simpla... aflare in treaba. a alege intre diferite optiuni este, dupa parerea mea, o aflare in treaba. in realitate, simpla considerare a optiunilor disponibile e deja un indiciu al alegerii, al trebuintei (necesitatii) de a actiona intr-un anumit fel. un om nu isi etaleaza optiunile, nici macar in fata lui insusi, decat cu scopul nemarturisit de a alege ceea ce trebuie ales. posibilitatea optiunii este o perdea de fum, un artificiu rational de justificare a unei alegeri care e fundamentala, primordiala si irationala. alegerea e o chestiune de vointa; actiunea e insa o chestiune de putere. actionand, nu ne exprimam o optiune, nu ne aventuram in posibil ci dimpotriva, tranșăm posibilul pe baza realitatii care ne constrange la actiune. actiunea e, prin ea insasi, dovada lipsei oricarei alternative la realitate.

    argumentele de tipul "you have a choice" nu sunt valide pentru ca sunt circulare, reflectand consecinta actiunii unui individ catre individul in cauza si reducand actiunea la motivatia sa. asta e o argumentare ad hominem, care nu serveste discutiei ci, dimpotriva, inchiderii posibilitatii de dialog. in acest caz, omul apare ca fiind victima propriilor actiuni, pentru care e intotdeauna responsabil. atitudinea "blame the victim" e extrem seducatoare, dar se bazeaza pe o falsa premiza, pe un "trompe l'oeil" de aducere in prim-plan al unui termen al relatiei (numit, in mod arbitrar, victima) in dauna celui de-al doilea (numit, la fel de arbitrar, agresor). cei doi termeni nu exista insa decat prin prisma relatiei dintre ei (si numai in cadrul acestei relatii), "relatia" nefiind o simpla alaturare de termeni ci expresia metafizica absolut inaparenta si deloc investigabila a compatibilitatii lor intr-un plan al realitatii care scapa intelegerii.

    orice comentariu e nu numai un raspuns, ci si o invitatie la a raspunde. ori, ce fel de reactie poti avea atunci cand cineva te calca pe nervi? oricine are puncte sensibile de natura a fi scoase la lumina si exploatate la un moment dat. actiunile noastre nu sunt, asa cum ar parea la prima vedere, un simplu raspuns la ceva extern care le declanseaza. "raspunsul", daca e sa-l numim asa, e adanc ingropat in fiecare dintre noi, oricand gata sa iasa la iveala si se refera la sentimentul pe care agentul extern il trezeste in noi. "raspundem" nu lui X, ci sentimentului pe care X il suscita, respectiv imaginii lui X si nu lui X in sine.

    prin urmare nu cred ca am avea "optiunea" de a nu raspunde, sau de a raspund eintr-un mod diferit, pentru ca oricum am raspuns deja la nivel interior - si inca intr-un fel caracteristic, in unicul mod posibil. ca acest raspuns e ulterior modulat rational si se exprima intr-o sumedenie de presupuse variante dintre care "alegem" una (o actiune care putem pretinde ca ne defineste pozitia) e deja o alta chestiune.

  26. Ignoră te rog cometariul meu de mai sus. Voiam doar să văd dacă respecţi regula 1. Chapeau.

  27. Singura regula pe internet este: fara reguli!

  28. kokofifi`s avatar
    28
    kokofifiinsigna de criptograf 
    Friday, 18 December 2009

    regula I § 1a :
    coboara-te din turnul tau de fildes si comunica cu comentatorii.
    io pe blogurile unde nu se reactioneaza la comentarii nu ma mai duc. consecvent. de aia nu frecventez globurile"celebre".
    vrei click-uri, raspunde la comments. nu vrei sa fii citit, ia un caiet si scrie acolo, cu pixul.

  29. Poti sa fii sigur ca daca cineva imi inteapa caucioacele, reactionez.
    Pai ce, gloaba ii intretinuta, periata, puţuluită (rod domnitele sa tina cont ca nu-i tot una cu putulita), si vine un vinetic si tipa cu noroi si mocirla, iar cel ce ingrijeste blogul da marunt din buze si priveste catre mizerie? Drept ii ?
    He he, io stiam ca tratamentul optim Pentru ciroza ii jinarsu :D

  30. kokofifi , subscriu

  31. Mircea Popescu`s avatar
    31
    Mircea Popescu 
    Friday, 18 December 2009

    @grid Ma distreaza cum privesti tu lumea in raport cu alegerea, are Atkinson un sketch cu pregatitul de calatorie/alesul camasilor, daca-ti amintesti. Eu propun ca ceea ce descrii tu se aplica in cazul viselor, si-a oamenilor ce dorm in cizme, dar nu-i o caracteristica a ratiunii per se.

    Cum intra educatia in teoria ta despre sine ? Ca mi se pare ca nu-si gaseste loc.

    @Ingineru Si mie imi zice lumea empirist...

    @mofturi de ochelarist Ditto.

    @kokofifi Asta-i mai degraba un tip decat o regula. In principiu pot exista oameni care nu vor comentarii direct la articol. Godin e un exemplu.

  32. Mircea Popescu`s avatar
    32
    Mircea Popescu 
    Friday, 18 December 2009

    @Florin Nu e drept. Noroiul exista fizic, la fel caucioacele si respectiv sula (rog domnitele sa nu se gandeasca la puţuchestie). Principala calitate a obiectelor de exista fizic este ca sunt complet descrise de existenta lor fizica, iara nu de reprezentarea pe care-o trezesc in mintea lor.

    Astfel de exemplu, crucea, si anume, o cruce anumita din lemn sanatos de stejar, ca de fo douaji' de chile are, uite, in mod oarecum neasteptat, o masa. Simbolul de douaji' de chile ? Si nu doar atat, dar e chiar foarte utila pentru a trazni peste mir diversi preopinenti, dupa cum au observat si ne-au invatat sfintii parinti.

    Spre deosebire de acestea, plasmuirile mintii noastre exista doar in masura in care le reprezentam, si ca atare nu au proprietati in virtutea unei existente fizice a lor, care sa ne scape controlului nostru. Si ca atare, nu exista noroi in sensul in care-l folosesti tu, si metafora ie schioapa.

    Ce-i interesant pana la fascinanta este ca exista totusi reguli, universale si obiective, chiar si acolo unde nu exista materialitate sa le subantinda si, pentru mintea fizicalista, explice. Mnoa, aia da problema.

  33. Cica hartia suporta orice. Hartia virtuala, ar trebui sa suporte minim orice.
    Mintile (virtuale ?) noastre nu stiu daca suporta ori accepta orice plasmuiri.
    Blogul inseamna si conversatie. Nu vad de ce m-as abate de la niste minime reguli de conversatie in virtual. In real, daca spun "no taci" si nu tace omu', ori plec, ori pleaca el de buna voie si silit de mine.
    Ca sa citez din clasici "ii dau si-o palma daca ii nevoie", ori ceva asemanator.

  34. Mircea Popescu`s avatar
    34
    Mircea Popescu 
    Friday, 18 December 2009

    Hehehe! Da' da-i, Gyusi, numa' da-i de chiar.

    Daca te retragi intr-un alt sistem de reprezentari ca sa-ti ostoiesti frustrarile pe care unu' ti le-o creat in asta, nu doar ca l-ai pierdut, dar nu esti cu nimic diferit de copilu' care viseaza cu ochii deschisi cum il bate el pe raul clasei, sau de guvernu' care arde in efigie mutra unuia ca nu-i place de ea. Sau de Robu, care da maruntel din piciorute si tine meetinguri de cate 6 ore ca sa discute ce se face cu mine!!!???

  35. Pai, din pozitia asta zic ca da, nu stergi nemica, da am precizat cum ca m-aliniez la ce spune krossfire.

  36. Mircea, se poate partcipa la concursul de sarbatori cu mai multe posturi?

    Nu de alta, dar as vrea sa il comentez si asta si inca vreo doua.

  37. Mircea Popescu`s avatar
    37
    Mircea Popescu 
    Friday, 18 December 2009

    @Florin E, asa. Ok.

    @mihai Nu este limita, baga linistit.

  38. la prima vedere, nu inteleg ce-are a face educatia cu alegerea, si nici nu vad legatura dintre alegere si teoria despre sine. dar o sa incerc sa raspund asa, la plezneala.

    educatia e o forma speciala de dresaj. dresajul presupune o anume indiferenta fata de obiectul sau, in sensul ca pentru a fi dresat sa faci ceva (sa castigi o deprindere) nu e necesar sa iti doresti acest lucru - poti foarte bine sa fii dresat chiar in chestiuni fata de care ai in mod o aversiune. conditionarea isi face treaba pe cont propriu, drumul spre stereotipie fiind in general unul simplu, bazat pe imitatie. de pilda, in functie de anturaj poti "castiga" un cuvant parazit, sau poti adopta relativ usor o atitudine sau o preferinta care anterior iti repugna, numai pentru ca cei din jur o utilizeaza.

    educatia e un dresaj liber-consimtit. sau cel putin asa a fost la inceput. nimeni nu poate fi educat daca nu consimte la asta. insa pe masura ce educatia devine o valoare, castiga tot mai multi aderenti, pentru ca in lumea de azi e mai mult decat profitabil sa fii educat, dat fiind ca lipsa de educatie atrage dupa sine dificultati de relationare uneori insurmontabile. asadar, "consimtamantul liber" a devenit, intr-un fel, gratuit, de vreme ce nu prea ai de ales in privinta asta - "alegi" ce ti se ofera, mai precis ceea ce ti se ofera cu pretul cel mai mic. in termeni de cost personal, mai mult decat efortul depus intr-o anume directie (pentru ca a fi educat necesita un efort), ceea ce pierzi (neputand face) reprezinta intotdeauna un cost mai mare, asa incat oricine ar "alege" sa fie mai degraba educat decat needucat, chiar daca e un drum mai dificil de parcurs. atata doar ca mijloacele de acces la educatie lipsesc inca multora, iar lipsa acestor mijloace e de natura sa deschida oamenii la cultura si educatia strazii.

    exista deci un gregarism de joasa speta, dupa cum exista un gregarism "inalt", al elitelor [educate]. in privinta asta, nu-mi fac iluzii. a fi educat nu e neaparat o calitate, sau e cel mult o calitate "cantitativa", ceea ce dupa mine e contrariul calitatii. de multe ori, relationarea cu un om educat e mai dificila decat relationarea cu un om simplu, netrecut prin scoala.

    exista paradigma behavior-ista, care sustine in principiu ca educatia nu modeleaza mintea, ci doar comportamentul. oricat de atroce ar parea ideea ca mintea nu conteaza, si ca poate nici nu exista, apropiind astfel asimptotic omul de masina, ceva adevar exista in aceasta teorie. numai ca nu tot ce arata ca o masina si se comporta ca o masina chiar e o masina. singurul lucru pe care nu-l putem afla despre masini este daca chiar le place sa existe, daca nu regreta ca s-au nascut, sau daca nu sunt invidioase pe alte masini mai performante.

    sa fie masinile prea educate? mai educate chiar decat oamenii? daca masinile chiar sunt imune la sentimente, atunci acest lucru chiar e adevarat.

  39. Mircea Popescu`s avatar
    39
    Mircea Popescu 
    Friday, 18 December 2009

    A, noa, pai de-acolo provine problema.

    Singurul scop rational al educatiei e sa ingaduie imbunatatirea facultatii alegerii, in sensul unor alegeri care sa se vadeasca mai aducatoare de scopurile propuse in viitor decat s-au dovedit in trecut. Scoasa din acest sistem, activitatea umana nu-si mai prea gaseste noima, si reprezentarea ei in afara acestui sistem va cauza probabil tot soiul de uimiri si nepotriviri de pareri.

    Asta nu invalideaza integral ce zici tu, dimpotriva, majoritatea observatiilor punctuale sunt si corecte si valide, dar cam face imposibila (sau inutila) orice discutie teleologica.

  40. "scopul rational" are un scop ascuns. imbunatatirea facultatii alegerii e facuta nu de dragul omului, ci de dragul supunerii lui. un om care, alegand, isi inchipuie ca alegerea e a lui, se cheama ca e un om responsabil - deci un om care poate si trebuie sa raspunda. omul raspunzator e omul supus. asa dupa cum omul care isi apartine se numeste umanist. eu, unul, prefer sa ma parasesc.

  41. Mircea Popescu`s avatar
    41
    Mircea Popescu 
    Saturday, 19 December 2009

    Pai poate ca-i asa. Dar poate ca nu-i. In definitiv, pe ce te bazezi ?

  42. 1. Nu editez comentarii. Cele cu injurii sau spam is sterse. O fi ea cenzura dar, daca eu am bunul simt sa folosesc un limbaj relativ decent, consider ca e frumos din partea comentatorului sa discute in acelasi ton. Nu este maidan si nici intersectie,sa zici ca mai ridici niste sfinti ca tot omul.

    2. Sa ma iertati daca, atunci cand imi pun la cale un design, nu dau 2 lei pe faza cu 200 de kile sau 20 de elemente. Am trecut de anul de gratie 2000, pe cand stateam pe daialap. Nu sunt de acord nici sa cocosezi pagina cu jde mizerii, dar sa iti numeri "octetii" e prea mult pentru mine :D

  43. Mircea Popescu`s avatar
    43
    Mircea Popescu 
    Monday, 21 December 2009

    Pai tu esti tanara, ai vreme :D

    Hai sa-ti spun o poveste din vremurile vechi de demult :

    A recent article devoted to the macho side of programming made the bald and unvarnished statement:

    Real Programmers write in FORTRAN.

    Maybe they do now,
    in this decadent era of
    Lite beer, hand calculators, and “user-friendly” software
    but back in the Good Old Days,
    when the term “software” sounded funny
    and Real Computers were made out of drums and vacuum tubes,
    Real Programmers wrote in machine code.
    Not FORTRAN. Not RATFOR. Not, even, assembly language.
    Machine Code.
    Raw, unadorned, inscrutable hexadecimal numbers.
    Directly.

    Lest a whole new generation of programmers
    grow up in ignorance of this glorious past,
    I feel duty-bound to describe,
    as best I can through the generation gap,
    how a Real Programmer wrote code.
    I'll call him Mel,
    because that was his name.

    I first met Mel when I went to work for Royal McBee Computer Corp.,
    a now-defunct subsidiary of the typewriter company.
    The firm manufactured the LGP-30,
    a small, cheap (by the standards of the day)
    drum-memory computer,
    and had just started to manufacture
    the RPC-4000, a much-improved,
    bigger, better, faster — drum-memory computer.
    Cores cost too much,
    and weren't here to stay, anyway.
    (That's why you haven't heard of the company,
    or the computer.)

    I had been hired to write a FORTRAN compiler
    for this new marvel and Mel was my guide to its wonders.
    Mel didn't approve of compilers.

    “If a program can't rewrite its own code”,
    he asked, “what good is it?”

    Mel had written,
    in hexadecimal,
    the most popular computer program the company owned.
    It ran on the LGP-30
    and played blackjack with potential customers
    at computer shows.
    Its effect was always dramatic.
    The LGP-30 booth was packed at every show,
    and the IBM salesmen stood around
    talking to each other.
    Whether or not this actually sold computers
    was a question we never discussed.

    Mel's job was to re-write
    the blackjack program for the RPC-4000.
    (Port? What does that mean?)
    The new computer had a one-plus-one
    addressing scheme,
    in which each machine instruction,
    in addition to the operation code
    and the address of the needed operand,
    had a second address that indicated where, on the revolving drum,
    the next instruction was located.

    In modern parlance,
    every single instruction was followed by a GO TO!
    Put that in Pascal's pipe and smoke it.

    Mel loved the RPC-4000
    because he could optimize his code:
    that is, locate instructions on the drum
    so that just as one finished its job,
    the next would be just arriving at the “read head”
    and available for immediate execution.
    There was a program to do that job,
    an “optimizing assembler”,
    but Mel refused to use it.

    “You never know where it's going to put things”,
    he explained, “so you'd have to use separate constants”.

    It was a long time before I understood that remark.
    Since Mel knew the numerical value
    of every operation code,
    and assigned his own drum addresses,
    every instruction he wrote could also be considered
    a numerical constant.
    He could pick up an earlier “add” instruction, say,
    and multiply by it,
    if it had the right numeric value.
    His code was not easy for someone else to modify.

    I compared Mel's hand-optimized programs
    with the same code massaged by the optimizing assembler program,
    and Mel's always ran faster.
    That was because the “top-down” method of program design
    hadn't been invented yet,
    and Mel wouldn't have used it anyway.
    He wrote the innermost parts of his program loops first,
    so they would get first choice
    of the optimum address locations on the drum.
    The optimizing assembler wasn't smart enough to do it that way.

    Mel never wrote time-delay loops, either,
    even when the balky Flexowriter
    required a delay between output characters to work right.
    He just located instructions on the drum
    so each successive one was just past the read head
    when it was needed;
    the drum had to execute another complete revolution
    to find the next instruction.
    He coined an unforgettable term for this procedure.
    Although “optimum” is an absolute term,
    like “unique”, it became common verbal practice
    to make it relative:
    “not quite optimum” or “less optimum”
    or “not very optimum”.
    Mel called the maximum time-delay locations
    the “most pessimum”.

    After he finished the blackjack program
    and got it to run
    (“Even the initializer is optimized”,
    he said proudly),
    he got a Change Request from the sales department.
    The program used an elegant (optimized)
    random number generator
    to shuffle the “cards” and deal from the “deck”,
    and some of the salesmen felt it was too fair,
    since sometimes the customers lost.
    They wanted Mel to modify the program
    so, at the setting of a sense switch on the console,
    they could change the odds and let the customer win.

    Mel balked.
    He felt this was patently dishonest,
    which it was,
    and that it impinged on his personal integrity as a programmer,
    which it did,
    so he refused to do it.
    The Head Salesman talked to Mel,
    as did the Big Boss and, at the boss's urging,
    a few Fellow Programmers.
    Mel finally gave in and wrote the code,
    but he got the test backwards,
    and, when the sense switch was turned on,
    the program would cheat, winning every time.
    Mel was delighted with this,
    claiming his subconscious was uncontrollably ethical,
    and adamantly refused to fix it.

    After Mel had left the company for greener pa$ture$,
    the Big Boss asked me to look at the code
    and see if I could find the test and reverse it.
    Somewhat reluctantly, I agreed to look.
    Tracking Mel's code was a real adventure.

    I have often felt that programming is an art form,
    whose real value can only be appreciated
    by another versed in the same arcane art;
    there are lovely gems and brilliant coups
    hidden from human view and admiration, sometimes forever,
    by the very nature of the process.
    You can learn a lot about an individual
    just by reading through his code,
    even in hexadecimal.
    Mel was, I think, an unsung genius.

    Perhaps my greatest shock came
    when I found an innocent loop that had no test in it.
    No test. None.
    Common sense said it had to be a closed loop,
    where the program would circle, forever, endlessly.
    Program control passed right through it, however,
    and safely out the other side.
    It took me two weeks to figure it out.

    The RPC-4000 computer had a really modern facility
    called an index register.
    It allowed the programmer to write a program loop
    that used an indexed instruction inside;
    each time through,
    the number in the index register
    was added to the address of that instruction,
    so it would refer
    to the next datum in a series.
    He had only to increment the index register
    each time through.
    Mel never used it.

    Instead, he would pull the instruction into a machine register,
    add one to its address,
    and store it back.
    He would then execute the modified instruction
    right from the register.
    The loop was written so this additional execution time
    was taken into account —
    just as this instruction finished,
    the next one was right under the drum's read head,
    ready to go.
    But the loop had no test in it.

    The vital clue came when I noticed
    the index register bit,
    the bit that lay between the address
    and the operation code in the instruction word,
    was turned on —
    yet Mel never used the index register,
    leaving it zero all the time.
    When the light went on it nearly blinded me.

    He had located the data he was working on
    near the top of memory —
    the largest locations the instructions could address —
    so, after the last datum was handled,
    incrementing the instruction address
    would make it overflow.
    The carry would add one to the
    operation code, changing it to the next one in the instruction set:
    a jump instruction.
    Sure enough, the next program instruction was
    in address location zero,
    and the program went happily on its way.

    I haven't kept in touch with Mel,
    so I don't know if he ever gave in to the flood of
    change that has washed over programming techniques
    since those long-gone days.
    I like to think he didn't.
    In any event,
    I was impressed enough that I quit looking for the
    offending test,
    telling the Big Boss I couldn't find it.
    He didn't seem surprised.

    When I left the company,
    the blackjack program would still cheat
    if you turned on the right sense switch,
    and I think that's how it should be.
    I didn't feel comfortable
    hacking up the code of a Real Programmer.

    Douazeci si uite, sase de ani trecut-au ca un fum, fata mosului.

  44. and that ladies and gents, was the story of Mel le |n|4><3ur

  45. Deci să-mi cumpăr acțiuni la Blekko sau ceva?

  46. Mircea Popescu`s avatar
    46
    Mircea Popescu 
    Monday, 21 December 2009

    Tu ai bani de dat pe actiuni ? :D

  47. N-am bani decât de câteva... dar am timp să aștept...

  48. Mircea Popescu`s avatar
    48
    Mircea Popescu 
    Monday, 21 December 2009

    Mai adecvat pentru gagici decat pentru actiuni, zic.

  49. So .. hardware is cheap and programmers expensive nu-ti zice nimic?

  50. Mircea Popescu`s avatar
    50
    Mircea Popescu 
    Monday, 21 December 2009

    Ba imi zice, si anume : criza.

    Cel mai bun, si cel mai singurul mod de-a ajunge in criza.

  51. Daca tot ati dat-o in "balaceala", postez si eu un comentariu! Asa, ca sa ma aflu in treaba! Inceputul (articolul in sine) chiar mi s-a parut interesant. Si plin de bunsimt. Dar, mai apoi, e blogul tau si faci ce vrei cu el! Totul, pentru a fi consecvent celor 3 reguli enuntate!

  52. regulilea acestea nu mi se par rele. ar trebuii respectate de blogeri.foarte frumos!

  53. natura lucrurilor`s avatar
    53
    natura lucrurilor 
    Friday, 26 March 2010

    @ Mircea Popescu

    Instructiv si relaxant blogul tau (Dvs.). Serios. Felicitari++;

    Nu sint neaparat in dezacord, dar, de dragul jocului si al dialogului, as face urmatorul comentariu.

    Imi este greu sa inteleg ce inseamna "natura lucrurilor", din care ar deriva regulile.

    Doar citeva intrebari/observatii:

    1. Daca din "natura lucrurilor" deriva regulile, cum se explica faptul ca aceleasi lucruri, in diferite contexte (culturale, temporale, etc.), duc spre reguli diferite, uneori opuse ?

    2. Ce reguli deriva din "natura" razboiului ?

    3. Daca zoso ar avea o "natura", ce crezi (credeti) ca ar deriva din ea ?

    Cu bune ginduri,

    Un simplu cetitor.

  54. Mircea Popescu`s avatar
    54
    Mircea Popescu 
    Friday, 26 March 2010

    @natura lucrurilor E o onoare rara sa vorbesti fata catre fata cu Esentele, onoare de care chiar daca nu ma simt neaparat vrednic, totusi ma bucur! Deci, draga natura a lucrurilor, sunt foarte flatat de bunele cuvinte-n care-ti imbraci natura opiniei despre natura blogului naturii mele.

    Sa imi permit si sa raspund la cele 3 puncte :

    1. Banui ca exista o similitudine cu intamplarea ca desi femeile se impreuneaza cu barbatii in virtutea naturii lor, in general vorbind, totusi aceleasi femei, in diferite contexte (culturale, temporale, etc) se manifesta sexualiceste diferit, ca sa nu spunem de-a dreptul chiar opus.

    2. Ehehei, s-ar putea scrie tratate. Dar in alte contexte.

    3. zoso.ro.

    Mai pofititi :)

  55. natura lucrurilor`s avatar
    55
    natura lucrurilor 
    Friday, 26 March 2010

    @ Mircea Popescu

    Mi-am dat seama ca sinteti (uneori, mereu, niciodata) in contact direct cu Esentele. Sint probleme mari si aici. Prea multi initiati ! Si, cum nimeni nu e profet in blogosfera lui ..., ce sa mai spun ?

    Veacul nu este prielnic pentru aceasta fara de profit intreprindere. Iar "bursierii" il ponegresc in fel si chip pe autorul acelor dialoguri. Vezi, Doamne, cica tipul ista nu ar fi respectat dreptul negrilor de a avea si ei o esenta. Plus alte drepturi.

    Despre zosoitate - sintem de acord. Se exprima prin fire. Si se poate uneori serializa.

    Iar un tratat despre razboi - azi, in era bitzilor - mi-e teama ca ... nu ar fi altceva decit un ghid (anti)hacking. Dar cine stie ?

  56. Mircea Popescu`s avatar
    56
    Mircea Popescu 
    Friday, 26 March 2010

    Bag de seama ca esentialul (care ramane din conversatia noastra) e ca nu pot sa nu fiu de acord cu natura lucrurilor. Deci :

    1. De acord ca-s prea multi initiati
    2. De acord ca nimeni nu-i profet in blogosfera (nici a lui, nici a altora).
    3. De acord ca veacul nu-i prielnic, chiar si-n general, poate tocmai prin natura lui.
    4. Absolut si cu lacrimi in ochi de acord ca-s prea multi initiati, si mai ales cei negrii.
    5. De acord cu razboiul mutat in cifre.
    6. De acord ca cine stie ?

    Ce poti ura naturii asa, ca de incheiere ? Noa, aia.

  57. Mircea Popescu`s avatar
    57
    Mircea Popescu 
    Monday, 19 April 2010

    Che' bordello. Iote ca dupa patru luni de la expunerea pe Trilema, afla si restul lumii.

    http://www.piticu.ro/2010/04/19/google-nu-vine-in-romania-si-ne-a-parasit-de-tot/
    http://googlewebmastercentral.blogspot.com/2010/04/using-site-speed-in-web-search-ranking.html

    E bine. Chestia asta ma face sa-mi pun aceleasi intrebari ca si aici :

    Si cine raspunde ? In cadrul organizatiei, proiectului, echipei sau ce-ti mai fi dumneavoastra, cine raspune pentru faptul ca acum sase luni scria chiar aici, intr-un articol perfect public, gratis, accesibil, negru pe alb si bolduit “nesiguranta”, si uite ca asa s-o si intamplat sa fie ? Hai, ca vreau s-aud zgomot sec de palme autoaplicate.

    Succese, gen.

  58. Foarte multi nu respecta mai ales prima regula.

  59. Margo Cosmetics, Inscriere Margo, Cosmetice Margo, Reprezentant Margo.

  1. [...] blogingului 18 12 2009 [...]

  2. [...] ce isi inchipuie ei, sunteti mai ceva decat la voi acasa, puteti sa faceti ce doriti, ca imbratisez regula I de la Trilemoi. Se aude DeMaio ? Atat ca, considerandu-ma cum ca nu-s blogger si ca nu fac blogging, blegoring ori [...]

  3. [...] [...]

  4. [...] unei pagini. Sub acest aspect se recomanda apasat regula 2 din cadrul articolului mai vechi despre regulile blogingului. Regula II. Douazeci de elemente si doua sute de kilo-octeti. Pagina blogului dumneavoastra (si am [...]

  5. [...] domeniu propriu de curand si ma intereseaza acest subiect, voi diseca mai departe articolul “Regulile blogingului“. De mentionat, ca e la prima [...]

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.