Prostia
Prostia este o calitate substantiala, pozitiva, obiectiv prezenta pe prost precum lichenul pe un copac bolnav. Ea nu este, cum s-ar putea crede, o lipsa, un defect, ceva abia intuit, ghicit doar, prin absenta, prin misterioasa neperformanta ci din contra, are o existenta materiala, palpabila, vizibila, rizibila.
Am realizat toate acestea ieri, vizitand o amica (da, alta decat data trecuta - se mai intampla) si privind afara pe geam. Ce-am vazut ? Un vidanjor la lucru, priviti :
Am chemat fata sa-l vada si ea, cu cuvintele ramase in istorie "Hai sa vezi un prost!". Pe cand ajungea ea, ajungea si confirmarea prostiei omului.
De ce sa stai tu perpendicular pe axul drumului, cand ai putea la fel de bine sa stai de-a lungul ? Ca sa-ti calce masinile furtunul, sa-l uzeze, eventual sa-l si rupa in cele din urma, si tu sa stai si sa astepti pana cand trec, dupa care sa reincepi, dupa care numai bine ca mai apare o masina (cam 4-5 pe minut in coltul acesta de Timisoara).
Vreti sa stiti de ce serviciile publice, de la constructii de infrastructura la ingrijirea sanatatii merg prost in tara asta ? Nu ca fura X-lescu si Y-greceanu (nu ca n-ar fura ei) ci pentru ca atatia prosti traiesc in tara asta incat solutiile proaste par de-a dreptul naturale. Pentru orice.
Problema e agravata de faptul ca "nu-i politicos" sa-i spui cuiva "ma prostule!". Cum sa faci asa ceva ? E jignitor, nu se face, trebuie sa fii tolerant si rezonabil.
Ei bine, nu. Destul. Ajunge. Cu teoria asta, prostii traiesc bine mersi printre noi, convinsi ca sunt niste persoane speciale si valoroase. Nu-i de dorit. De-acum incolo, e nepoliticos sa spui "Ma prostule!" doar catre oamenii care nu sunt angajati in executarea unei prostii. Pentru restul cazurilor, nu-i doar acceptabil, e chiar indicat, daca nu imperios necesar sa atragi atentia, si anume, in termeni fara echivoc. De preferinta "Ma prostule!" si respectiv "Tu proasta!". Am zis.
Wednesday, 9 December 2009
Când eram mic și dădeam dovadă de prostie monumentală, tată-miu îmi arunca aceeași vorbă: ”fraieru' român!”
Am preluat-o și o folosesc cam cum dorești și tu cu ”Mă, prostule!” sau ”Tu, proasto!”
Cred, însă, că variantele tale sunt mai indicate. A mea e semi-drăgălașă.
Wednesday, 9 December 2009
Motivul pentru care zic ca trebuie sa fie taioase si fara echivoc e ca prostul in actiune va alege totdeauna jumatatea gresita. Daca tu ii dai o cana de medicament cu o lingurita de dulceata el va alege lingurita de dulceata si restul acolo ramane. Un exemplu e asta : http://trilema.com/2009/hai-sa-disecam-prostia/
Wednesday, 9 December 2009
Mircea, tocmai. Prima problemă a prostului e că nu știe că e prost.
E nevoie de multă ”cafea” tare pentru a-l trezi. De aceea, cred că am să-ți împrumut puțin vorbele.
Dacă se poate, evident.
Wednesday, 9 December 2009
vorba noua de ocara : mai prost ca geoana
Wednesday, 9 December 2009
Nu știu. Eu când mă enervează câte un prost, fac mișto de el. După ce am început să fac asta mi-am dat seama de ce făcea mișto lumea de mine.
Wednesday, 9 December 2009
@Horia Dragomir Ia ca dintr-al tau, ca de unde ia cititorul, creste.
@kokofifi Lumea se imparte in prostovani, prostalai si geoananaci ?
@Flaviu L. Comănescu-Balla Hahaha buna asta.
Wednesday, 9 December 2009
N-ai ce face ... sa le dau eu capu meu la toti? :))
Wednesday, 9 December 2009
lumea se imparte in ce-ai zis tu, + prostanacu' :)
Wednesday, 9 December 2009
@Ionut Ca unu' trecut prin multe, te sfatuiesc sa le dai capu' tau. La toate.
@kokofifi Ma bucur cand suntem de acord, e semn ca ne-ntelegem :D
Wednesday, 9 December 2009
Prostia - o excrescenta sau un parazit ?
Privita in contrast cu inteligenta, inteleasa ca un adaos de normalitate, prostia pare o lipsa. Insa, privind strict prin prisma normalitatii, prostia e un exces, un balast, o inutilitate.
Prostia nu doare. Asta inseamna ca e intotdeauna o problema a altora. De altfel, pentru a sesiza prostia e nevoie de o luare de distanta - fie personala, in sens de dez-identificare, retrospectie si autoanaliza, fie interpersonala, in sens de observatie externa.
Strict cu privire la pozele in cauza, omul nu mi se pare un vidanjor. Furtunul e prea subtire ca sa evacueze ceva. :) Poate e un lucrator de la Electrica, daca mi-e permisa o speculatie. Dar in orice caz, furtunul nu e al lui, asa ca n-are nici un interes sa aiba grija de el. Timpul de lucru insa e al lui, asa ca probabil nu are interesul sa termine treaba foarte repede, ca sa nu primeasca alte sarcini.
Ca o observatie generala: de la balcon lucrurile se vad intotdeauna deformat. Si partinitor. Ceausescu ar putea depune marturie.
Wednesday, 9 December 2009
Poate de la Electrica, desi pe aici au primit salopete noi si scrie pe ele. De fapt, cam singurul lucrator imbracat indistinct ar putea fi de-acolo, dar nu pot baga mana in foc. Oricum, pe partea tehnica, vidanjarea are doua parti, decolmatarea, care foloseste un sarpe, care-i un fel de cabul de otel moale ce se rasuceste (si eu aia am interpretat c-ar fi obiectul muncii, protejat intr-o camasa de cauciuc) si omul rasucea, si respectiv evacuarea, care itnr-adevar foloseste pompe si tuburi mult mai groase.
Da-n rest, ii fi avand tu dreptate pe chestia cu Ceausescu, dar nu zici ca se contrazice cu partea anterioara, despre detectarea prostiei (la care subscriu). Adica, ori se vede partinitor de la distanta, ori dimpotriva, se vede mai clar. Nu amandoua. Nu ?
In tot cazul, e falsa impresia ca furtunul nu-i al lui. Furtunul e al lui, prin aceea ca acel furtun, si mai abstract, mijloacele de productie, ii dau nesperata si irepetabila ocazie sa se hraneasca si sa se imbrace. Fara ele, e un vagabond muritor de foame. Cu ele, e poate un sclav, poate un stapan al propriului viitor, dar oricum, mai hranit si mai adapostit. Din acest punct de vedere, sculele merita acel minim respect pe care-l acorzi celor ce te hranesc. Din pacate, aceasta atitudine specifica mesterilor si artizanilor s-a pierdut in "mintea" oamenilor odata cu industrializarea. Ea ramane insa la fel de valida, obiectiv vorbind, chiar daca-i mai putin cunoscuta.
Wednesday, 9 December 2009
daca e sarpe de-ala din otel, nu vad bine cauciucurile masinilor respective... ca serpilor alora li se mai infoaie solzii din cand in cand si se transforma in ghimpi. dar nu cred sa fie vorba de o asa bestie, de vreme ce omul-manipulator pare sa nu aiba manusi.
pai io ziceam ca prostia nu se vede _decat_ de la distanta. adica odata ce ai luat distanta, o vezi. problema cu "luatul distantei" e ca introduce o anumita doza de partinire, cu atat mai mare cu cat distanta luata, in scopul protejarii si securizarii observatorului, e mai mare. asa ca prostia unui om se vede cu atat mai clar cu cat ne refuzam identificarea cu el (sau macar apropierea de pozitia lui).
eu inteleg prostia si ca o inabilitate de a anticipa consecintele propriilor acte. de pilda, o prostie mi se pare (aplicat la situatia data) sa nu semnalizezi cum trebuie gura de canal deschisa. unii ar zice, dimpotriva, ca e o prostie sa te astepti ca drobul de sare sa cada, dar eu zic ca prostie se cheama sa nu faci nimic in legatura cu lucrurile care iti par a fi de natura sa sfarseasca prost, chiar daca uneori nu pare a se putea face mare lucru. un om care nu e prost nu asteapta ca inevitabilul sa se intample, sau cel putin - daca nu-i sta in putere sa faca ceva - nu se intoarce cu spatele, ridicand din umeri a neputinta.
prostia e o incapacitate de a lua in calcul situatia de fapt. un om prost care isi acorda prea putin credit, nefiind in stare sa-si capitalizeze propria experienta de viata. atunci cand viata trece pe langa tine fara sa te atinga, cand simturile se inchid in ele insele, simtind numai ca sa simta, refuzandu-se gandirii si lasand astfel simtirea sa cada in nesimtire, prostia are cale libera.
isi are si prostia momentele sale de glorie, cand ne apare clar, in toata splendoarea sa. o observam, atunci, ca pe-o broboana de sudoare - o forma de secretie activa, rezultata dintr-un efort inadecvat si perfect inutil. o mirosim de departe, ca pe-o duhoare de cadavru, nu ca pe un produs fiziologic, de excretie pasiva.
prostia e ca un blestem. incercand sa te feresti de ea, i te daruiesti cu totul. iar un blestem nu e atat o marca a neputintei, cat un semn ca puterea proprie e folosita impotriva ei insasi. individul lovit de prostie e damnat sa se loveasca de propriile sale greseli pana cand invata ceva din ele. din acest punt de vedere, prostia e ubicuitara. si nu e de mirare ca o vedem peste tot.
Wednesday, 9 December 2009
@Mircea
Stii tu ce se zice despre inteligenta, nu? Ca e o constanta... dar masa oamenilor creste
Thursday, 10 December 2009
Poate nu putea decat din pozitia aia sa lucreze, sau dorea sa plece mai repede ca i s-a stricat jucaria.
Sunday, 14 March 2010
pe linga tot ce se intimpla , prostia nu doare.