Progresam, maria ta

Dan Stefancu declara net ca nu ma place. El spune ca mi-a si spus, eu nu-mi amintesc sa-mi fi spus, dar nici nu pot spune ca-s surprins. Dar asa cum i-am spus si lui, semnele progresului blogosferic sunt deja evidente aici.

Discursul blogerului se modifica incet incet, trecem de la "nu te plac ba, sa mori" la "nu te plac, mei, uite de-asta si de-aia, dar tre' sa recunosc ca faci asta si aia corect. link.". Diferenta pare minora, mai ales pentru cei cu ego-ul in pioneze, intr-o eterna nevoie de mangaiere. Dar in fapt, diferenta asta mica duce in ea suficienta urbanitate cat sa ne izbaveasca de mlastini si cartele.

Acum, sa recunosc pacatul, ca omu' nu ma place, pana la urma, cu tot dreptul. Eu nu-s un personaj usor de tolerat. N-am fost niciodata. Am scos oamenii din rabdari de-a lungul vietii asa, cu patos. Ca sa ajungi sa se traga in tine cu mitraliera de tanc, nu poti fi tocmai un individ dragastos. Eu duc cu mine un supranumerar de gauri, da' nu ma plang. Ma mir, ce-i drept, ca inca mai suflu, dar nu ma plang.

Nu-i foarte greu sa ghicesti, daca citesti pe-aici, ca nu dau multe parale de exemplu pspan> pe competenta blogerilor romani, a antreprenorilor romani, a ziaristilor romani, a tinerimii studioase, expertilor SEO, a academiei Romane, a publisherilor romani si a diversi altii si asta-i un exemplu din douazeci sau mai bine. N-am nici multa rabdare pentru chefuri studentesti, compuse din copii timizi fericiti ca uite, incearca si ei marea relationare cu dejetul de la picior, si nu-i haleste nici un crocodil. Am fost la prea multe chefuri cu gagici desnude, am aterizat de prea multe ori intr-un oras nemaivazut intr-o tara a carei limba n-o vorbeam, cu ceva de facut si cateva ore, rar cateva zile pentru a face acel ceva.

Pur si simplu nu suntem pe-o minte, si pe mine ma mana din urma o nerabdare cum n-ati mai vazut. Asa ca n-am sa stau sa ma bat pe umar cu X si Y, ca ei is granzii domeniului A sau B. Ci am sa implementez o masina de secerat domeniul A sau B, care-i va da la o parte pe X si Y aia ca pe niste paie. Nu ca-s eu mare geniu nemaipomenit, ci pentru ca sunt ei paie, pur si simplu, si a face agricultura in secolul 21 cu cai la plug, si bloging cu Petcu si Cocioaba e asa, dincolo de ridicol, e din plamada basmelor.

Trecand peste toate astea, si Dan si oameni la el pe site ridica o problema interesanta : vizitatorii de pe fain@polimedia.us stau putin, cel mult zece secunde, si citesc ceva peste o pagina, in medie. Asa-i treaba si in afara, siturile astea de tip digg aduc un spike mare de useri, dar ei in general nu sunt loiali siteurilor pe care ajung, ci agregatorului din care-au pornit.

Ei practic citesc intr-o zi o suta de pagini din agregator, si urmeaza 50 de link-uri, unde poate citesc un articol - mai mult sau mai putin pe sarite - si merg sa-l voteze, sau nu. Uneori, poate 1 om din 5 mai citeste alte 2-3-20 de articole daca-i place foarte mult situl pe care a ajuns.

Aici incepe marea bataie deci, convertirea cititorilor de agregator in cititori obsinuiti, care-i o tema mare si importanta, asa mai de nivel 2006 in .com, deci cativa ani buni inaintea problemelor cu care se lupta blogosfera noasta a' de-acas. (Nu-i mult diferit, ca an, de ce se chinuie Alexandru Negrea sa lamureasca lumea, pe partea cu vanzarile afiliate). Oricum, e chestiune de design, de articole atragator scrise, titluri bine alese, nu ne mai permitem design oricum, usabilitate cum ni se pare noua, cuvinte aruncate din prastie, ca in cele 5-10-15 secunde pe care le petrece omu' pe site, cel mai simplu lucru e sa obtii un vot negativ.

Blogingul devine cu adevarat o problema de competenta. De cand exista fain@polimedia.us, de azi incolo, oricine poate obtine 20-50-100-200 vizitatori pe zi. Asta-i egal cu ce obtin proaste precum Marie Jeane, crezandu-se ele blogerite influente pe motiv ca nu-i clar ce. Oricine poate avea, de azi incolo, trafic egal cu top 100 zelist, si poate chiar superior.

Dar in sine, traficul asta nu inseamna nimic, asa cum s-a spus si s-a repetat si nimeni n-a bagat la cap. Sunt 7 milioane de oameni pe internet.ro, 20-50-100-200 de indivizi care vin la tine pe site si pleaca dupa un articol sunt tot atatia indivizi pe care i-ai convins ca nu meriti citit. Daca faci chestia de 100,000 de ori, ai ramas fara cititori, ca te stie lumea deja, si nu meriti. Sigur, unii mai uita.

Si uite cum incepe progresul, uite cum isi arata coltii bestia blogingului 2.0. Turismul romanesc functioneaza si azi pe principiul "las' ca uita ei pana la anu'". Fara indoiala, se vor gasi destui blogeri care sa aplice aceeasi metoda, pe traficul fain. Dar se vor gasi si oameni care sa se adapteze, si sa se profesionalizeze.

Si asa vom avea blogeri profesionisti in adevaratul sens al cuvantului, si perioada asta, a incercarilor copilaresti si impiedicarilor inca mai copilaresti, a abordarii naive si auto-suficiente va intra in sfarsit in istorie, unde-i este locul, iesind din viata, unde nu-si are loc.

Ghiciti acum cam cat de incantata va fi lumea, asa, in general, ca acum are de munca pe bune.