Pasul evolutiei
Mi-a venit o idee in timp ce sedeam eu asa meditand. Mi se mai intampla, sincer sa fiu.
Subiectul meditatiei era o chestie care ma framanta de mai multa vreme, anume impresia subiectiva ca se duce dracu' genotipul. Adica, incidenta unei vaste palete de suferinte, de la cancer la boli autoimune, de la sindroame cu etiologii suspecte ori de-a dreptul necunoscute la astm si autism pare in crestere fulminanta. Sigur, toata povestea poate fi in principiu un banal artefact de perceptie, fie pentru ca n-am de fapt date reale, fie pentru ca-s eu surexcitat nervos si interpretez aiurea.
Dar acceptand pentru un moment teza, sigur ca se pot gasi diverse explicatii. Poluarea cu substante chimice organice sau anorganice. Particularitati ale procesului reproductiv. Este din ce sa se construiasca un discurs explicativ cat de cat rational. Problema este ca in practica se pot foarte usor identifica atitudini cel putin isterice, ceea pe mine unul ma cam pune pe ganduri.
Deci, incercand a reconstitui structura cauzala a realitatii, insirand fapte si teorii ca margelele pe ata, sedeam eu batand matanii imaginare cu ochii-n zare, cand dintr-o data mi-a venit o idee.
S-a observat mai demult tendinta speciilor cu gestatii scurte, ca de exemplu rozatoarele, sa se reproduca in cicluri. In perioadele de abundenta, populatia creste exploziv, pana la extenuarea mediului, moment in care implodeaza sub apasarea a diverse boli si suferinte. Dupa care explodeaza din nou. Ei bine, s-ar putea ca acest fenomen de explozie-implozie sa aiba mare importanta evolutiva.
In faza de explozie genotipurile "exploreaza" sa zicem asa spatiul reprezentarilor posibile. Ca rezultat, se nasc foarte multi indivizi atipici, ceea ce duce la doua fenomene suprapuse : aparitia de varfuri exceptionale dupa orice criterii alese, si scaderea mediei populatiei sub media istorica tot dupa orice criterii alese. Sa luam un exemplu, ca sa ne intelegem.
Fie o insula pe care cresc iepuri. Insula poate sustine la echilibru o populatie de 1000 de animale. In aceasta faza de echilibru, viteza medie a unei generatii de iepuri este de 10 m/s, cu maxima la 18.76 m/s. Intr-o faza de explozie, populatia ajunge la 3000 de iepuri. Viteza medie a populatiei scade spre 8,6 m/s, chiar daca apar mai multi indivizi cu viteze peste maxima de 18,76, unul dintre ei reusind chiar 21.06 m/s. De ce are loc acest fenomen ? Pentru ca genotipul "cauta", adica exploreaza posibilitati, combinatii genetice diverse.
In principiu, combinarile genetice sunt aleatorii in raport cu fenotipul, asa incat toate genele alele au o afinitate (probabilitate de aparitie) identica. Impactul lor asupra fenotipului este insa cu precadere nociv. Cu alte cuvinte, amestecand aleator gene, cele mai mari sanse sunt sa obtii un iepure nefunctional. Este posibil, chiar daca improbabil, sa obtii si un super-iepure, dar in principiu, cel mai probabil vei obtine un iepure pe moarte. Tot asa cum o celula canceroasa poate, in principiu, sa fie o celula superioara celor comune, care sa confere bolnavului super-puteri. Dar cel mai adesea, intr-o zdrobitoare majoritate de cazuri, celula mutanta nu confera nici o superioritate, din contra.
Ei, si de aici cele doua fenomene suprapuse. Daca nasterea e un zar cu 1000 de fete, din care 995 sunt rele, 4 acceptabile si 1 exceptionala, la 3000 de nasteri vor aparea probabil 3 indivizi exceptionali, dar si doua mii si mai bine de nenorociti. Ca medie, ponderea o detin cei doua mii si mai bine, nu cei 3 exceptionali. De ce ? Cel mai usor intelegem geometric. Un patrat cu latura de 2 metri are suprafata de 4 metri patrati, si perimetrul de 8 metri liniari. Un dreptunghi cu o latura de 1 metru si cealalta de 3, deci cu un perimetru tot de 8 metri liniari are o suprafata de doar 3 metri patrati. Iar intr-un caz si mai excesiv, un dreptunghi cu o latura de 1 milimetru, si cealalta de 3,999 metri are tot acelasi perimetru, 3,999 + 0,001 + 3,999 + 0,001 = 8, dar o suprafata de numai 3,999 x 0,001 = 0,0039 metri patrati, nici 1% din patratul de la care am pornit.
Dupa suprapopulare, pe insula iepurilor vine o mare tristete, si se moare pe capete. Raman 300 de animale, probabil "cele mai", selectate dupa un criteriu anume. E destul de clar ca daca viteza are vre-o valoare in supravietuire, atunci individul cel cu 20+ m/s nu va avea sansele sa moara pe care le vor avea iepurii mai putin binecuvantati. El deci supravietuieste, alaturi cu 299 de alti iepuri mai rasariti.
Genotipul trece acum in faza 2, nu mai exploreaza, ci fixeaza. Reproducerea nu mai este un zar cu 1000 de fete, ci doar cu 100, si anume, 80 mediocre si 20 nereusite. Din cei 300 de iepuri ramasi se vor naste 240 de iepuri medii, dar nu dupa vechea medie, ci dupa o noua medie, care beneficiaza de aportul campionului de 21m/s si a prietenilor sai. Pe cand populatia insulei trece iarasi prin punctul de echilibru de 1000 de capete, mediile nu vor mai fi 8,6 m/s, cu maxim la 18,76 ca data trecuta, ci 8.64 cu maxim la 20.98. Dupa care urmeaza o noua explozie, noi explorari, noi contractii, dar cu fiecare trecere prin punctul de echilibru, valorile medii cresc incet, incet, incet.
Daca teoria asta este corecta, avem doua raspunsuri. In primul rand, intelegem ce s-a intamplat cu toate civilizatiile disparute pe fata Pamantului : le-a mers bine. Au explodat, si-au imbunatatit genele, si-au intrat in colaps. Dupa care din nou, dar sub alt nume, aceleasi gene au dat in clocot din nou, si-au colapsat din nou, si pe urma iarasi, sub alt nume, si tot asa. Daca intr-adevar genele ne poarta prin lume ca biete unelte intr-un joc al lor, inutil si serios, atunci acest pas in doua faze ar putea fi metoda.
Si-n al doilea rand, intelegem ce se intampla in jur. Nu-i vorba de chimicale, de poluare, de stiluri de viata sau de orice altceva. Pur si simplu ne merge bine, neasemuit de bine, si genele exploreaza.
Cum vi se pare, ca teorie ?
Monday, 12 October 2009
revin maine si dezbatem cu vorbe grele, pana atunci o vroba, de fapt, sa te citez , dara: "jeana nu e moarta, jeana se transforma"! :P :)
Monday, 12 October 2009
Da sa stii ca-i folclor, asa ca citeaza-ma ca autor anonim.
Monday, 12 October 2009
noa bine, dara si jenotipu' asta tot din fenotip face parte, nu??? dar invers nu-i valabil, oare? ca doara de ce n-or deveni proteinele - nucleoproteine? ce o fo' mai intai: proteina sau nucleoproteina?
eu cred ca "genotipul... tipic" (eugenom euploid) se poate mentine functional pe termen nedefinit atata vreme cat fenotipul nu face prostii care sa suprasolicite (sau sa subsolicite) genotipul. probabil de-aia organismele foarte simple, incapabile adica de prostii prea mari cu repercusiuni pe genotip, se tin bine cu mileniile, pe cand omul isi fute atat propriul genom, cat si pe cel al altor specii. unde apare aneuploidia, acolo loveste si cancerul. cancerul e un fel de gunoier social natural. curata mizeria fenotipala.
trebe' tinut cont si de faptul ca, cel putin la oameni, legea cu "the survival of the fittest" nu mai tine. intreaga civilizatie e o conspiratie impotriva dreptului natural si a naturii insesi. societatea uniformizeaza - da in cap celor mai rasariti si-i ajuta pe ai' mai pispirei. norocul e ca, daca natura inseamna intr-adevar ceva, atunci conspiratia umana antinatura n-are sorti de izbanda, pentru ca si nenaturalul face parte din natura.
asa ca nu tre' sa ne ingrijoram pentru genotip. destul ca avem treaba cu fenotipul, ca de-om muri, de fenotip om muri...
Monday, 12 October 2009
E o discutie, dar in gandirea mea sunt complet disjuncte, tot asa cum sunt stelele si constelatiile.
Chestia ce-o susti e fix in contra realitatii : bacteriile si virusii au cel mai instabil genotip dintre toate fiintele vii, in timp ce mamiferele au un genotip mult mai stabil. Deci, astia mici fac prostiile, se combina si recombina cu virusi, etc.
Tot la fel si ce spui despre cancer, merge in contra realitatii : nu cred sa existe legatura intre cancer si o oarecare lipsa de calitate, pur si simplu pentru ca orice individ alegi tu tinut pe-o sursa de strontiu/poloniu/etc dezvolta neoplasme in mod perfect predictibil. Eu sunt binisor convins ca in principal, neoplasmul survine aleator.
Cat despre legea cu survival of the fittest, ea nu poate sa nu tina. Eventual se redefineste sensul lui "fittest", da. Altfel, legea e vesnica. Nu uita ca nici un animal pana acu' n-a patruns sensul real al "fittest" ala, asa ca nu-s cauze sa presupunem ca noi suntem mai oarzani. Mai noteaza ca majoritatea speciilor au sisteme de solidaritate "sociala" sa zicem.
Tuesday, 13 October 2009
simteam eu ca daca imi merge rau, imi merge de fapt bine. totul se leaga.
Tuesday, 13 October 2009
pai vezi ca asemuiesti genotipul unui om cu vointa libera :P prea multa viata in genotipele astea exploratoare de spatii virtuale, bunicica teoria - doar ca explorarea asta n-ar trebui sa se faca pe parcursul mai multor generatii... eventual mai multe decat 10 sa zicem (adica nu doar 3-4 - numarul pentru care observam la oameni modificarile prezentate)?
Tuesday, 13 October 2009
@ioana De tine ? Vezi ca ideea are-un nume :D
@skythes Ai dreptate, teoretic perioada unui ciclu ar fi de ordinul secolelor. Dar s-ar putea sa se aplice vre-o regula exponentiala (80% din mutatiile explorative au loc in ultima cincime de timp, de exemplu), in care caz s-ar chiar observa o coerenta experimentala.
Tuesday, 13 October 2009
care nume? unde, cine, pana cand?
Tuesday, 13 October 2009
Astia de care totul se leaga :D
Tuesday, 13 October 2009
mie mi se pare ca, dimpotriva, fiintele mai simple sunt cele mai stabile, chiar daca - e adevarat - sunt mai vulnerabile la influente externe. daca ar fi sa fac o analogie bio-chimica, la fel se intampla cu elementele si substantele chimice - nu sunt atomii mai stabili decat moleculele, elementele mai stabile decat compusii si substantele anorganice mai stabile decat cele organice? si nu sunt plantele mai stabile decat animalele? perenitatea regnului vegetal e legendara.
nu cred ca exista studii care sa ateste cat de mult dureaza un genotip, si nici nu cred ca asa ceva poate fi cercetat in mod obiectiv, pentru ca nu se poate obiectiva calitatea interna a unui genotip.
eu inteleg "stabilitatea" genotipului unei specii ca fiind masura fiabilitatii sale, in sensul unei rate cat mai mici a erorilor sale de functionare sau, cu alte cuvinte, in sensul capacitatii de a nu se abate niciodata prea mult de la functiille sale pre-programate. din contra, rezistenta la influente externe nu o vad ca fiind o expresie a "stabilitatii" ci mai degraba ca performanta (legata de un grad crescut de complexitate).
cu cancerele treaba e un pic mai complicata pentru ca e o boala care afecteaza doar organsimele cu homeostazie mai complexa. cancerul nu se naste odata cu prima mutatie survenita, ci se constituie ca afectiune numai din momentul in care capacitatea de auto-reparare post-diviziune celulara e excedata, ducand la stabilirea unui tipar de replicare care iese din exigentele speciei respective sau organului respectiv. celule tumorale, aberante, exista tot timpul in organism, insa nu toti fac cancer. pe de o parte e actiunea oarecum externa, a imunitatii care intervine in eliminarea precoce a acestor celule, si pe de alta parte exista mecanismele reparatorii intracelulare, post-diviziune, care contribuie la transcrierea cat mai fidela a codului genetic in celulele fiice.
cat despre ultima observatie, trebuie sa aduc in discutie o observatie lui konrad lorenz privitoare la agresivitatea intra-specifica, menita sa contrabalanseze "solidaritatea de specie". la om, datorita interdictiilor morale si a lipsei unor mijloace naturale de aparare, descurajare si atac ale indivizilor, agresivitatea intraspecifica aproape ca lipseste, fiind total subordonata principiului solidaritatii. astfel, indivizii sunt in mod fundamental deprivati de mijloace de contracarare a presiunii de grup, de unde si esecurile din ce in ce mai importante in domeniul autocontrolului propriei vieti.
Tuesday, 13 October 2009
A, atunci la primele doua teme avem pur si simplu o problema de definitii. Eu nu cred ca se poate proceda cum o faci tu, avand practic in vedere un miez, un tipar transcendent pe care obiecte reale l-ar incarna in lume, si a caror interactie cu lumea e doar o masura a calitatii sau performantei lor, si nu a transcendentului pe care intr-un sens il reprezinta. Asa trasata problema, restul discutiei se poate aproxima prin dezbaterea aristotelo-platoniciana.
Ai dreptate la partea cu complexitatea echilibrului ca conditie de existenta a cancerului, dar nu-mi pare ca asta arata neaparat teza ta (si anume, ca neoplasmul indica o proasta calitate).
E valida observatia lui Lorenz, dar nu-mi pare valida interpretarea ei. Tot asa cum vorbeam de o redefinire a lui "fittest" vedem si o redefinire a agresivitatii. Eu, fara sa bat sau sa omor pe nimeni, imi aduc zi de zi aportul la bataia pe care o incaseaza puscariasi prin hrube (de la alti puscariasi, dar de fapt in numele meu), la frigul, foamea si disperarea marginalilor de toate felurile, cu punga la gura sub podul de cale ferata, ajunsi acolo ca efect direct al desfasurarii complete a unor sisteme pe care eu le-am pus in practica, cu scopul asumat, de la bun inceput, de-a pune niste indivizi sub pod, intre altele. (Prin "eu" numesc, bineinteles, orice membru al societatii, ca de exemplu pe mine).
A pretinde ca vai, dar nu exista nici o agresivitate, din contra, exista doar solidaritate e o ipocrizie. Vezi cum arata solidaritatea ceea cand un vagabond murdar intra in Komodo.
Tuesday, 13 October 2009
nu cred deloc ca obiectele reale sunt incarnarea/intruparea unui tipar transcendent, desi inteleg ca asa se poate deduce din ceea ce spun. daca ar fi sa-mi expun "modelul" realitatii, ceea ce nu ma atrage ca perspectiva, atunci realitatea e pentru mine nu un model dual, ci tri-al (trialitate?). pentru mine exista doua dualitati simultane: una verticala (fizic-metafizic) si una orizontala, pur fizica (pozitiv-negativ, sau vazut-nevazut). nota bene, negativul fizic, absenta, nevazutul, nu are nimic de-a face cu nivelul metafizic, desi asa poate parea la prima vedere, dat fiind ca nivelul metafizic nu este aparent, dupa cum nici ceva fizic absent nu e aparent, desi e manifest (orice absenta, orice negativitate, e o forma de manifestare (de orizontalitate), pe cand metafizicul tine de domeniul nemanifest, de verticalitatea fiintei lucrurilor (ceea ce nu inseamna totusi ca nemanifestul este sursa a ceea ce e manifestat; mai degraba as zice ca dualitatea verticala, fizic-metafizic, are aceeasi "origine"- sau mai degraba "punct zero de referinta", prin "origine" neintelegnd "sursa" - cu dualitatea orizontala a manifestarii: unitatea primordiala a existentei.)
realitatea este in mod fundamental o iluzie, dar aceasta iluzorietate a lumii este esentiala functionarii lumii, fiind intr-un fel garantia incoruptibilitatii ei (in acelasi fel in care faptele sunt doar o poarta catre adevar, un pretext al adevarului, si nu adevarul-adevarat). faptele, chiar adunate in totalitatea lor, nu reusesc vreodata sa recompuna adevarul realitatii, in acelasi fel in care imaginea unui lucru nu se poate substitui acestuia, oricat de detaliata ar fi ea. la un anumit nivel de supradetaliere, detaliul nici nu mai conteaza, iar copia poate inlocui la un moment dat originalul, devenind o simulare a acestuia, o copie "mai originala" decat originalul, pentru ca da nastere unui nou tip de original - cel simulat, care nu mai are a se teme de minusurile inerente oricarui proces de simpla copiere. imediat ce abundenta detaliilor, hiperdetalierea menita sa seduca simurile, reuseste sa supracompenseze si sa aduca la tacere vocea din off, anti-detaliul care e background-ul fiintei, caracterul de iluzorietate al realitatii se pierde si realitatea devine un fapt obiectiv, determinat, lipsit de nedeterminarea metafizica a fiintei.
acestea fiind spuse, neoplasmul nu indica neaparat o proasta calitate, ci o calitate prost folosita, o calitate cu inteles cantitativ (or, calitatea e adimensionala - daca e absenta, nu inseamna ca lipseste; o calitate "proasta" nu e altceva decat o calitate non-calitativa, atat in sens negativ cat si in sens pozitiv: chiar masina perfecta e, in acest sens, de proasta calitate, deoarece nu e capabila de greseala).
Tuesday, 13 October 2009
MP: Deci un fel de corolar al explicatiei ar fi ca genele actioneaza restrictiv, pur si simplu actionand spre o medie de populatie?
Tuesday, 13 October 2009
Am zis si eu asta de vreo cateva ori deci nu-i numai impresia ta. Traisca toleranta, traisca hikikomori ! (http://en.wikipedia.org/wiki/Hikikomori)
Tuesday, 13 October 2009
@grid Sa mor daca nu-mi pare ca-l aud pe Vasile Frateanu din gura ta.
@dAImon Nu direct, dar indirect, prin aceea ca din populatii mari fac progenitura "proasta", care pe urma crapa in mod natural in cea mai mare parte.
@krossfire Vivat!
Wednesday, 14 October 2009
Stai ca eu nu pentru intelege :
"Mi-a venit o idee in timp ce sedeam eu asa meditand. Mi se mai intampla, sincer sa fiu."
Ce se intampla ?
Sa-ti vina o idee ?
Sa-ti vina o idee in timp ?
Sa sezi ?
Sa meditezi ? (la ce materie meditezi si cat ceri pe ora ?)
Sau ti se intampla sa ti se intample ?
Wednesday, 14 October 2009
Mi se intampla sa mi se intample, da, ai ghicit.
Tuesday, 22 June 2010
posibil si probabil sa fie precum zici, exemplu este ok, problema este ca totusi, ieprurii nu'si dezvolta sisteme de supravietuire pentru cei din "gasca", adica nu fac scaune cu roti ptr cei care nu pot alerga, nu fabrica ochelari celor care nu vad pe unde sa alerge, etc ... adica nu ajuta la perpetuarea genelor proaste ;). Suntem animale cu constiinta, dar din punct de vedere al evolutiei, asta pare sa fie o slabiciune !