Oameni si partide.
Atata timp cat exista state, ele vor fi ori democratii, ori tiranii. Clar, altceva nu este. Atata timp cat cetatenii unui stat vor fi mai multi decat o suta-doua, democratiile vor fi reprezentative. Pur si simplu nu este posibil sa fim toti primari, toti senatori si toti ministri. Atata timp cat democratiile vor fi reprezentative, vor exista alegeri, si deci partide. Pana cand nu se mai dezvolta calculatoarele, internetul, globalizarea si tehnologia, sa poata face toata campania candidatul singur, partidele vor fi inevitabile. Cel putin doi oameni, ca in cazul PC de exemplu, care sa munceasca impreuna, oarecum.
Deci, partidele, in sensul de grupuri de oameni care muncesc intr-un scop electoral comun sunt batute in cuie, cum sunt norii si gandacii de Colorado, aici cu noi, pentru totdeauna, sau cat rezistam pe Pamant.
Acum, in cazul in care partidul este PC, si are cu totul doi membri, problema organizarii este foarte simpla : stau cei doi la o cafea, discuta si se inteleg. Si gata. Asa un partid-mariaj functioneaza ca orice alt mariaj. Da-mi te rog untul, calca te rog camasa alba, schimba te rog becul. Mai boule, vaco.
Pe masura ce creste numarul de membri, metodele de organizare pot fie sa se schimbe, fie sa ramana aceleasi. A treia cale iarasi nu exista.
Daca metodele de organizare raman aceleasi, creste entropia specifica sistemului. Adica, doua mi sau doua milioane de oameni incearca sa se puna de acord asupra unei directii comune prin discutii doi cate doi ca mai sus. Rezultatul practic este fie un haos total, rezultand o mie sau un milion de directii divergente, care fara dubiu vor scinda mai devreme sau mai tarziu partidul, fie un totalitarism, in care toata lumea face ce zice unul, sau cativa (in care caz, astia tot tre' sa-si consume mariajul, ei intre ei). Evident, nici una dintre acestea doua n-are multa treaba nici cu ratiunea, nici cu vre-o sansa de succes in lumea reala.
Daca metodele de organizare se schimba, mai devreme sau mai tarziu se va trece la a utiliza puterea cuvantului scris. Aceasta descoperire, aparent benigna, scrisul (si, cel putin la fel de important, chiar daca mai nou de cand cu blogurile, intrat nedrept intr-un con de umbra, cititul) a avut o imensa influenta asupra umanitatii tocmai pentru ca ofera posibilitatea alinierii activitatii mai multor oameni fata de un reper fix. Ganditi-va ca aveti de facut o usa. Aveti si lemn, si fierastrau, si toate celea ce mai sunt de trebuinta. Ce-ati prefera, sa aveti de facut o usa de 2m15 pe 65cm sau o usa "uite-atata pe uite-atata" ? Eventual, atata pe atata aratat dumneavoastra de Gigel, caruia i-o spus la telefon Mara care-o vorbit cu Sofia care-o vazut cu mana ei ? Ei.
In mod obisnuit notatia asta, cei 2m15x65cm din exemplu, se numeste "Doctrina Partidului". In mod ideal, ea nu-i mai mult alt decat o masura, fata de care se poate calibra activitatea unui numar oricat de mare de oameni. Tot asa cum o imaginara Fabrica de Usi Anarho-Sindicaliste poate decide ca toate usile sa fie taman 2 metri si 15 pe 65 de tenti, tot asa un imaginar Partid Electro-Adipos poate decide, in doua, cinci sau noua sute de puncte, ce sa fie si cum sa fie facut.
Din punctul de vedere al unui om anumit, politica prezinta doua probleme, pe care fiecare este chemat sa le rezolve pentru sine.
In primul rand, daca va intra sau nu va intra in politica. Toti oamenii au o activitate de baza, si unul sau mai multe hobby-uri, adica, lucruri pe care le fac ori dintr-un interes limitat, ori din pura placere. Cei pasionati sa salveze vieti isi vor alege probabil, ca activitate de baza, medicina, meseria de pompier, de-astea. Cei pasionati de numere vor deveni contabili, statisticieni, scl. Unii oameni sunt din cine stie ce motiv pasionati de problemele statului, si ei vor fi politicieni, de profesie cum ar veni. Tot la fel, si ca hobby, unii cresc viermi de matase, altii construiesc avioane de jucarie, si unii vor participa la viata politica. Deciziile astea, daca sunt sau nu sunt interesati de politica, amator sau profesionist, sunt la latitudinea, si responsabilitatea fiecaruia, si un subiect mult prea vast pentru a fi deschis aici.
O data insa decizia luata de a participa in politica, vine a doua intrebare, si anume, in care partid ? Sigur, omul isi poate face partid si singur, daca se-nerveaza bine, dar noi sa discutam aici despre oameni mai calmi.
Cea mai comuna gresala pe care am intalnit-o la oamenii pusi in fata acestei intrebari este "Eu nu pot sa intru in partidul X, pentru ca il contine si pe personajul J". Destul de des se intalneste (mai ales la amatori) cu corolarul "Eu nu pot sa intru in nici un partid, si anume pentru ca : In partidul X din cauza ca-l contine pe J. In partidul Y pentru ca-l contine pe K". Si asa toata lista partidelor pana la cap, exhaustiv.
Gresala corolarului este evidenta daca ne gandim cum merge treaba intr-o companie. Departamentului X i se traseaza o sarcina, i se fixeaza un buget si niste target-uri. Daca la finalul exercitiului, X raporteaza sarcina neexecutata, target-urile neatinse si bugetul necheltuit pe motiv de o lista exhaustiva de bube, seful departamentului X va fi schimbat pe motiv de incompetenta.
Problema cu cealalta se vede daca ne gandim la casatoria tinerei X. X e buna de maritat, si parintii se gandesc sa-i caute un sot de treaba. Daca una dintre conditii este ca posibilul sot sa nu aiba rude condamnate penal, si in medie 1% din populatie are o astfel de condamnare, totul depinde de ce inseamna "rude". Daca un om are 10 "rude", atunci sansele sa indeplineasca conditia, statistic vorbind, sunt 90%. Daca are 1000 de "rude", atunci sansele sunt, tot statistic, infime, si fata nu poate fi maritata.
Un partid are zeci, poate sute de mii de membri. Statistic vorbind, este pur si simplu imposibil sa existe vre-odata un partid care sa nu ii aiba drept membri si pe J, K, etc. Pur si simplu nu se poate. Pe de cealalta parte, ce vina are pretendentul ?
Spre deosebire de aceste atitudini mai degraba ciudate, omul poate aborda si o atitudine rationala : ia si citeste masurile diverselor partide, si il alege pe cel care ii potriveste cel mai bine. De-acolo incolo, depinde si de el ce, si cum se face, in partidul respectiv, si anume, de implicarea si de competenta lui.
Irationalul dispunand de izvoare nesecate, se va auzi imediat obiectia ca n-ar conta competenta respectivului ci "alte" considerente. Dragii mei, a spune ca nu conteaza competenta este o contradictie in termeni. Competenta este definita ca acel lucru ce conteaza. Cine-i un vanzator competent ? Cel care vinde. Cum ne dam seama care-i mai competent intre A si B ? Comparam cat au vandut. Cine-i un tapiter competent ? Cel care tapiteaza. Cum ne dam seama care-i mai competent intre A si B ? Comparam cat au tapetat. Nu se poate sa nu conteze competenta tot asa cum nu se poate un bolnav sanatos, un hot cinstit si-un prost destept. Ori e, ori nu-i.
Partidele fiind facute din oameni, vrand-nevrand, rationalitatea din ele va depinde de rationalitatea din ei, si anume, cu suma. A te crampona in atitudini irationale, oricat de visceral-justificabile ar putea parea ele, nu ofera, pana la urma, decat o explicatie perfect rationala, si perfect acceptabila, pentru irationalitatea din politica.
Intr-un sens, partidele sunt exact atat de proaste pe cat sunt cei ce nu intra in ele.
Thursday, 14 May 2009
Un articol foarte interesant , pe care il citii pe nerasuflate , cu toate ca trasasi o concluzie cam abrupta .
Trebuia sa spui , ca odata intrat intr-un partid politic , individul poate schimba incetul cu incetul partidul , daca se implica un pic .
Foarte multi cred ca daca intra in politica nu o sa schimbe nimic .
Asta este valabil pentru partidele construite in jurul unui lider , asa cum sunt PRM si PNG , dar in partidele mari , la un moment dat lucrurile incep sa se schimbe .
Thursday, 14 May 2009
Si PSD fu o vreme un partid construit in jurul unui lider, si uite lideru ca nu-i si partidu-i tot acolo.
Thursday, 14 May 2009
PSD impreuna cu PD(L) este urmasul vechiului PCR .
Atunci cand citii de doctrina partidului ma asteptam sa pomenesti de PD , care s-a dat de trei ori peste cap , si peste noapte a devenit din partid social-democrat , un partid crestin-democrat !
Curat murdar Coane Fanica !
Friday, 15 May 2009
Ma repet, grozav ce-mi place cand simplifici lucrurile. Citind ce ai scris, nu pot decat sa-ti dau dreptate. Gandindu-ma la ce avem, nu pot sa-mi spun decat ca ar fi bine ca lucrurile sa fi fost asa de simple. Pentru ca am fost in functie de conducere (cel mai probabil), pentru ca imi apropiam destul de usor oamenii (cel mai putin probabil) si mereu cautam si gaseam solutii - mai mult sau mai putin bune, dar solutii - (asta si mai putin probabil), am fost curtat de partide politice. Si m-am impiedicat mereu (doar in mintea mea) de cei J si K. Norma ca am cantarit mereu posibilitatea de a nu tine cont de J si K, sa accept o oferta si sa incerc sa dezvolt actiuni constructive prin suportul oferit de X sau Y. Cunosc oameni care i-au ignorat pe J si K dar au renuntal sa incerce sa mai faca/schimbe ceva, deoarece au dat de C,D,E,F. Si aici vine partea cu scrisul. Parte care iarasi imi place. Dar nu stiu cum sa o sustin (pentru ca vreau sa o sustin). Mai bine spus, eu ii cunosc pe D,E,L si O. Ar vrea sa arat ca D,E si L sunt negrii in cerul gurii, iar O se rupe pentru cei de langa el. Adica purificare prin scris. Vine J si isi rupe pieptul cu caramida (cu mainile pline de faina si slanina), stai asa ca nu-i asa, ia vezi tu ce ai pe maini. Partea ce-a mai proasta e ca hartia (si cea virtuala) suporta orice. Posibil sa gasim o formula open source care sa puna pe cartie tot ce se stie despre J,K,D,E,L,O dar, greu sa separi ce-i drept si just de rautati. Posibil ca ce se pune pe hartie sa fie atat de putin citit incat sa nu fie luat in seama. O solutie ar fi sa se adune date de cat mai multi posibili "informatori" si sa fie filtrate in baza logicii. Chiar daca adevarul ar iesi trunchiat, parte din el ar iesi la suprafata. Sper ca pana in 2012 sa pot face ceva in sensul asta. Sau sa gasesc pe cineva ce trebie sau merita sprijinit. Cred ca oamenii trebuie sa se asocieze. Pentru ca plansul, flegmatul, intaratatul, uratul la luna nu ne ajuta cu nimic.
Friday, 15 May 2009
*cea
Friday, 15 May 2009
Cred ca aplici o solutie inginereasca unei probleme sociale. Sa nu te superi pe mine ca-ti zic asa sec, dar au inginerii problema asta, uneori.
Deci. Daca J ii un jeg, si K, L alte jeguri umane, mai putin talentate in miscarile caramdia-piept, il sustin, print-o intelegere simpla, bai J, noi suntem jeguri umane, ca si tine, sub lumina soarelui nu platim nici pretul unei inmormantari onorabile, asa ca noi te vom sustine pe tine, si doar pe tine, si tu sustine-ne pe noi, si doar pe noi, si sa ne intelegem asa, sub masa.
Iar daca A ii un om talentat, si B, C, D, E sunt alti oameni talentati, care se sustin reciproc, cu intelegere sau fara, dar pe criteriile, bai, care oi fi, daca zici bine suntem cu tine, daca zici prostii suntem cu altul, asa ca vezi ce zici,
Aparent J este intr-o situatie mai buna, ca are sustinerea 100% a oricate jeguri gaseste, iar A intr-o situatie mai proasta, ca-i sustinut doar k%, k<100, de oricati oameni talentati cunoaste, si in plus, oamenii talentati pot ajunge sa sustina jeguri, in timp ce un jeg nu va sustine niciodata un om talentat, asa cum nu va merge dracul la biserica.
Aparenta asta este un construct absolut teoretic, si fara nici o legatura cu practica. Ne ia ochii faptul ca toata lumea primeste cate o litera, K si D deopotriva, dar in practica, ponderile lor sunt foarte indepartate. D se poate ridica, zice doua vorbe, si un cartier intreg il urmeaza. Daca B merge la opera, si dupa spectacol se ridica si aplauda, toata sala se ridica si aplauda si ea. K nu va reusi veci pururi asa ceva, el aduce un camion de mici si-o cisterna de bere, lumea bea si isi zice, futu-l in cur pe K asta de bogatas. J sta pe coridoare si sopteste oamenilor la urechi, cu o voce plangacioasa, si oamenii zic, uite si la nefututu' asta.
Deci, o fi sustinerea lui D ori C mai greu de obtinut, si mai usor de pierdut, dar impactul ei conteaza si dureaza, spre deosebire de K si J, cu care se poate face orice intelegere, si tot degeaba. Si nu trebuie sa rezolvam problema JKL prin solutii care pornesc de la presupunerea gresita ca tot o litera-s si ei. Nu-s. Notarea lor ca litera, egala cu orice alta litera, este deja si din capul locului o prima gresala.
Primii mai au si avantajul ca le lipseste o problema. Intelegerea intre J K si L se bazeaza pe incredere. Ei trebuie sa aiba incredere unii in altii. Increderea intre jeguri e o chestie foarte dificila. A si restul nu se bazeaza pe incredere, ei isi au criteriul. Daca este competent, esti sustinut, si basta, nu trebuie sa promiti nimic altceva decat ca vei continua sa fii competent, ceea ce... cine se tampeste asa brusc si degeaba, pe la jumatatea carierei ?
Deci, solutia nu-i o baza de date cu toti J, K. L din lume, si mentinerea ei, si eventual obligativitatea citirii ei pentru terti. Asa ceva ar consuma resurse, fara sa genereze un beneficiu, din contra, ar ajuta jegurile, dandu-le o metoda de a cheltui timpul astorlalti, si de a se da victime.
Solutia este, simplu si neasteptat, a sustine doar din unii, si a nu sustine din ceilalti, a urmari competenta si a nu face intelegeri, chestii de-astea, sa le zic curate. Pana la urma, viata politica este un bun antrenament moral pentru fiecare, tot asa cum este si sportul de echipa, de exemplu.
Friday, 15 May 2009
Mnoa, cum pustiu crezi ca poci sa ma supar ? Ca daca as fi fost convins ca-i bine ce spun, as fi dat o bula, as fi purces urjent la treaba, nu as fi racait sa vad pareri. Unu ii stabilit.
Doi, tot ramane problema cu sustinutul. A sustine doar din unii. Ca-mi pare ca ar fi multi ce ar vrea sa sustina, dar nu stiu ce. Cum stabilesti care ar fi acei "din unii" ? . Daca nu ii ai, daca gandim ca-s toti la gramada (ca-mi pare ca mai toata lumea ii trimite pe omii din clasa politica - fara sa conteze culoarea- in plasa coruptiei si a intereselor marsave) ? Boon, probabil ca fiecare alge si vede diferit care ar fi acei "din unii", care vor fi diferiti in functie de ce pricepe cel ce alege .Chiar daca sunt din unii ce pizduiesc coruptia si interesele ce sug seva boborului sa ingrase grumazul legiuitorului, omii sunt (cel putin asa vad eu) scarbiti pana peste poate de acei pizduitori. Si nu-i mai cred nici pe unii, nici pe restul. Aici cred ca avem o problema. Pentru ca, cred ca omii incep sa scuipe si sa pizduiasca in toate partile si NU mai vor sa-i alega, nici pe unii, nici pe ceilalti. Aici ma gandeam ca poate interveni un minim de sortare (da-i drept ca-i tare greu de sortat), de a stabili care-s ceilalti (lucru bun ii ca parte din ceilalti au fost decantati la alegerile din 2008). Ca-mi pare mare catig sa poti sa dai macar o parte din neghina la o parte. Ca daca tot nu ar fi vointa, stiinta si putirinta sa-i alegem pe unii, macar cei gaunosi si putrezi sa fie dati la o parte.
Sunt de acord ca poate fi "o metoda de a cheltui timpul astorlalti", de asta am si numit-o pe ideea asta (cand mi-o venit) drept idee moarta. Da' scopul meu ii sa-i gasesc pe unii, sa-i sustin si sa-i prezint cat mai bine si cu putirinta.
Friday, 15 May 2009
Pai uite, daca nu ii ai, inseamna ca ai facut (tu, personal, cel ce nu-i are) treaba proasta. Daca nu stii unde sa construiesti podul, inseamna ca n-ai facut treaba la ridicarile topometrice. Ori ca nu stii socoti pe baza lor. Daca nu stii in ce oras sa deschizi magazinul, inseamna ca n-ai facut treaba la studiul de piata. Ori ca nu stii judeca pe baza lor.
Daca nu stii pe cine sa sustii, inseamna ca nu ti-ai facut treaba.
Sa gandim in termeni de managementul valorii adaugate. Ce poate contribui un politician ? Sa vorbeasca limpede si clar, asa fel incat mesajul lui sa fie receptat cu cat mai mici posibilitati de interpretare eronata. Sa vorbeasca adecvat si corect, asa fel incat mesajul lui, corect interpretat, sa nu contina erori factuale. Si in fine, sa se tina de astea doua, asa incat mesajul sa nu se schimbe pana cel ce-l interpreteaza apuca sa-si implementeze interpretatrea. Aste-s ale politicianului.
Ce poate contribui un sustinator ? Pai, sa citeasca un numar de mesaje, sa le interpreteze corect, si sa le sorteze dupa niste criterii, ale lui. Ale lui, proprii si personale, e foarte important. Si pe urma sa sustina pe cine-i mai bun. Dupa criteriile alea. Deci, sustinatorul are a-si afla criteriile, a le constitui intr-un sistem logic coerent, si a le aplica asupra ofertelor politicienilor.
Un personaj anumit, badea Gheorghe sau Traian Basescu, si tot restul lumii, penduleaza neincetat intre aceste doua roluri politice, pe care le poate imbraca de zeci de ori pe zi. Ori vii cu o solutie, ori sustii o solutie, ca cetatean, ca deputat, ca ministru, etc.
Articolul meu si-ar dori sa lamureasca mai multi oameni care se percep strict drept sustinatori sa-si asume plenitudinea si echilibrul dualitatii sustinator-politician, si de asemenea sa lamureasca cam cum s-ar face oricare si fiecare din astea doua.
Ca sa raspund si la partea practica - cat pot. Un criteriu simplu de sortare este claritatea. Cine vorbeste limpede si pe-nteles, cine se comporta transparent, este mai probabil de-o parte, si cine se exprima vag si confuz, este mai degraba de cealalta. Un alt criteriu poate fi structura logica si uzul retoricii. Cine face analogii false, cine eludeaza silogismul, cine vorbeste pe apel la sentiment si deloc pe apel la ratiune, ala-i probabil tot de celalalt fel.
Dar asta-i doar un inceput. De fapt, ce zici tu nu-i rau, decat ca te-am inteles eu gresit. Am crezut ca vrei o lista, uite astia-s politicienii rai, x y si z, eventual cu data intrarii pe lista si cauzele. Asa ceva e o prostie.
Pe de cealalta parte, in sensul prescriptiv, uite asa se comporta un politician bun, ideea e si binevenita, si foarte necesara. Pana in final, manualele doctorilor zise de semiologie clinica nu contin o lista cu Ioni, Ghiorghi si Marii atinsi de-o boala sau alta, ci o lista cu simptome ale bolii respective.
Friday, 15 May 2009
Draga Trilemule,
articolul este ultra-interesant, presupun insa ca te-ai grabit tare sa asterni pe glob ideea { foarte buna, de altfel }. Da-mi voie sa te trag de mâneca :
pluralul de la ministru este ministri, nu ministrii. La fel si cu membrii : un membru, mai multi membri.
Si or mai fi, dar am abandonat textul pentru ca ma deprima greselile.
Friday, 15 May 2009
Noa, mersi, daca ai chef sa revii, le-am dres.
Friday, 15 May 2009
E bun abc-ul de implicare in deicizia politica pe care il propui : alegerea politica nu ar trebuie sa fie o chestiune de persoane ci de decizie rationala, daca am inteles cum trebuie. E extrem de interesanta cartea lui Bryan Caplan, "The Myth of the Rational Voter", pe subiectul asta.
Eu as zice ca optima conditie de a alege este nu doar a fi rational ci si informat. Pe cat poate fiecare a fi bine informat, nu perfect informat bineinteles. Merge si pentru cel care e sustinator si pentru cel care e doar alegator. E deja bine daca sustinatorul/votantul face demersul rational de a-si justifica logic alegerea in functie de criteriie lui. Asta nu-l impiedica in schimb sa comita erori in alegerea criteriilor, erori care sa-l conduca uneori departe de alegerea optima. Aici compenseaza informatia. Si prin "optim" ma refer la least worst.
Luand un exemplu concret. Un discurs puternic anti-imigratie al unui politician poate fi clar, transparent si extrem de logic invocand criminalitatea ridicata in randul imigrantilor, efectul de evictiune pe piata de munca asupra populatiei native slab calificate sau lipsa de integrare in comunitatile locale. Un sustinator sau alegator il poate "urma" extrem de logic si justificat in tot acest discurs : omul vede o problema pe care o vede si el in fiecare zi, politicianul o exprima cat de clar se poate si propune masuri protectioniste de limitare a imigrarii. Ramane ca analiza asupra efectului imigratiei nu ia in calcul si factorii economici benefici ai imigratiei, cum ar fi de exemplu reducerea inflatiei sau efectul de compensare asupra imbatranirii populatiei. Ca si individ ne-expert in domeniu, sa pui toate argumentele in balanta el al naibii de greu, dar daca vrei sa gandesti cu capul tau atunci trebuie macar sa ai cunostinta de toate aspectele, nu doar sa iti poti justifica rational o alegere, alegere care e bazata pe informatii limitate.
Friday, 15 May 2009
PS : Completare la ultima fraza. Justificarea rationala a alegerii nu e suficienta in momentul in care nu ia in cont masura in care informatia lipseste. Iar in momentul in care suficienta informatie lipseste se prea poate ca alegerea optima sa fie refuzul de a alege, ceea ce nu inseamna deloc ca "nu ti-ai facut treaba", ci ca ai delegat alegerea celor mai informati.
Friday, 15 May 2009
Banuiesc ca in cazul practic de-l expui, alegatorul rational va prefera un politician care in mod clar, transparent si logic pune in balanta o paleta vasta de argumente si contra-argumente, unui alt politician care tot atat de clar, transparent si logic, se ocupa doar cu un subset convenabil.
Tocmai de aici vine si taria politicii gandita in sens de sistem cu inteligenta emergenta : Un set the alegatori a1, an nu necesita neaparat nici o cunostiinta particulara despre fineturile si dedesupturile subiectelor concrete discutate de politicienii P1, Pk. Cel mai bun politician dintre ei poate fi ales pur si simplu comparand discursurile lor. Ideea ca sistemul electoral ar fi invalid, pe motiv ca electorii in particular sunt fiecare dintre ei neinformati nu este decat o copilarie. Nici judecatorul nu cunoaste el insusi, personal, fineturile si dedesupturile factuale ale cauzelor ce le judeca, intr-o procedura adversativa. Si asta este mai degraba un avantaj pentru calitatea judecatii, el poate afla adevarul comparand versiunile adversariale prezentate.
Dar este adevarat ca toate scaderile morale prezente sistematic in societate vor fi translatate la fel de sistematic in politica ei, lucru si logic si practic confirmat. Este totusi cam ipocrit sa pretinda cineva despre "clasa politica" c-ar fi in vre-un fel anumit, altul decat societatea in care exista. Nu-i.
Deci, marea amenintare pe care-o vad eu nu vine din lipsa informatiei, cat din lipsa rigorii si onestitatii intelectuale. Desi e posibil sa vorbim despre acelasi lucru.
Friday, 15 May 2009
Paragraful 1 si 2 au sens in ceea ce zici in momentul in care toti am fi perfect rationali si la nivel agregat avem informatia perfecta.
Dar nu suntem perfect rationali si cu atat mai putin rationali in momentul unei alegeri politice. Si in conditia asta informatia te ajuta sa iti reduci din bias. In situatia asta poti sau sa prescrii ca si reteta tuturor rationalitatea absoluta sau ameliorarea nivelului de informare individual. Te las sa o alegi pe cea ma realizabila dintre cele doua:)
Friday, 15 May 2009
Tocmai asta-i, ca nu suntem, si nici nu conteaza sa fim. Tu astepti de la elementele unei masinarii sa aiba toate proprietatile masinariei intregi. Asta nu-i neaparat o asteptare rationala.
Cati cai putere are un buson de bloc motor ? Cat zahar sintetizeaza pe minut o sectiune transversala in trunchiul unui copac ? Cate idei produce intr-o viata medie o splina medie ?
Nu conteaza ca oamenii individuali sa stie ori sa inteleaga, inteligenta si intelegerea emerge din agregarea alegerilor lor particulare.
Friday, 15 May 2009
PS : Ca sa fiu mai clar, rationalitatea merge mana in mana cu informatia, altfel nu poti lua decizia optma. Din ce zici presupun ca consideri ca informatia o avem - cel putin la nivel agregat - dar lipseste rationalitatea. Eu cred ca informatia la nivel individual conteaza mult prea mult ca sa o neglijezi si orice dram de rationalitate ar avea un individ, informatia mai completa ii amelioreaza outcome-ul.
Friday, 15 May 2009
In principiu, eu cred ca onestitatea si rationalitatea conteaza mult, si informatia putin spre deloc. Cu alte cuvinte, orasul orbilor va fi mai bine guvernat decat orasul prostilor. Tu ai zice ca invers ?
Friday, 15 May 2009
Nu ierarhizez deloc intre cele doua (rationalitate/informatie). Zica una fara alta nu sunt posibile.
In paranteza. Atunci cand vorbeai de inteligenta emergenta sau colectiva, nu poti sa o aplici decat unui grup, iar societatea sau masa de alegatori in contextul unor alegeri nu e un grup caruia ii poti aplica modelul acesta. Unui partid, da pentru ca indeplineste conditiile inteligentei colective : colaborarea, partajul etc.
Friday, 15 May 2009
Daca nu ierarhizezi, suntem de acord ca sunt de dorit amandoua. Totusi, de dragul argumentului, exista si gandire fara cunoastere - de exemplu cazul unui lingvist care invata o limba straina, el limba n-o stie, dar cum sunt limbile si cum functioneaza ele in general stie - si la fel cunoastere fara gandire - de exemplu cazul vorbitorilor nativi care habar n-au de gramatica.
De ce n-ar fi si societatea in intregul ei ? Doar si societatea colaboreaza, imparte rezultatele, etc. Nu ?
Friday, 15 May 2009
Mircea - am facut treba proasta. Posibil sa nu fi cautat destul, posibil sa nu fi analizat cum trebuie, forte posibil ca am grsit cand am ales mereu sa nu-i sutin pe cei din partid cu J si K. In mod cert am ales bine pentru mine si pentru ai mei cand am refuzt ofertele. In mod cert nu e bine pentru mine ca vreau sa sustin. Posibil sa fi facut treaba buna (pentru cativa de langa mine) daca reusem sa nu identific partidul cu J si K si sa ajunc sa particip sau sa sustin. Acum, caut sa identific pentru a alege ce sustin. Si aici sunt de acord cu Dan Anghel, am nevoie de informatie. Chiar daca as judeca bine, in urma informatiilor false (mai mult decat in lipsa informatiilor), pot lua decizii gresite.
Sunt de acord cu gestionarea imaginii, cu discursuri fabricate samd. Nu cred ca multi omi MAI AU rabdare sa urmareasca discursuri politice. Nu cred ca oamenii mai considera ca au de ce sa urmareasca un discurs. Nu cred ca oamenii mai au rabdare sa urmareasca constanta in gandire, asumarea unei linii de urmat. "Este totusi cam ipocrit sa pretinda cineva despre “clasa politica” c-ar fi in vre-un fel anumit, altul decat societatea in care exista". Cred ca clasa politica ar trebui sa aiba toate componentele societatii in care exista. In cazul asta ar trebuie sa fie si unii, si ceilalti. Imi pare ca mai toti omii cred ca-s numai ceilalati. Am incercat sa discut cu un prieten fain, o problema ce tine de deciziile politicului si il afecteaza si pe el. Scurt mi-o spus ca nu-l intereseaza sa discute. El deja o inceput sa faca. Sa schimbe organizarea firmei lui, sa se adapteze. Mi-o spus ca daca imi pasa, sa pun frumos manuta si sa tiparesc pe chartie tot ce cred. Sa ma duc din sat in sat cu chartiile, sa le distribui. Sa discut cu fiece om care ar fi interesat si sa-i explic ce cred, cum gandesc. Atunci am sanse sa conteze ce cred eu si cum gandesc. De acord cu omul, numai ca eu trebuie sa-i gasesc si sa-i sutin pe unii ce vor sa faca lucrul asta. Si cred ca informatia corecta ar ajuta.
Friday, 15 May 2009
Exista gandire fara cunoastere si exista cunoastere fara gandire, dar daca consideri doar cazurile extreme, nici unul dintre ele nu te va aduce la rezultatul optim. In schimb cel mai des intalnit e cazul gandirii partiale in cunostiinta de cauza partiala, la nivel agregat asta ar fi societatea.
Vis-a-vis de societatea care colaboreaza, imparte rezultatele, e transparenta etc. Ideal ar fi asa. Bineinteles ca ideal asa ar fi, sa colaboram, sa partajam informatie si sa fim toti transparenti intr-un grup la nivel de societate si sa alegem the best possible outcome. Dar sistemul de vot democratic e un mijloc de expediency pentru ca e in realitate e dificil sa construiesti un astfel de grup la nivelul intregii societati. Si atunci in loc sa alegem the best possible outcome il alegem pe the less worst. Dar cheia intelegerii unei alegeri optimale intr-un asltfel de context este tocmai "the less worst", asupra careia ne punem toti de acord dat fiind mecanismul imperfect de care dispunem. Altfel ne-am pune toti de acord asupra celuilalt echilibru, "the best", daca totul procesul ar fi optimal.
Friday, 15 May 2009
@sorin Bun, dar uite, sunt doua probleme absolut de neevitat :
1. Nu exista informatie corecta. Pur si simplu, si din principiu. Nu exista o instanta superioara, o unitate de masura, care sa ne ingaduie sa aflam ce-i "corect". Cel mai simplu studiu (pentru oamenii cu destula experienta de viata) este o cearta cu sotia/sotul. Ce era corect ? Cine facu afirmatii incorecte ? Prin ce erau ele incorecte ? Nici dupa ce se impaca, cei doi nu vor fi in fapt de acord asupra evenimentelor, interpretarii lor scl. Pe cine credem ? Cine ne spune ce-i corect ?
Singura solutie este sa comparam discursuri intre ele. Daca Ion zice "Gheo mi-o furat pusca" si Gheo zice "N-am furat-o, am crescut-o eu de cand era pistol" stim o treaba.
2. Nu exista oameni care nu fac politica. Toti fac politica, cum toti fac filosofie. Unii fac politica proasta. Asta e, lenea se plateste.
Ca nu le convine sa lucreze, ca-i greu de citit, ca-i dificil de inteles, ca nu-i usor sa incerci sa patrunzi, sa compari, sa alegi... pai nu-i. Daca era usor, scriam eu sau altul niste linii de cod, si rezolva problema un computer (iar astia carora le e greu mai socoteau o profesie din care-s dati afara de tehnica). Oamenii care se plang ca-i greu nu inteleg binecuvantarea greului astuia. Tot ce-i greu e o oportunitate de-a face treaba.
Cat de greu poate fi pana la urma, sa faci treaba intr-o situatie in care nimeni nu stie ce-i corect ?
Pai, e greu, pentru ca trebuie sa te uiti in oglinda, sa iti pui intrebari, sa auzi raspunsuri, si sa descoperi ce mult din politica e de fapt fix despre tine, si cum se reflecta ce nu-ti place intr-una, in cealalta, si inapoi. Si asta-i totdeauna greu.
@Dan Anghel Iti spun sincer ca n-am nici o incredere in toata modelarea asta cu leasterwurst. Am citit si eu teorii despre cum politica e alegerea raului mai mic scl.
Problema pe de o parte cu literatura de limba engleza e ca se bazeaza in mare parte pe experienta unui stat organizat de doua partide. Situatia asta nu se regaseste nici in Romania nici in Europa.
Cu societatea : atata timp cat aflam unii de altii, cat o parte din venituri sunt impozitate si redistribuite, nu se mai cere cine stie ce standard de transparenta scl, participarea e realizata.
Cred in tot cazul ca intreaga teorie a optimizarii alegerii sociale la nivel de individ e o aberatie venita din neintelegerea fundamentala a statisticii. Nu exista o solutie optima pentru un individ, care sa poata fi descrisa in termeni sistematici, tot asa cum a purta bluze pe care scrie "esti unic", la fel ca tot restul liceului, nu te separa de trupa.
Friday, 15 May 2009
Bun, nu am formulat bine, o sa incerc sa descopar ce-i fals (desi imi pare ca ma balacaresc precum pestele pe uscat, nu puteam sa pun informatia adevarata, si totusi cautam sa judecam si dupa principiul fals - adevar). Voi cauta sa mai analizez discursuri (si pe principiul adevar - fals), voi identifica la nivel de puratator de discurs. Apoi voi cauta sa descopar daca exista continuitate. Sa spunem ca reusesc sa-i separ (in mintea mea, conform pricipiilor mele) pe unii de ceilalti. Un pas facut. Apoi vine partea cu sustinerea. Cum pot sa-i sustin mai bine ? Pai, nu prin vot, nu prin cotizatia la partidul in care cred ca am vazut ca unii ar avea posibilitatea sa actioneze. Cred ca sustinerea ar fi eficienta in momentul in care as arata cat mai multor omi ce pot sa vad eu. Si din cat mai multi omi sa gasesc asociati ce vor sa-i sutina pe unii. Ca individ (izolat), nu am ce sa schimb, nu am (mare) putere de sustinere. Degeaba ma flutur pe mine in oglinda daca doar ma vad, ma descopar si dau marunt din buze catre mine, apoi ma duc sa ma intind langa jumatate. Aici ma tot chinui sa ajung .
Friday, 15 May 2009
Bon, dar odata ce i-ai identificat, tu n-ai identificat oameni, ci atitudini, idei, discursuri, principii.
Partidele percep cotizatii modice, ceea ce ofera ele este o oportunitate. Gandeste-te in termeni comerciali. Daca ai vrea sa vinzi pictura facuta de tine, unde mai bun loc decat acolo unde se aduna oamenii interesati de pictura ? A face parte dintr-un partid nu sustine partidul cela prin cotizatia de un leu sau doi la luna sau la an, ci prin faptul ca tu si cu ei puteti cauta si gasi impreuna fix acele atitudini, idei, discursuri scl.
Tu nu votezi doar ca alegator, la generale. Ca membru de partid, votezi si in partid, pentru filiala ta, odata, si apoi, daca te respecta ceilalti localnici, in delegatie pentru structurile centrale, avand astfel sansa de-a alege nu doar cine va iesi, ci si cine va candida. Primaries, cum ar veni.
Te duci in campanii si vorbesti cu oamenii pe drum, cu restul partidului, cu candidati cu tot, asta-i tot sustinere. Sunt mii si mii de feluri ale miezului, odata ce te hotarasti sa spargi nuca.
PS. Vreau sa zic ca atata mi-i de drag cum stam noi si povestim de-astea, de nu se poate povesti. Nici ca vaz cum mai agreabil se poate petrece o seara de joi.
Saturday, 16 May 2009
@Mircea
Daca chiar vrei sa intram la bani marunti, atunci sistem politic cu doua partide nu exista in Europa, dar situatii in care sa aleaga oamenii intre doua optiuni exista peste tot in Europa. Si atunci ce zic se tine. Si probabil chiar si intr-un sistem de alegere proportional care obliga la formarea de aliante ulterior alegerilor.
Cu societatea si colaborarea. Sistemul de vot nu e o metoda de colaborare e una de confruntare intre grupuri. Asta e sistemul de alegere pe care l-am gasit ca si societate, asta nu inseamna ca outcome-ul nu e alegerea noastra agregata a intregii societati. Ne-am pus de acord asupra regulilor jocului, jucam dupa ele si e alegerea noastra a tuturor in final. Si intr-o democratie, omul politic sau gruparea politica care iese castigatoare (ca e proportional sau "winner takes it all" tot ai un castigator) intelege asta - ca alegerea e agregata a societatii chiar daca a avut doar x% din voturi - si atunci cauta sa stabileasca un consens dupa alegeri sa-i satisfaca pe cat mai multi, nu doar grupul care l-a sustinut.
Exista o alegere optima pentru individ : cea care ii maximizeaza lui beneficiile. E clar ca nu e optima pentru multi altii:) Si daca toti am vota asa, rational, egoist dupa ce ne e noua mai bine, atunci statistic outcome-ul ar fi optimal. Dar cand un individ voteaza, asta cu maximizarea beneficiului personal e mai degraba exceptia decat regula. Demersul individual mai des intalnit este de a vota "in interesul general", altruist, "pentru binele tuturor". Cel putin asta e teza lui Caplan. Atunci daca tot votezi gandidu-te la binele tuturor, pai informeaza-te.
Saturday, 16 May 2009
Eu zic ca nu-i asa. Uite sa luam drept exemplu partidul piratilor din Suedia. Discutam cu un prieten, care-i nemultumit de aparitia lor. Pai, cum, tu esti pentru toata prosteala asta cu copyright asa cum o practica americanii ? A, nu. Dar n-are legatura. Ce te temi, ca un grup nou, cu obligatii foarte ferme fata de electorat va negocia chestii ce nu-s de negociat ca sa-si indeplineasca promisiunile specifice ? Exact. Deci, omul asta intelege ca el nu face o alegere, ci totdeauna o meta-alegere in sistemul pluripartinic.
Vezi tu, felul in care lucreaza partidele noastre ne ofera niste avantaje specifice, si niste dezavantaje la fel. Sistemele sunt absolut ireductibile, peste ocean, diferentele sunt fundamentale, si nu cunosc om intr-o situatie mai proasta, ori dand dovada de mai profunda ignoranta, decat naivul ce-a citit oricate carti in SU incercand sa aplice invatatura politicii in EU. Nu zic de tine, ca nu-mi pare cazul, ci in general vorbind.
Mi se pare o afirmatie falsa sa sustii ca votul e o metoda de confruntare. Orice metoda de colaborare poate fi folosita ca metoda de confruntare de catre indivizi suficient de rataciti, tot asa cum orice scula din bucatarie poate deveni o arma. Asta nu inseamna ca lingurile, canile si carpatorul sunt arme.
Eu nu sunt de acord ca exista o asemenea alegere optima pentru individ. Mi se pare ca toata teoria ta incepe de la acest postulat, pe care nu-l vad sustinut pe nimic. Imi pare si o idee putin naiva. Daca e vremea sa te insori, o iei pe Maria sau pe Ioana, sau pe Gherghina, sau mai cauti. Care-i alegerea "optima" ? Nu-s masini, si nici sosete, sunt oameni.
Teoria mea (in sensul c-o sustin, nu in sensul c-am inventat-o) este ca nu conteaza nimic altceva, decat cat de mult mint votantii. Daca votantii mint, indiferent ca voteaza pentru "binele general", pe care nu-l cunosc, sau "in confirmitate cu vointa lui Dumnezeu", pe care n-o cunosc, sau "in mod optim pentru mine", optim pe care nu-l cunosc, tot un rahat va iesi, dar cu alt frosting.
Daca voteaza dupa cum li se pare lor c-ar trebui sa fie, iese ceva mai bine.
Saturday, 16 May 2009
Incep cu sfarsitul. Zici ca votantii mint si ca - deduc eu - n-ar mai trebui sa minta. Banuiesc ca te referi strict la votantii din Romania si la momentul alegerilor. Ei, imi e extrem de dificil sa concep cum vine chestia cu mintitul oricum as intoarce-o. De ce mint? De nu "spun" adevarul? Ce ii face sa minta, ce incentives-uri au sa minta? Se mint pe ei sau ii mint pe altii? Sunt rationali cand mint (presupunand ca actul e deliberat)?
Sensul in care am folosit termenul de alegerea optima individuala este
urmatorul : alegerea urmarind interesul propriu, cea care iti maximizeaza utilitatea. Simplificand, ai un bai, o problema, o chestie care te preocupa, il alegi pe cel care zice ca ti-l/ti-o rezolva. Daca zici ca e naiva ideea asta si zici ca asa ceva nu exista, atunci intreaba la dreapta si la stanga, observa diferiti oameni cum isi fac alegerea de vot.
Acum votul democratic. Cred ca critica pe care o aduci afirmatiei mele tine mai mult de retorica decat de substanta. Ca sa nuantez si sa mai precizez, votul e un substitut de colaborare, dar nu e colaborare pentru ca cel ales ajunge sa fie ales de x%, deci doar de o parte dintre votanti, si un y% mai mic decat x dintre cei cu drept de vot. Iar rezultatul unei colaborari se cere a fi decizia tuturor celor care colaboreaza. Repetandu-ma, asta nu inseamna ca nu e decizia noastra a tuturor agregata - pentru ca atata timp cat ne-am pus de acord asupra regulilor jocului ne punem de acord si ca acceptam outcome-ul - doar ca modul in care ajungem la ea nu e prin cooperare. Eu alegand PSD nu cooperez cu cel ce alege PNL si nici cu cel care alege PD sau PRM, daca as colabora cu el/ei atunci am ajunge la o decizie comuna care nu ar mai justifica necesitatea unui vot. As impinge si mai departe dopul, votam si iese cine castiga pentru ca nu putem colabora intre noi, sau pentru ca nu exista conditiile sa colaborm intre noi pentru ca probabil ar fi mult prea costisitoare la nivel de societate.
Saturday, 16 May 2009
Pai in multe feluri se mint ei singur. Asta-i bun ca-i ardelean de-al nostru. Nu-i nici ardelean, nici de-al nostru, nici bun pentru cauzele alea neaparat. Asta-i cinstit ca are ochi albastrii, ala-i muncitor ca are maneci suflecate, Vadim ii bun ca spune cum e, Iliescu-i bun ca ii pasa de oameni, toate povestile astea pe care si le spun alegatorii cand ii de votat.
Faptul ca oamenii isi fac asa alegerea de vot nu inseamna neaparat ca metoda nu-i naiva. Pana la urma, suntem si noi treziti pe lume de douaji de ani, ce-i aia ?
E drept in parte ce zici tu despre [substitutul de] colaborare, dar nu in totul. Colaborarea nu trebuie sa fie neaparat universala, daca amandoi facem impreuna salata nu inseamna ca nu poate fi dupa reteta mea. Dar in mare ce zici e corect, mi se pare.
Monday, 18 May 2009
OK, vad cum zici. Si cred ca in fine critici faptul de a alege in functie de persoana si nu de ideile pe care le poarta. Si asta probabil decurge si din felul in care arata politica in Romania, fiind mult prea mult o chestiune de persoane si nu de idei. De asta nu as zice neaparat ca oamenii se mint, probabil dintr-un anumit punct de vedere o folosesc ca si un substitut pentru lipsa de idei puse la bataie de candidati, cateodata e din lipsa de educatie sau alteori din lipsa de exercitiu de schimb de idei. Pana la urma trebuie sa iti justifici cumva alegerea, nu?:) Anyways, folosim ambii vocabularul pe care il gasim mai adecvat, pana la urma sunt de acord cu tine.
Dar as continua, nu de dragul debate-ului ci pentru ca gasesc ca am ajuns la miezul problemei. Eu citesc un pic altfel felul in care in ultimul timp se petrec alegerile in Romania si ma leg mai intai de absenteismul din ce in ce mai important. Asta ma face sa cred ca felul de a vota descris de tine ("legat de persoana" sa-l numim) este intr-o descrestere serioasa, iar celalalt fel de a alege (sa il numim "legat de idei") e imbratisat din ce in ce mai mult mai ales printre cei care aleg sa nu voteze (asta nu inseamna ca toti cei care voteaza, o fac pentru ca aplica primul rationament si nu-l aplica pe al doilea). Si ma preocupa mai mult cel de-al doilea caz, pentru ca oferta de idei si viziune politica este in cel mai bun caz foarte slaba, iar in cel mai rau caz lipseste cu desavarsire. Si atunci vine de la sine intrebarea : cum ne scoatem din asa ceva?:) Nu stiu, dar sa indemni oamenii sa voteze onest si rational cum o faci tu nu e deloc rau. Eu i-as indemna pe cei care isi deschid gura sa faca comentarii politice prin toate felurile de media, sa o faca mai putin legat de persoane si mai mult legat de idei - nu numai oferta de idei e slaba, ci si dezbaterea despre este stearpa cum nu se poate - pentru ca mecanismul nu e unidirectional ci merge in toate sensurile, iar feedbackul e continuu.
Monday, 18 May 2009
Noa, asa, vezi ? :)
Esti al doilea om care, in spatiul a 24 de ore, imi spune exact chestia asta. Si daca nu eram de aceeasi parere, tot mi-ar fi dat de gandit, dar asa. Dar daca iese ceva mai concret decat pur si simplu ca povestim pe blog, ti-oi da un semn si tie, sa ai.
Monday, 18 May 2009
Toate mintile stralucite la un loc:) Pas mal du tout. Sa stii ca n-am abandonat deloc partea cu informatia, informatia e esentiala pentru ceea ce numesti "voteaza dupa cum li se pare lor c-ar trebui sa fie".
In schimb la ce te referi cand zici "daca iese ceva mai concret decat pur si simplu ca povestim pe blog"?:) Se construieste ceva?:)