Natiunea, prostii si mincinosii.
Victor Neumann ne blagosloveste cu o pagina intreaga despre Romani si "straini" in numarul curent (260) al Dilemei. Va ganditi probabil ca nu va fi tratat cu multa simpatie in continuare.
Ei bine, nu neaparat, chit ca un bias exista, si anume : Mi se pare de un prost gust feroce sa faci note de subsol in care sa citezi propriile articole in primele doua.
Inteleg ca Dilema a ajuns cumva indexata BDI (chiar inexplicabil, se pregateste probabil revista asezamantului cultural Academia Catavencu, dupa care mai urmeaza Uncyclopedia). Totusi, reference spam din partea unui profesor universitar mi se pare dincolo de limita tolerabilului.
Lasand asta la o parte, Neumann se afla intr-o pozitie anumita, cu doua taisuri. Pe de o parte este unul dintre produsele National Foreign Affairs Training Center, un fel de Stefan Gheorghiu al SU, recipient de NATO Scholarship, etc.
Painea lui de toate zilele nu vine deci doar de la Universitatea de Vest. In ce masura ideile lui urmeaza calea painii, in principiu, este si va fi pentru orice om in aceeasi situatie discutabil. Nu am o parere formata pe aceasta tema, ci un dubiu.
Pe de alta parte, Neumann este chiar unul dintre strainii despre care vorbeste. Cetatean roman, dar nu ortodox, vorbitor de limba romana, dar nu ca limba materna, de-o alta etnie decat noastra, care-o fi ea. S-ar putea sa aiba dreptate sau nu, dar cu siguranta se afla intr-o pozitie din care poate spune ceva interesant, daca reuseste sa se ridice la nivelul ei. Tema pe care iarasi nu am o certitudine, ci un dubiu. Nu cred ca poate avea cineva un raspuns, decat poate un alt om in aceeasi pozitie.
Articolul curge plat si obositor, propunand intrebari tendentioase la care intelectualul roman "ar trebui sa raspunda daca poate abandona certurile sterile", ca de exemplu :
Cum poate fi redefinita ideea nationala pornind de la constientizarea rolului nefast al fascismului si comunismului in formarea individului si a societatii ?
Mie unul aceasta interogatie imi pare un fel de "va mai bateti nevasta ?". Nu se va porni niciodata, cel putin de catre oameni sanatosi la cap, in constructia unei idei de la exemple de prostie istorica. Nu evitarea tampeniei, ci urmarea lucrurilor bune trebuie sa fie calea in constructie. Cum claditi o casa care "nu se darama" ? Cladind una care "sta in picioare".
De curiozitate, hai sa incercam a construi pe acelasi calapod o alta intrebare. De exemplu "Cum poate fi construita pacea in fasia Gaza, pornind de la experienta hitlerismului, in care un alt stat organizat ca atare a dus un razboi cu o populatie neorganizata ca stat ?" Asa-i ca nu suna tocmai placut, ori onest ? Atunci hai sa lasam mizeriile.
"Desi cazul romanesc pare o exceptie comparativ cu cel al fostei Iugoslavii,"
Vi se pare dumneavoastra asa afirmatie un lucru cinstit ? Nu este el rupt de-a dreptul din gandirea tututor prostilor ce s-au vazut vreodata in istorie ? "Desi tiganii par niste oameni cinstiti", "Chiar daca toti tovarasii par sa fi imbratisat sincer cauza constructiei socialismului" etc. Nu se face, stimabile.
Mai departe purcedem la a examina categoria de "strain" aplicata unui cetatean. Recunosc ca este o problema interesanta, chit ca nu gust sugestia ca termenul implica neaparat "temeri". Poti sa consideri cetateni drept straini fara sa te temi neaparat de ceva. In fond, daca dumneavoastra considerati un hamburger drept "mancare straina", chit ca ea se mananca fix pe teritoriul patriei, de catre cetateni, si este gatita tot de ei, de ce anume va temeti ? Poate cel mult de confuzie.
Suntem totusi de acord intr-un punct. Nici eu nu cred, alaturi de Neumann, ca idententificarea drept strain a cetateanului implica neaparat discriminare sau ostilitate, in fapt ori in intentie. Si eu cred, alaturi de Neumann, ca neglijarea termenilor respectivi poate duce la amandoua, si inca la lucruri mai rele.
Locul unde ne despartim este la solutie. Neumann propune renuntarea la termen, pe model american : Aveti o problema ? Schimbati-i numele. Eu nu cred ca acest cuvant si notiunea subsumata, care o fi ea in tenebroasa-i nedefinire, a aparut artificial, ci are pe undeva un fundament.
Ca atare, a taia papadia la nivelul solului nu ne ajuta cu nimic : in cativa ani, un nou lastar ne va sparge, viguros, fundatia casei. Cred ca mai sanatos este sa lasam cuvantul in pace, si sa verificam din cand in cand daca n-a luat-o razna.
Propunerea de a renunta la notiunea de "minoritati nationale" nu are nici o sansa, si nu cred ca va avea vreodata, asa construita pe renuntarea la notiunea de natiune a romanilor, si de stat national a statului lor.
Romanii sunt, au fost, si vor ramane o natiune. Intemeiata absolut etnic. Eu pot sa recunosc un roman fara mari dificultati, in Louisville ca si in San Luis Potosi. Prieteni americani, care au vazut in viata lor 6 romani, il pot recunoaste pe al 7-lea dupa sase fraze in care le-am explicat la ce sa se uite.
Romania nu este ca atare un stat federal, si nici o suma de culturi ori populatii. Romania este statul natiunii romane, bazat pe comunitate, etnica, religioasa, culturala. Persoane de aceeasi etnie, dar alte religii ori culturi, ca de exemplu eu, sau persoane de aceeasi cultura, dar alta etnie si religie, ca de exemplu Neumann, pot fi foarte bine cetateni ai statului national roman, cum au si fost, istoric vorbind, destule exemple.
Vom fi totusi, straini, si perceputi ca atare, vanzatoare intrebandu-ma sfios, "Nu va suparati, dumneavoastra sunteti strain ?" si soferi de taxi hotarati sa-mi vorbeasca in limba engleza. Deci, voila solutia problemei si ingrijorarilor (foarte posibil legitime) si asigurarea contra temerilor (foarte posibil prezente) domnului Neumann : Si eu sunt strain.
Si-mi chiar place.
Saturday, 7 February 2009
după ce trebuie să se uite? să învăţ să ma camuflez! :)
eu cred că problema nu e cu străinizarea(aşa şi eu sunt străin, am sânge austriac, armean şi maghiar şi nu sunt nici ortodox, dar, cu toate acestea, merg la meciurile naţionalei în galerie) ci de segregare. unii români vor autonomie. alţii locuri de muncă. alţii siguranţă şi lipsă de corupţie. alţii alte lucruri.
după părerea mea, când numărul de nemulţumiţi e prea mare, abia atunci sunt probleme în stat.
Saturday, 7 February 2009
Singura problema e ca romanii au avut natiune inainte sa aiba stat. Mi se pare de-a dreptul ciudata ideea ca vor renunta la natiune pentru nevoile statului. Duca-se.
Saturday, 7 February 2009
eu vreau să zic, că atunci când totul merge bine, puţini îşi pun întrebări.
când lucrurile merg prost, atunci este bai pentru stat. cu toate acestea, în românia, cred eu, lucrurile sunt încă departe de a merge prost.
Saturday, 7 February 2009
Si eu as fi curios care au fost cele 6 fraze despre cum recunosti un roman. (Nu pot sa nu-mi amintesc cum am cumparat un ziar la Paris, vorbind in franceza cu vinzatorul mi-a spus la sfirsit "danke schön" -- si asta la putina vreme dupa ce m-am mutat in Germania -- ca sa nu mai vorbesc de puzderia de nemti care ma cred francez.)
Saturday, 7 February 2009
problema problemelor e că românul se umileşte în faţa străinului,
dar e gata oricând să-şi sfâşie fratele...
Saturday, 7 February 2009
Drept. Eu cam suspectez ca e rodul unui bizar complex de superioritate : homo homini lupus da nici strainii nu e oameni saracii.
Saturday, 7 February 2009
Stat natiune vs. stat national ...as inclina spre a doua varianta desi asa cum ai precizat Romania a fost intemeiata pe criterii etnice. Nu s-a pus problema federalizarii desi regionalizarea e necesara.
Saturday, 7 February 2009
Bine, regionalizarea e o alta poveste, mai mult administrativa decat orice altceva.
Saturday, 7 February 2009
administrativă e pentru cine gândeşte cu mintea deschisă.
la noi, oamenii se tem de microchipuri. ai vrea să nu se teamă de regionalizare?
minorităţile cred că ar avea de câştigat. însă nu e aşa, în practică s-ar schimba doar cei care fură, nu şi obiceiurile.
totuşi, ce am înţeles eu din articolul tău e că noi, aici în ţară ne credem fiecare mai cu moţ decât celălalt, dar când ajungem în străinătate suntem băgaţi în aceaşi oală! e corect?
Sunday, 8 February 2009
Pai evident ca administrativa, ca doar n-o sa scriem ca la 1918 ''tinutul Basarabie, Transilvaniei si Bucovinei'' (desi mentalitatea tot acolo e).
Sunday, 8 February 2009
@Fanita : eu sunt unul dintre oamenii care, fara sa se teama neaparat, considera microcipurile o idee deosebit de proasta, daca se poate numi idee, si n-au de gand sa o aplice vreodata.
Ma gandesc ca ori imi vor face pasaport special de buna voie, ori altminteri cu mandat, avand in vedere ca langa dreptul persoanelor la libera circulatie nu scrie "cu respectarea regulamentelor ulterioare".
@krossfire : temerea mare este ca daca sudul sarac (de la Arges la Delta) ar fi lasat sa se descurce pe banii lui, ar ajunge repejor tot pustiul de scaieti si bordeie de paie+balega care era si acum 300, ori 500 de ani.
In timp ce Iesul n-ar mai fi chiar asa de prapadit, si nici Timisoara un fel de Buzias, fara sosea de centura, si asa mai departe.
Cam in sensul asta administrativa.
Sunday, 8 February 2009
Pai aici ar interveni tactica de dezvoltare in alipirea unor zone care se pot ajuta reciproc. Bucurestiul a secat toate resursele Iasului si Clujului dupa unire.
Sunday, 8 February 2009
Dupa revolutie Clujul le-a cam tras-o la bietii oameni, o data cu episodul Caritas, daca mai tii minte, pe urma cu Dacia Felix daca mai tii minte si aia consolidandu-si absolut si definitiv suprematia financiara in tara.
Mai adauga un tocator de miliarde de euro stransi de la oameni simplii, construit in jurul "Scolii Clujene de Medicina" respectiv "Babes Bolyai", niste branduri de altfel extrem de bine administrate, si deja ai o imagine aproape buna.
Sunday, 8 February 2009
Da, dupa Revolutie dar vorbeam de dezvoltarea istorica. Dupa revolutie mai toti au cautat sa le-o traga frustrati altor semeni.
Sunday, 8 February 2009
Si in fond poate am si ajuns la principalul motiv pentru care regionalizarea e privita cu suspiciune : intr-o tara in care de 20 de ani ocupatia principala e cum sa le-o tragi unora ori altora, orice schimbare propusa e clar si din start suspecta de tragareala.
Sunday, 8 February 2009
Pai in cazul asta Harghita, Covasna si judetul Olt ar trebui sa fie o regiune administrativa :) (Relatiile de la distanta se consuma mai greu fizic)
Sunday, 8 February 2009
Nu se poace ce vrei tu, ca s-ar crea net excedent de oltence fierbinti + unguroaice zglobii, care vor fuziona intr-o super gaura neagra. Sau ma rog, roz.
Sunday, 8 February 2009
Asta imi aminteste de reclamele la serviciile de tip 89 89... de la jumatatea anilor 90'. Copy : Oltence fierbinti + Imagine gagica + Imaginea regiunii Oltenia :))
Sunday, 8 February 2009
mda mircea, nu zic că microchipurile ar fi cea mai bună idee.
însă privind obiectiv situaţia actuală, avem pasapoarte, carţi de identitate, etc. introduse în baze de date. e cam aceaşi treabă, doar că tehnica ar putea scurta birocraţia.
până la urmă, fiecare cu autonomia lui. mie nu îmi trebuie autonomie, îmi trebuie justiţie corectă, corupţie eliminată şi meritocraţie în muncă.
Sunday, 8 February 2009
Birocratia nu se elimina crescand eficienta muncii birocratice, asa se inmulteste. Birocratia se elemina limitand cheltuielile cu birocratia.
De exemplu, eu as fi fericit sa fiu cetateanul unui stat care limiteaza prin constitutie cheltuielile guvernului la un procent din produsul intern brut, si numarul total de persoane ce pot fi angajate in orice mod de guvern intr-un an fiscal la un procent din totalul populatiei active.
Un procent. Nu "un procent anumit", ci un procent. 1%.
Dar asta-i asa, mai mult pe langa. Ce ma deranjeaza la pasapoartele astea propuse e ca orice prost le poate citi/replica partea electronica. Asta nu-i securitate, e prostie.
Una e sa iti prezinti identitatea cand cumperi o casa, alta e sa umblii cu ea in emisie perpetua. Ma rog, antena ii pasiva, da intelegi ideea.
Monday, 9 February 2009
asta imi place la trilema... mereu aflu lucruri noi! ;)
interesanta chestiunea cu limitarea cheltuielilor. cred ca ar fi si eficienta.
cei din guvern castiga oricum de pe alte planuri. iar despre angajare, trebuie sa ma interesez care este totalul populatiei active, inainte sa imi dau cu parerea.
eu ma gandeam la pasaport/carte de identitate/permis auto ca la o agenda de date personale: nume, prenume, cnp...
nu ca si la un cv sau cazier.
ma gandeam ca ii scanezi codul de bare si se ridica bariera. nu ca acum, cand pentru a se ridica bariera, treci pe la vreo 5 insi, din care unul e la masa si altul cu secretara sub masa.
Monday, 9 February 2009
Problema e ca daca toate datele tale personale se afla intr-un singur loc, si locul ala mai e si asa de prost construit incat practic oricine il poate citi, atunci oricine poate deveni tu, si inca foarte usor.
Populatia activa a romaniei e in jurul a 10 milioane.
Tuesday, 18 August 2009
offtopic: duminica am luat un tramvai... dupa trei ani de zile. si ce crezi, asteptand in statie, vad lipit un afis. cu tine. wtf?!? :D iti faci reclama?
Tuesday, 18 August 2009
Cel mai iubit dintre pamanteni :)
Tuesday, 8 September 2009
Da misto tare,da incearca sa-ti faci blogu' mai frumos