Lene si saracie.
Un raspuns pe care l-am dat pe-aici, nu mai putin decat stafiei lui I.P. Culianu, m-a pus pe ganduri. Ziceam eu sa nu dam 10 lei cuiva care "are nevoie", ci cuiva care "incearca sa".
Adevarul este ca oamenii care au nevoie incearca sa, si oamenii care incearca sa au nevoie, peste tot pe lumea asta. Distinctia s-ar putea sa fie, pana la urma, o prapadeala sofistica, un artificiu retoric, o smecherie pe care minti mai destepte decat le-ar fi de folos o scornesc asa, ca sa arate cat sunt ele de destepte.
Adevarul este ca daca te duci, bine imbracat, putind a bani (si da, pute, intr-un mod cu atat mai acut si caustic cu cat nevoia-i mai mare si incercarile mai disperate) intr-un bar mai ieftin prin Burbank, vei vedea, ti se vor apropia, iti vor strange mana, iti vor vorbi si povesti, vor incerca sa-ti capteze atentia niste oameni. Care incearca sa, care au un plan, au o idee, au scris totul pe-o foaie sau mai multe, sunt in plin proces de-ai da drumul, tocmai lanseaza, pregatesc, fac si dreg.
Adevarul este ca daca te duci, tot bine imbracat, tot imputit, si sezi intr-un cartier sarac, prin marginea Bucurestiului, vei vedea, ti se vor apropia, iti vor vorbi si povesti, vor incerca sa-ti capteze atentia tot niste oameni. Care au nevoie, carora li s-au intamplat nenorociri, boli, dezastre, care au suferit si au patit.
Prima nu se intampla doar in LA, o vei vedea si la admiterea la facultate, si la finantarea unui proiect, in doze mai mici sau mai mari e peste tot. A doua n-o vezi doar in Bucuresti, am vazut-o in Cairo si in San Jose, si pot sa jur ca-i peste tot.
Pana la urma, diferenta intre cele doua e o banala chestiune de optica.
- Kramer, what the hell you talkin' ?
- Ya, what do you want me to say ? That things haven't worked out the way that I planned, that I'm struggling, barely able to keep my head above the water ? That LA's a cold place even in the middle of summer ? That it's a lonely place even when you're stuck in traffic on the Hollywood freeway ? That I'm no better than the screenwriter, driving a cab, the starlet, turning tricks, the producer in the house he can't afford, is that what you want me to say ?
- Mmm... yea.
- I'm not saying that! You know, things are going pretty well for me here... I met a girl...
- Kramer, she was murdered!
- Yea... well... I wasn't looking for a long term relationship. I was on TV...
- As a suspect! In a serial killing!
- Ok. Yea. Well. You guys gotta put a negative spin on everything.Seinfeld, Season 4 Episode 2, The Trip, part 2.
Adica, mai pe romaneste
- Kramer, ce dracu vorbesti ?
- Da, ce vreti sa va zic ? Ca lucrurile nu au iesit asa cum planuiam, ca ma chinui, ca de abia sunt in stare sa tin capul sus ? Ca LA e un loc rece, chiar si-n mijlocul verii ? Ca esti singur, chiar si-n aglomeratia de pe autostrada Hollywood ? Ca nu mi-e cu nimic mai bine decat scenaristului, conducand un taxi, starletei, prostituandu-se, producatorului in casa pe care nu si-o permite, asta vreti sa va zic ?
- Pai...da.
- Ei, nu zic! Stiti ce ? Treaba imi merge destul de bine pe-aici. Am intalnit o fata...
- Kramer, a fost omorata!
- Mda... pai... nu cautam o relatie indelungata. Am aparut la TV...
- Ca suspectat de crime in serie!
- Ok. Da. Bine. Voi trebuie sa puneti orice intr-o lumina negativa.
Optica lui "incerc sa" se inculca prin metodele obisnuite ale controlului social, numite ele si educatie, de la varstele cele mai fragede. Ca rezultat, nenorocitii de acolo incearca sa, pana crapa de frig si foame. Optica lui "am nevoie" se inculca tot prin metodele obisnuite ale controlului social, tot de la varstele cele mai fragede. Ca rezultat, nenorocitii de aici au nevoie, pana crapa, tot de frig si tot de foame.
Indeobste, analiza antropologica/sociologica de limba romana vede o antiteza intre cele doua, si anume, una-i buna, ailalta-i rea. Eu nu reusesc sa nu observ ca ideologia-i tot ideologie, minciuna, catre sine si catre ceilalti, e tot minciuna, si rezultatele lor sunt tot patologie, tot ridicol, tot angoasa, tot frustrare, tot aceleasi. Doar ce pot sa si fie ?
As propune sa-ncercam s-avem nevoie, si sa-vem nevoie sa-ncercam, dar ma tem ca iar ma pierd in vorbe. Poate-i cel mai indicat sa ne vedem, pur si simplu, de-ale noastre.
Monday, 11 May 2009
eu cred că deosebirea o face cultura banului. pe când unii cred că banul creşte în copac şi dă pârg în amurg, ceilalţi ştiu că o bancă l-a inventat şi la bătut.
normal că îl ceri atunci când cunoşti că el creşte de la natură, după cum normal că încerci să îl capeţi, când ai aflat că cineva îl bate.
Monday, 11 May 2009
Degeaba le dai mura in gura sau ii ajuti pe cei care inca nu au capacitatea de intelegere necesara. Uita-te de exemplu la Romania care se zbate de 20 de ani intr-un cerc vicios al puterii corupte si a poporului prost si indobitocit. Si mai are si credinta conspirativa ca Europa e o influenta negativa pentru bravul nostru popor.
Cred ca-i mai degraba o abordare a Primei Directive din Star Trek ;)
Monday, 11 May 2009
Mnoa, sper ca nu te-o spuarat nimeni, una peste alta, nu cred ca aici citesc cei care ar trebui sa inteleaga ceva din postul tau, parerea mea.
Monday, 11 May 2009
Nu-i chiar asa. Distanta intre "nevoie de" si "struggling to" e una mare, uneori. Au identificat-o psihologii care s-au aplecat asupra serviciilor sociale din USA (sau Canada?). Au observat ca oamenii de pe listele pentru joburi (alea oferite de stat, AJOFM'u romanesc) stau cat stau prin job si dup-aia rateaza, sau chiar rateaza din prima, revenind la poza de sarac-dar-incerc-sa-fac-bine.
Ideea este ca, daca incerci pe bune, you can't fail each and every time. Odata si-odata tot reusesti. Esti tu tentendios si insisti sa minimizezi linia dintre a incerca pe bune si a te preface. Y'kno, si betivii cronici incearca sa se lase, merg la detox, all that jazz; si totusi rateaza. I wonder why.
Monday, 11 May 2009
Eu cred ca diferenta e o mult mai putin banala chestiune de incentives.
Monday, 11 May 2009
@fanita Zici tu ceva, dar uite ca si perele cresc tot in copac...
@selfhelp Bun dar chestia e ca puterea-i corupta si poporul indobitocit peste tot in lume. Fara exceptie, poate prin Norvegia, dar nu cred.
@sorin Ba suparat nu mi-s, doar ca m-o palit o autoanaliza din ceva motiv.
@dAImon Exista ce zici tu, si are ampla documentatie. Poate sunt un pic tendentios in articol, dar nu ti se pare ca intr-o anume masura, o idee ca aia, de-ai taxa doar pe cei ce muncesc este pur si simplu design-for-failure ?
@Dan Anghel Spune pe larg.
Monday, 11 May 2009
Aici imi aduc aminte de una din primele vizite la Bucuresti dupa mai multi ani. S-a luat dupa noi pe Calea Victoriei un tip -- tinar, dar la o virsta de neghicit -- care ne tot bestelea ca "naughty boys", iar noi eram fascintati de accentul lui american...
Monday, 11 May 2009
@Mircea
Cei care aborda demersul "am nevoie" sau au un incentive sa persiste in demersul acesta, de asistat - pentru ca probabil le merge in felul asta - sau au un disincentive sa adopte demersul de "incerc sa" - probabil pentru ca nu le-ar fi deloc rentabil. De exemplu un motiv pentru care multi raman in somaj in Franta cu venitul minim este pentru ca daca ar gasi un job necalificat sau prost platit ar fi imediat taxati atat de mult incat sa castige mai putin decat venitul minim daca ar ramane la somaj.
Cei care aborda demersul "incerc sa" au probabil un incentive puternic sa incerce pentru ca oricat de putin ar castiga, pentru ca atata timp cat castiga ceva sunt mai bine decat daca ar trai ca asistati, "au nevoie", situatie potentiala care reprezinta un disincentive pentru ei. Un exemplu in sensul acesta este taxa pe venit negativa pentru micile venituri in SUA (cred ca e vorba de Earned Income Tax Credit).
OK, acestea sunt exemple de politica economica. Tu ai facut referinta la alt mecanism de control social, educatia, dar si acolo cred ca e tot legat de ce incentives-uri dai celui "educat". Acum nu stiu exact in ce sens ai facut referinta : 1) pentru ca ar intari o ordine sociala, ceea ce ar insemna ca abordarile "incerc sa" vs. "am nevoie" ar fi generalizabile la nivel de sociatate sau 2) pentru ca sunt atitudini perpetuate prin educatie de la un individ catre alt individ. Eu am tendinta sa le consider ca atitudini individuale, individul fiind permanent expus unor incentives-uri de tot felul care sau i le perpetueaza sau i le schimba.
Dar cred ca si in educatie functioneaza tot un mecanism de incentives
Monday, 11 May 2009
PS : ultima fraza e in plus:)
Monday, 11 May 2009
Noa, suntem intru totul de acord. In particular, imi pare ca si 1, si 2 se aplica.
Singura chestiune este ca nu mi-e clar in ce masura una din cele doua ar fi superioare celeilalte. Si abordarea in cheie am nevoie, si abordarea in cheie incerc sa se preteaza cel putin la fel de bine la toate relele.
Monday, 11 May 2009
@Mircea
Sincer n-am prea inteles ce vrei sa zici de la "Si abordarea in cheie.." incolo:)
Basically expunerea de pana acum nu era in termeni de una-i buna / ailalta-i rea. In sensul ca personal putin imi pasa de alegerile fiecaruia si care dintre ele makes him better off. La nivel de societate ramane sa vedem asupra ce ne punem de acord sa privilegiem, initiativa individuala si luarea de riscuri vs. securitatea, given that ca avem mijloacele prin care sa ne punem de acord si given that ca avem si mijloacele de a lua decizia care makes everyone better off.
Dar daca alegerea securitatii ii face worse off pe unii (cel mai des pe cei mai multi) si better off pe altii (cel mai des pe cei mai putini) atunci aleg stimularea initiativei individuale si luarea de riscuri.
Monday, 11 May 2009
Fata cu o situatie concreta, ca de exemplu aia ca greu la deal cu boii mici, sau aialalta, ca la omu' sarac nici boii nu-i trag, reactiile fiecarui om individual vin alese dintr-o multime de posibilitatii. Unii aleg reactii de tipul "incerc sa", despre ei as zice ca abordeaza problema in cheie "incerc sa". Altii, "am nevoie". Altii altele, c-or mai fi.
Miezul articolului e ideea ca identificarea tipului de abordare "incerc sa" cu initiativa individuala, si a tipului "am nevoie" cu securitatea, poate fi mai degraba o simpla miscare retorica, fara o tractiune reala in realitate. Nu mi-e clar ca este neaparat asa, dar m-am trezit cu un dubiu.
In fond, un nenorocit poate invata la fel de bine orice retorica preferi tu, sau ii impui tu, ca sa supravietuiasca. Ce diferenta este intre americanul care-i expert la "incerc sa" si egipteanul care-i expert la "am nevoie", in masura in care ambele astea sunt doar doua masti, folosite de aceeasi oameni fundamentali pentru aceleasi scopuri fundamentale ?
Monday, 11 May 2009
Probabil ca au acelasi scop fundamental, maximizarea profitului, dar au demersuri fundamental diferite. Ii face "aceeasi oameni fundamentali"?
Bine, diferentierea celor doua tipuri de abordare poate fi o simpla diferenta retorica in momentul in care abordezi problema din perspectiva ta individuala asupra lor. E doar retorica pentru ca, pana la urma, nu conteaza ce ii face sa actioneze in felul in care o fac in momentul in care nu poti sa pretinzi a atasa o ierarhizare valorica/morala pe alte motive decat ideologice, deci irationale cum le numesti.
Dar cand judeci la nivel de societate, la nivel de politici economice etc. you can take sides considerand o gramada de criterii : what makes everyone better off / worse off, mecanisme care reduc competitivitatea (si aici poti vorbi nu numai de asistenta sociala ci si despre sindicate sau carteluri) etc.
Monday, 11 May 2009
în primul rând am de corectat un la din comentariul anterior cu unul care conţine cratimă. :my bad:
în al doilea rând, cu alcoolul care-mi străbate acum creierii, am unele credinţe că schemele ălea ce le învăţam pe la circuite integrate digitale se aplică cu succes în cazul problemei ăstea, adică a celor care vor să facă pentru a primi şi acelor care vor să primească pentru face!
Monday, 11 May 2009
@Dan Anghel Dar cum deosebesti tu omul care doar SPUNE asta ori aia, functie de care-i moda momentului, de omul care chiar e reprezentat de respectivele cuvinte ?
Ia un exemplu mai simplu : "Hey baby. I'm a producer". Intrucat in anumite contexte, sa fii producer iti aduce niste avantaje probabile in raport cu baby si mai ales coapsele ei, diversi neni vor sustine ca ei sunt, chiar daca sunt sau nu sunt. In alte contexte, alte sustineri au acelasi rezultat scontat. Si drept urmare, diversi neni le vor sustine. Dar nimeni nu trage concluzia ca in LA sunt mai multi producers decat in Rome, Wisconsin, pentru ca in LA se aude fraza "Hey baby. I'm a producer." de mai multe ori pe minut.
Tot la fel, simpla chestie ca aia zic intr-un fel si astia zic in alt fel nu schimba neaparat situatia fundamentala din teren. In scurt, daca am duce cersetorii nostri in SUA, s-ar putea sa constatam ca intr-un timp scurt vor vorbi fix despre cum si ce incearca ei, si daca aducem asistatii lor in loc, aici la noi, s-ar putea sa constatam ca au brusc, nevoie. Ce s-a schimbat ? Pai, limbajul.
@fanita Ma gandeam sa zic, sa nu zic... mai bine c-am tacut :)
In rest, ia fa un desen :D
Monday, 11 May 2009
dapoi la orele ăstea nu mă mai pun a instala electronics workbench-ul!
ştii cum e?! dacă vrei să faci un om fericit, trebuie o grămadă de şi şi sau-uri, cel puţin am remarcat eu! :D
şi la român e cel mai cumplit, că aici filozofia de bază e: să moară şi capra vecinului.
Monday, 11 May 2009
@Mircea
Pai ai doua posibilitati fata de omul care spune asta ori aia. Sau rational decizi ca spune bullshit orice ar spune si il trimiti la plimbare. Sau la fel de rational "you give in" si atunci sau esti angel investor sau esti charity. Dar daca o suma importanta din banii tai "o dai" si esti rational atunci vei urmari cum banii aceia sunt utilizati. Deci vei deosebi ex-post, deloc bazat pe un demers ideologic sau moral ci pe interesul propriu.
Probabil ca daca am duce cersetorii nostrii in SUA nu ar supravietui asa de mult timp, orice "discurs pubic" ar adopta atata timp cat persista in mindframe-ul lor. Ca si cum constat cu cersetorii nostri ajunsi in Franta - desi nu pot sa zic ca am date statistice - dar s-au imputinat vizibil fata de acum 2 ani cel putin in centru Lyon-ului si indraznesc sa cred ca nu doar din cauza politiei, pentru ca sunt altii care persista dar care ofera un serviciu, nu doar "au nevoie". Oamenii se intereseaza de banii pe care ii dau si nu dau bani pe orice.
Monday, 11 May 2009
Stii, noi nu suntem nici unul specialisti, dar cred ca tema asta ar fi un fecund subiect de studiu pentru vre-un student/masterand din domeniu.
Monday, 11 May 2009
@DNA :
Spui ca doar in societate conteaza decizia daca alegem sa sprijinim initiativa individuala sau securitatea. Just a reminder, economia reala functioneaza cu bani reali, produsi de aia care presteaza o munca reala. Statul, ca simplu coordonator, nu poate sa incline balanta prea tare spre aia cu "in need of", din simplul motiv ca vistieria lui este alimentata exclusiv de aialalti, care incearca si reusesc. De asta socialismul general a fost failure oriunde a fost implementat hardcore - pentru ca economia devine nesustenabila. Si cum conteaza fiecare individ, gandeste-te ca din taxele tale s-ar putea sa platesti o parte din baietii care se complac in "need of". Poate atunci o sa-ti pese, macar la nivel ideologic.
@MP :
Zici ca-i greu sa deosebim. Dimpotriva, la nivel macro se vede cel mai bine: de ce Romania este o ratare monumentala dupa 20 de ani, in timp ce alte state iesite de sub comunism au renascut? Ca sa nu amintesc de reconstructiile de dupa WWII, gen Polonia sau Germania. Mentalul colectiv se vede rapid, prin liderii propusi si prin alegerile facute. Un grup poate spune prima data ca nu stia metodele sa "pull it off", a doua oara poate spune ca a avut probleme interne, insa atat.
Un grup poate transmite un mesaj, si acela e cheia, de obicei. Spunea Elie Wiesel, ca la intoarcerea in tara, fix dupa revolutie, a fost sa discute cu Ion Iliescu si Petre Roman. El incerca sa le povesteasca despre idei, sa afle ce viziune au acestia despre viitorul tarii, iar ei au insistat pe latura "avem nevoie de bani, trebuie sa ajutam saracii, suntem in buda". Era clar ca liderul merge pe drumul "in need of", si ca tembelii care-l tin sus timp de 6 ani sunt din acelasi material ca el.
Ca sa-ti raspund la prima intrebare: doar cei care muncesc pot fi taxati; nu e strategie perdanta, cat timp balanta celor ce produc valoare inclina greu spre ei. Loserii, aia mereu in-need-of, au probleme de educatie (partial), si probleme de gandire (psihicul lor e orientat pe cerseala, so to say). Cum reconversia unui loser e cam greu de facut, fiindca trebuie umblat la setul de idei pe care-l are, solutiile sunt fie munca fortata fie izolarea de societate. Practic AJOFM'urile noastre sunt cluburi de loseri, aia care au potential si valoare si-au gasit demult drumul.
Imi scapa ceva?
Monday, 11 May 2009
Cred ca-l iei pe Dan la mitraliera fara ca el sa aiba saracu' multa vina.
Pe temele noastre : "Romania este o ratare monumentala" e un discurs politic, el se construieste si se demonteaza pe limba lui, ideologic vorbind. Imi pare ca Romania e pe unde te-ai fi asteptat, dupa exemplul Greciei sau al Portugaliei ori Spaniei.
Pe chestia cu Iliescu si Roman, adu-ti tu aminte cum erau imbracati oamenii in noaptea aia de Decembrie, adu-ti aminte ce stiau, cum vorbeau, ce citisera si cat gandeau. Habar n-aveau.
Oricum, ce-ti scapa, cred, e propunerea mea ca exista o realitate subiacenta ambelor tipologii, si ca aparenta diferenta de retorica se datoreaza strict mediului (discursul fiind un demers bazat pe intentia de a fi inteles, si sensul fiind o problema de context) si mai deloc individului. Deci, Kramer care sustine ca lucrurile se misca pentru el, si Manole care se roaga sa-i dea Domnul o forta mare, sunt pur si simplu aceeasi oameni, vorbind alte limbi.
Monday, 11 May 2009
Nu mitraliez pe nimeni :)
Oamenii ăia pe care eşti tu gata să-i înţelegi şi să-i scuzi .. cum spuneam, rezultatele se văd în timp, însă semnele sunt clare de la început. Iliescu a stat sus 4 ani, apoi guvernul de dreapta a plecat cu imaginea şifonată, pentru ca poporul să voteze apoi o majoritate PSD în 2000. Din nou, în 2004 a fost votată dreapta, pentru ca în 2008 să câştige o struţocămilă cusută cu aţă albă, cu propuneri stângiste clare. Dacă în ăştia 20 de ani nu am reuşit să impunem, colectiv, nişte valori clare în politică şi un traseu bine stabilit .. well .. pentru mine e o ratare. Monumentală. A cetăţenilor.
Pe exemplul tău de la început, cu bogatul căruia i se cerşesc bani pentru proiecte versus bani pentru simplu ajutor. Ambele tipuri de cerşetor sunt, după mine, la fel în esenţă. Pentru că fix contextul îi trădează pe primii: cunosc foarte mulţi visători care spun că pot schimba lumea, dar dacă le dai bani în mână fug la crâşmă. Antreprenorul adevărat găseşte doar în filme finanţare prin baruri. Restul faunei, fie că-ţi vinde o poveste tristă cu nenorociri, fie că-ţi vinde baloane de săpun şi proiecte scrise pe foi acasă, e formată tot din loseri.
Nu neg că există şi momente de cameleonism, când sub imaginea unui beţiv zace un potenţial viitor miliardar, dar momentele în care nu poţi deduce esenţa, din context, sunt extrem de rare. O să scriu, dacă reuşesc să-mi clarific suficient în minte, ce mă face să fiu tranşant în chestiunea asta.
Tuesday, 12 May 2009
@dAImon
Cand vorbeam despre a sprijini initiativa individuala sau securitatea, vorbeam despre cei mai de jos de pe scara veniturilor. Cei fara venit si in special despre cei care sunt in cautare activa de a avea un venit. In functie de ce incentives-uri au, pot fi incurajati sa ramana in somaj si descurajati sa-si ia un job sau sau exact invers. Asta depinde de optica in care e gandita o politica economica : vrei in primul rand sa ii protejezi (securitate) pe cei care nu au un venit sau vrei in primul rand sa ii incurajezi (initiativa individuala) pe cei care au salarii mici sa continue sa lucreze. Of course, in ambele cazuri banul vine din taxele tuturor pentru ca asa ne-am pus de acord sa ne construim societatea. Si ambele sunt perfect compatibile cu o economie capitalista. Dar nu asta te va conduce catre socialism (in felul in care il folosesti i-as zice comunism sau totalitarism) pentru ca problematica e mult mai banala : avem somaj involuntar, ce facem cu el?
Tuesday, 12 May 2009
@dAImon Cred ca ma citesti printr-o sticla colorata. Nu mi se pare ca-i scuz, sincer sa fiu. Mi se pare pe de-o parte ca identificarile stanga/dreapta in politica romaneasca sunt mai degraba o poveste despre ce ne-am dori, decat o descriere de fapt, si mi se pare, inca mai important, ca politica nu poate fi o parte in discutia noastra, noi vorbind despre fenomen si limbaj, carora politica le este mult ulterioara, pe firul categoriilor.
Dar in paragraful al doilea, suntem de acord. Eu fix despre aia vorbesc! Ca pana la urma, a gandi in termenii "X zice asa deci X merita", in timp ce "Y zice asa deci Y nu merita" e pur si simplu un mod de a ne pacali singuri.
@Dan Anghel Et voila.
Tuesday, 12 May 2009
@Mircea
Da, ai dreptate, e un mod de a ne pacali singuri gandind asa. Cred ca e doar o explicatie pe care o inventam dupa aceea, pentru a nu admite mecanismul mult mai simplu dupa care luam decizia : alegem intr-un fel sau altul bazat doar pe ce zice omul acela in functie de ce ne face pe noi sa ne simtim mai bine. Dar noa, ca sa nu admitem ca pur si simplu ne satisfacem un simtamant egoist, inventam o pseudo-explicatie. Si pana la urma explicatia nici nu mai conteaza, o fi probabil dictata de mediu, dar nu ea e mecanismul dintai.
Tuesday, 12 May 2009
Ei! Exact asta vroiam sa zic. Acu, nu jur ca 100% in toate cazurile fix asa se intampla, dar cu siguranta se intampla, macar uneori.
Monday, 21 September 2009
Noi nu trebuie sa avem idei preconcepute in favor of încerc să, sau am nevoie. Nici unul nu arată ceva ce se face deja, şi noi de aşa ceva avem nevoie