Internetul si expertii lui.

Nu stiu de ce sfantu' citesc prostiile debitate de alde Darren Rowse. A, de fapt stiu. @TomaBonciu n-o avut alt mai bun de facut decat sa ciripeasca despre "ideile bune ale @problogger", si eu n-am avut alt mai bun de facut decat sa ma duc sa citesc.

Kudika, in disperarea absolut maniacala de a-si creste expunerea (da, ei sunt oroarea aia violeta lafaindu-se pe toate blogurile care vand click-ul la un cent sau sub) face concursuri, in care da premii carti. In fine, carti e un fel de-a spune, bineinteles ca nu Balzac. Nici Critica Ratiunii Pure. Nu eseurile lui Poincare, nu Orbitor-ul lui Cartarescu.

Ei dau premii carti, adica aburelile unui anodin precum Seth Godin. Stiti cine-i amicul Seth ? Unu' de-astia, inspirationalii :

Am sa va arat care-i gaura de la dodoasca aratandu-ne gaura care este in ceea ce se numeste dodoasca, adica un orificiu, plasat in general central, chiar daca nu intotdeauna. De fapt, asta-mi aduce aminte de o anecdota, aveam un prieten care vroia sa locuiasca in centrul orasului pentru a fi aproape de servici, dar n-a gasit apartament decat mai spre margine. Asa si cu dodoasca si gaura ei, pe care v-o prezint. De fapt eu prezint gauri de mult, nu-i asta prima oara cand prezint gaura dodoascii. Ca eu si castig bani din asta, hai sa va povestesc cati bani castig eu.

Seth Godin explicand orice in mod inspirational.

Rahaturile astea nu sunt carti, nu sunt pareri, nu sunt bloguri, nu sunt articole, nu sunt nimic. Nu conteaza, dar deloc, si nu intereseaza, dar pe nimeni, faptul ca un tantalau a reformulat o platitudine pentru a mia oara. Chiar daca Google nu reuseste sa faca diferenta intre o platitudine si-o idee, fiind saracul un biet numarator de cuvinte. Chair daca oamenii dau click-uri in toate partile, si cumpara aleator si pe recomandarile astora, cum cumpara pe recomandarile unui cap de vitel zburator de la TV. Chiar daca pare, la o privire sumara, ca da dom'le, am scris, lumea a citit, a clickait, a cumparat, deci avem "cititori interesati".

Chiar daca Michael Jackson a castigat un miliard de dolari pentru ca a inventat un nou mod de-a te trage de puta, in timp ce un rus anonim (ca nu vreau sa spun cum il cheama, na) a castigat o bere si doua pachete de tigari pentru ca a demonstrat in sfarsit o conjectura cu care se chinuia omenirea de doua sute de ani incoace. Chiar daca J K Rowling isi cumpara sapte mii cinci sute de Einsteini cu profiturile de pe un singur volum de nimic reincalzit din cele trei mii, sau cate o fi scris pana acum, ca le-am pierdut sirul.

Lumea asta, compusa din "publicatii online ce ofera stiri mondene, horoscop, articole despre stilul de viata, sex şi cariera", fraze goale, reformulate atent ca sa nu fie "continut duplicat", articole de blog dezvoltand teoria chibritului, recomandari de produse in virtutea faptului ca ele sunt produse si noi le recomandam este fundamental vida. Nici o cantitate de bani nu poate schimba gaunosenia ei funciara. O cantitate de bani poate cel mult distrage atentia pe un interval de timp finit, construind complicatii peste elucubratii, care sa tina ochiul ocupat sa nu se observe vidul. Efectul net este comparabil cu o sectie de oncologie unde in loc de morfina se foloseste butonul de volum al casetofonului. Oamenii urla de durere in continuare, dar urletele nu se aud din strada. Din strada se aude muzica.

Din principiu nu se poate descrie o metoda prin care sa deosebim persoana care spune "te iubesc" pentru ca ne iubeste de persoana care spune "te iubesc" pentru ca asa se spune. Cum deosebiti pe cineva care citeste o carte, de cineva care sta de nebun si plimba cu atentie ochii pe sirul de litere, dar nu citeste nimic ? Daca Ion e fericit, iar Gheorghe e complet nefericit dar isi urla o falsa fericire lumii sau dimpotriva, noi nu vom putea afla niciodata.

Tot la fel, nu voi putea afla veci pururi daca astia-s prosti, in sensul ca mai mult nu-i duce capul, sau nevrotici, da' nevrotici rau, in sensul ca de dus i-ar duce capul saracu', dar ei nu se lasa. Si sincer sa fiu, nici nu ma intereseaza cine stie ce. Dar daca lumea ar functiona dupa chipul si asemanarea expertizei online, omenirea ar rezista undeva intre opt si noua zile.

Pictorii n-ar picta, ci ar desena carticele de colorat cu zone numerotate, in care orice curios poate realiza propria lui rata, solnita sau masina de pompieri, ca sa se lamureasca cat de priceput e pictorul nostru. Magazinele n-ar avea forma rectangulara cu care ne-am obisnuit, ci s-ar constitui in lungi, nesfarsite coridoare labirintine, cu inscriptii scrise ingrijit si citet "Mergeti inainte pentru a gasi produsele". "Treceti de aceasta usa pentru a gasi produsele". "Produsele va asteapta in curand" "Continuati pe aici spre produse". Arhitectii n-ar proiecta nimic, ci ar scrie tomuri nesfarsite despre cat de bine ar putea ei sa proiecteze, si jucatorii de table in parc n-ar avea nevoie de un set de table, ci si-ar povesti unul altuia cat de bine joaca fiecare.

Practic, lumea s-ar transforma in Romania. Darren Rowse, Seth Godin, Steve Pavlina si care or mai fi sunt cei mai importanti ambasadori ai culturii si civilizatiei romanesti pe internet. Poate ar merita o statuie.