Identificarea grupului social si notiunea de bine

Nu cred sa existe laborator de sociologie aplicata mai fertil decat blogosfera. Din acest punct de vedere, internetul e un miracol si-o floare pentru stiintele sociale. Sa tranchilizam deci un exemplar (azi, makavelis.com) dintre cele ce zburda pe aste campii, si sa purcedem la disectie.

Ai trafic, ai clickuri pe reclame, esti sus in Zelist? Esti tare, mah! Dar ce ii cu abonatii aia putini? Doar atata poti sau ti s-a stricat counterul?

Incepem in forta, trasandu-ni-se atat aria de investigatie cat si gradientul valoric asociat ei : vom discuta despre abonati (RSS readers) si de impactul pe care il au ei asupra "tariei" noastre. Moliciunea fiind o caracteristica mult prea feminina (esti moale, tuh!), nu va putea fi implicit considerata o valoare de catre noi, adrisantii directi, despre care putem presupune atunci ca ne aflam tineri barbati in devenire.

Avem oamenii cu scuzele.
- am multi prieteni care ma citesc, ei nu se aboneaza. Cu asta m-a luat Sorin Rusi, prieten de spamoiala cu Blogatu, cand i-am zis ca se vede ce fel de blogger e si cum scrie el doar pentru Google. Astea sunt niste motive bagate de catre niste oameni slabi, oameni care nu gasesc(sau nu vor sa gaseasca) alta explicatie pentru numarul mic de abonati pe care il au.

Intr-o oarecare indepartare de modelul clasic al discursului, dupa un exordium scurt si oarecum fara obiect, in care nu se stabileste, cum ne-am astepta, competenta autorului, ci se pune sub indoiala competenta auditoriului (aceasta abordare paradoxala fiind poate chiar o contributie neaosa in campul larg al retoricii), trecem la narratio care joaca rol de captatio !

Cum functioneaza asa minune ? Pur si simplu sunt prezentate drept fapte pareri personale ale autorului. In masura in care respectivele opinii sunt acceptate drept fapte, identificarea de grup social s-a produs, autorul este fratele meu intru combaterea raului. In masura in care respectivele opinii sunt percepute drept simple opinii, care pot fi adevarate sau false, identificarea de grup social se va produce in sens invers, la proxima ocazie : autorul ne va pune in vedere, daca deschidem gura, ca nu facem parte din grupul lui social, si sa ne cautam de drum.

In treacat fie spus, permanenta tehnicilor si metodelor scolii de la Pitesti, si perenitatea efectelor lor in gandirea oamenilor imi da un fior rece. Notiunea ca membrii unui grup "nu vor sa gaseasca alte motive", si respingerea fara argumente si fara drept de apel a motivelor lor actuale, pe considerente strict ideologice si de politica identitara mi se pare un faliment vizibil, si rusinos, al intelectualitatii Romaniei, care-o fi ea.

Abonatii multi dau bine la C.V. Faptul ca intru la tine pe blog si vad multi abonati in raport cu arhiva ta de articole, ma face sa cred ca ai ceva de zis si nu degeaba s-au abonat deja x numar de oameni. E ceva care-mi trage cu ochiul, mie, unui simplu om care vrea sa stea pe bloguri de calitate, pe bloguri cu un continut unic si bun de citit. Si gandeste-te ca sunt multi ca mine, multi care vad acolo cateva sute de abonati si zic ca de pe blogul ala merita citite cel putin 3 articole.

Ce inseamna ceva "bun de citit" ? Ceva citit de multi alti oameni. De ce ? Pentru ca notiunea de bine este subsumata unei identitati de grup. Binele este ceea ce fac ceilalti membri. Care este argumentul in favoarea acestei abordari ? Pai, "sunt multi ca mine". Binele este ceea ce face grupul, si aceasta afirmatie este corecta pentru ca grupul subscrie la ea. Aveti intrebari ?

Raportul dintre vizitatori si abonati ne spune multe. Faptul ca tu ai 1000 de unici pe zi si ai doar 25 de abonati la feed este, pentru mine, dovada suprema ca esti un tip care ai facut spam, prin diferitele lui forme(mailuri, seo spam, etc). Si un copil de clasa a 4-a vede ca ceva e ciudat cum tu ai atata trafic si lumea nu se aboneaza. Inseamna ca scrii porcarii, lucruri neinteresante sau pui doar titluri care dau bine in cautarile Google. Acolo nici nu mai calca lumea, eticheta de spammer ti-e aproape lipita pe frunte.

In principiu, nepotrivirile statistice sunt cel mai bun indiciu al manipularii datelor, totusi nu este mai mult decat un indiciu, nu o dovada (chestiunea raportului abonati/unici va primi o discutie separata).

Cazul Blogatu. Si uite cum, fara sa vreau, trebuie sa-l mentionez iarasi pe omul cu prune in gura. Asta imi da peste cap teoriile de mai sus. El are trafic mare, 70% obtinut de pe Google, si totusi a reusit sa stranga peste 350 de abonati. Stau si ma gandesc oare cine se aboneaza la blogul lui? Sa fie oare cei care cauta motiv sa-si bata joc de el? Sa fie oare doar jumatate din blogrollul lui celebru de copii retarzi care si-au facut blog si i-au trimis mail cu “schimb de linkuri”? Sincer mi-e greu sa cred ca una ca Pyuric (sau Zoso, sau Costin) se poate abona la un asemenea blog. Sau oricare dintre bloggerii cu care am avut contact(online) si stiu ca au ceva materie in cap. Nici macar Sorin Rusi nu cred ca vrea sa-si umple reader-ul cu asa porcarii. Eventual pentru “via Blogatu”, dar nici asa. Mai e o salvare – sa-si fi hackuit numarul de abonati? Stiti voi, metoda aia. Dar pare prea dificil pentru el…

Avem parte de refutatio. Faptul in sine (ca exista un exemplu care contrazice intreaga teorie) e eludat prin recursul la grup (suprinzator, deh). Se postuleaza ca x y sau z nu ar subscrie, si se postuleaza ca cei ce-ar subscrie sunt in fel si chip, pe scurt, de rau. Aflam cu aceasta ocazie cam ce asteapta autorul de la viata : sa faca parte din ceea ce el a identificat ca un grup social. Care poate chiar exista, judecand dupa faptul ca omul pare sa-si fi primit acceptarea, ceva mai tarziu.

Cazul celui care va scrie. Sa nu creada careva ca eu ma pot mandri cu cei aprox 200 de abonati pe care ii am. Avand in vedere ca in curand blogul asta va face 2 ani, e o contraperformanta. Dar eu macar mi-am dat seama ca nu toate articolele mele au fost bune. Poate ca au fost slabe, poate au fost plictisitoare, poate au fost gresit redactate. Asta e diferenta, eu imi stiu valoarea sau cel putin numarul ala imi arata ceva, imi da de gandit. Totusi, macar atunci cand fac raportul de mai sus, adica vizitatori/numar de abonati, imi dau seama ca nu sunt spammer, nu sunt genul bloggerului care pune pornache pe Redtube, si undeva in stanga jos sa scrie makavelis.com. Deocamdata atata pot.

Si incheiem, de data asta cu patos, dupa toata regula, intr-o modestie cu un sunet usor fals, de vorbitor la groapa, in fapt o mandrie temporar manifestata cu semn schimbat. Eu unul sunt curios sa aflu ce idei anume ii provoaca autorului observarea propriei limite, si cum anume le trateaza el. Urmarind productiile ulterioare, imi pare ca nu se dezice de stilul de pana acum : identificare de grup mai sforaitoare, ideologizare mai ampla, pe scurt, pupaturi mai dese, mai umede, si mai sub coada.

Ceausescu ne lipseste, ca activisti am avea.