Banii si controlul social.

Wednesday, 29 April, Year 1 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Clientul wanna-be, care nu are buget, care vrea doar o idee, doar o grisina, pentru care-i vesnic criza este o tema destul de frecventa printre consultantii romani.

La “moca” se preteaza cei care vor sa supravietuiasca, voi cei care aveti deja o reputatie sau o firma mare in spate, trebuie sa va obisnuiti sa scoateti banii din buzunare pentru a plati anumite servicii.

Am tot felul de contacte cu persoane care au afaceri destul de mari in .ro si cu care discut despre tot felul de lucruri, lucruri care pana la urma ii ajuta pe ei. Evident, in momentul in care sugerezi prestarea unor servicii, “mesterii” respectivi se rezuma la “nu sint bani“, “ma intereseaza doar niste idei“, “as vrea doar sa aflu“, “e criza si la noi“, etc-uri venite de la oameni care inloc sa plateasca un serviciu …prefera sa carpeasca cerand “idei”, “sfaturi moca”, “expertiza prieteneasca” si alte balivene.

Nimicul lui Krumel

In general, interpretarea oferita si rationalizarile gasite merg pe liniile respectului, anume, a respectului consultantului fata de sine, de competenta si de meseria sa (pentru ca da, este o meserie), a clientului fata de sine, de afacerea sa si viitorul ei, si asa, la final, ca de-o amintire, a clientului fata de consultant.

Toate aceste reprezentari se pot sustine cu exemple practice din economia veche, a obiectelor. Respectul producatorului fata de sine si produsul sau se reprezinta simplu ca "decat s-o dau sa-mi bat joc de ea, mai bine ii dau foc cu mana mea". Respectul clientului fata de sine se vede de exemplu la restaurant. N-ati vazut inca patron sa mearga la restaurant si sa ceara "ceva de mancare pe gratis, ce aveti" (cel putin asa cred). Respectul clientului fata de producator se vede cand angajeaza lumea bone sau menajere. Nimeni nu-si pune problema cat costa in primul rand, ci mai ales, ce recomandari are. Pentru ca decat sa economisesti zece lei si sa te trezesti cu surprize...

Eu cred ca acesta interpretare este fundamental inadecvata, si problema reala este una de perceptie. Sa consideram alt set de exemple.

"Tati cand imi iei calculator ?" ; "Mie cand imi faceti nunta ?". Bani de masina, de casa la copii, de operatia lui tanti Leana, de perdele noi, de plombe, toate cheltuielile astea intra intr-o categorie aparte, care poate parea derizorie scrisa pe hartie (pentru ca mintea romanului are niste pudori bine infipte - si strasnic siderante - despre ce se poate scrie sau privi prin ochii ratiunii), dar nu este nici pe departe.

Din jocul intamplarii mai ales, un numar de meserii vitale pentru o economie contemporana au fost aglutinate, in mentalul cam intunericit al unei largi majoritati, la categoria jucarii, chestii cu care se ocupa pustanii, lucruri neserioase, nereale si nerespectabile in acest sens.

Fata cu meseriile reprezentate in aceasta categorie, atitudinea mentala nu este una publica, si bazata pe relatiile de putere descrise de economie, ci una familiala, bazata pe relatiile de putere din cadrul clanului.

Asta va explica de ce omul care asezat la masa nu-i va spune niciodata ospataritei "orice, dar sa fie gratis" pe post de comanda va cauta totusi "niste idei", pe care "vrea doar sa le afle" de la consultanti. Tot asta va explica si de ce isi inchipuie el ca "prietenia" ori bunavointa lui plateste doua parale : el se crede in cadrul clanului.

Romanii au oricum probleme destul de vaste cu circuitul rational al banilor in societate, unele universale, altele mai degraba particulare. Spre exemplu, romanul ar prefera situatia in care el castiga 11 dolari, cand tot restul lumii castiga 10, situatiei in care el castiga 90 de dolari, cand tot restul lumii castiga 100, indiferent de faptul ca 90 dolari sunt totusi, semnificativ mai multi decat 11. Prescurtat, se numeste sindromul caprei vecinului.

Aceste neintelegeri si reprezentari eronate duc la situatia bizara in care banii sunt mai degraba vazuti drept un mijloc de control social decat o masura a circulatiei bunurilor si serviciilor, sau a eficientei si utilitatii muncii. O suta de lei e suta aia pe care n-o capata Gigel daca nu-si vede de treaba, mai degraba decat valoarea adaugata de munca lui Cornel. Ca atare, modul de a obtine bani eminamente romanesc este a te ruga de cineva care-i are, si nu a produce o valoare, si reciproc, a face afaceri este a scutura cat mai multi morcovi pe la nasul cat mai multor magari, si nu a-ti construi parteneriate si a onora angajamente.

Aceasta reprezentare, a banilor ca bici si nu ca substrat de schimb, a oricarei proprietati ca mostenire si nu ca obiect cu o utilitate, ii pune pe bietii "afaceristi" intr-o situatie absolut disperata. Ei nu au experienta sau cunostiintele pe care supravietuirea le reclama intr-o economie moderna, nici obiceiurile si etica muncii intelectuale pe care ocupatia lor se bazeaza, si care le-ar ingadui sa-si depaseasca conditia instruindu-se (sau pur si simplu citind), si nici capacitatea de a-si reprezenta corect utilitatea si rolul pe care il au consultantii in lumea prostilor cu pretentii.

Ironia situatiei vine din faptul ca principalul beneficiu simbolic al reprezentarii banilor intr-o structura de clan vine tocmai din aceea ca raspunde unor necesitati ontice : uite cat de multi oameni imi cer bani, trebuie ca-s important, si la limita, e clar ca exist. Dorinta unui Becali sau Mazare sau care-or mai fi este tocmai asta : un alai cat mai mare de oameni cu caciula in mana.

Admirati frumusetea lumii. Din dorinta prost inteleasa si prost implementata de a-si valida existenta, afaceristii ii trateaza prost pe consultanti, blocandu-si orice ajutor. Consultantii sunt singurul element care ar putea ingadui perpetuarea existentei afaceristilor respectivi. Asa-i ca bate filmul ?

Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

41 Responses

  1. Eu n-am probleme de reprezentare in sensul asta. Eu sunt cazul ala in care parintii vor sa faca unele investitii pe care le refuz cu indarjire pentru a le face ulterior din propriile castiguri.

  2. Bate filmul, dar cati consultanti habar nu au pe ce lume traiesc si ne amagesc cu nu stiu ce concepte visate de ei sau luate dintr-o noua carte din afara?
    Afaceristii refuza orice ajutor, ei gandesc simplu: de ce sa ma duc eu la un consultant (fie el mare profesor universitar cu zeci de carti publicate si cu participari la zeci de consilii), cand eu am facut pe picioarele mele x milioane de euro?
    Vorbind despre capra vecinului aceasta e o meteahna veche a romanasului. Nu conteaza ce ar putea face el, important e sa castige mai mult decat vecinul. Banc: Gheorghe se uita la Ion care avea o capra. Se duce suparata la Dumnezeu, Dumnezeu il intreaba de ce e suparat, Gheorghe ii povesteste de capra lui Ion, Dumnezeu vrea sa-i ofere si lui o capra, dar Gheorghe doreste sa-i moara capra lui Ion.
    D'alde Jiji e lumea plina, sper sa scapam repede de ei.

  3. patronu' nu citeşte şi nu se instruieşte pentru că el e ocupat să îşi întreţină amanta la bar.

    la consultant bani? păi nici la angajaţi nu ar da bani, dacă ar putea. în genere dă cât de puţini bani, că banii sunt rari.

    respectul faţă de afacere?! dacă i-ar putea aduce mai mulţi bani în cont, i-ar da foc.

  4. @Mircea

    Vad o inconsistenta in teza ta. Daca in Romania "a face afaceri este a scutura cat mai multi morcovi pe la nasul cat mai multor magari, si nu a-ti construi parteneriate si a onora angajamente", iar consultantii sunt pana la urma tot afaceristi, atunci ce ii face pe cei din "breasla" de consultanti sa fie altfel decat cei carora incearca sa isi vanda serviciile? Ce ii face pe ei sa fie dotati de etica profesionala si pe potentialii lor clienti nu? Asta nu reiese din articolul tau.

    Eu ma leg mai degraba de alt exemplu, cel al patronului care nu ar cere mancare pe gratis la un restaurant. Nu pretinde asa ceva pentru ca vede un castig clar si materializat din banii pe care ii plateste. Asta ma face sa ma gandesc ca nici un serviciu de consultanta nu l-ar pretinde gratuit in momentul in care cel care ofera acest serviciu i-ar pune in fata, in plus de costul serviciului si beneficiile (in bani) pe care acest serviciu i le-ar aduce. Iar daca ar fi sa gasesc o lipsa consultantului din punct ro atunci ar fi evident partea a doua. Daca este sa abordam problema agregat, asa cum o faci tu, atunci lipsa de profesionalism este de ambele parti si conceptia despre bani "a romanului" (nu sprijin deloc astfel de generalizari bazate pe sampling subiectiv) este impartasita de toti actorii din business.

  5. Mircea Popescu`s avatar
    5
    Mircea Popescu 
    Wednesday, 29 April 2009

    A nu, nu-mi pun problema ca *toti* conultantii e buni, si ca *toti* patronii e rai, nici vorba. Exista, pe langa tiparul descris, si altele, contradictorii sau doar disjuncte. Tot ce zic e ca tiparul asa cum e descris exista, si e comun intalnit.

    Pe tema a doua, sunt intru totul de acord, e slabiciune destula, mai ales in punctele de follow-up, measurability, assesment, post-delivery etc. Dar, ca sa fim sinceri, nici chelnerita nu-ti spune, nici in meniu nu scrie, cati bani vei castiga tu daca comanzi un two pump half cream decaf moccacino. Iti judeci singur.

    Dar in principiu, toate generalizarile sunt abuzive, si orice rationament inductiv este fundamental irational, asa ca obiectia asta, chiar daca filosofic vorbind se poate aduce, nu-mi pare ca plateste mare lucru.

  6. Ma intreb ce credibilitate are un serviciu de consultanta in formula "platesti ideea si judeci singur dupa aceea singur care iti e beneficiul":) Nu te lega de faptul ca am pus "in bani" in paranteza", e in paranteza pentru ca poate fi luat ca secundar daca chiar doresti, desi un serviciu de consultanta care iti poate cuantifica financiar beneficiile in business are avantajul unei masurabilitati concrete deloc de neglijat, daca nu chiar mai mult.

    Atata timp cat te limitezi doar la a pune in evidenta un fel de comportament e ok si e absolut legitim sa il pui in evidenta si sa il critici. Cand generalizezi in cazul de fata admiti ca nu e un demers intelectual irational - eu as zice ca nu e onest. Ce-ti plateste? Iti plateste in minus ca si damage de credibilitate, plus construirea si perpetuarea unor bias-uri.

  7. Corectie : a se citi "rational" in loc de "irational".

  8. Mircea Popescu`s avatar
    8
    Mircea Popescu 
    Wednesday, 29 April 2009

    Problema este ca nu poti avea si ouale si omleta. Fie platesti manopera, si judeci singur care iti e beneficiul, in care caz pastrezi profitul si iti asumi riscul, fie (daca-ti gasesti asa consultant), te asociezi cu consultantul, nu iti asumi nici un risc, si imparti profitul.

    Nu va exista vreodata o metoda prin care sa cumperi la pretul lor de cost doar lozuri castigatoare. Fie cumperi lozuri pur si simplu, la 10 lei bucata, fie cumperi lozuri castigatoare, la x% din valoare. Asta-i viata.

    Tu daca te duci la croitor, si-i zici, dom'le, vreau sa-mi faci un costum tais, ca am un interviu, dar sa stii ca-ti platesc numai daca primesc slujba, cam la ce te astepti drept raspuns ?

  9. Sunt multi consultanti care nu stiu sa-si promoveze serviciile , dupa cum sunt si multi patroni care au facut bani din intamplare .
    Daca cineva a facut bani din intamplare , sau printr-un noroc chior , nu o sa accepte sa plateasca .
    Foarte multi asteapta sa le spui ideea , pentru ca dupa aia sa o puna in aplicare cu altcineva , si sa iti dea mai nimic , sau chiar nimic pe ea .
    Dedesi foarte bine citatul asta din Krumel .
    Inainte , eram fraierastean , si dadeam idei gratis , sau ofeream consultanta pe o ciorba , dar acum multi ma injura ca a intarcat balaia .

  10. Din nou generalizezi fara substanta. Daca toate business-urile de consultanta s-ar reduce la pur gamblig toata meseria s-ar duce naibii si n-ar mai exista pur si simplu. Cine ar vrea sa-si pune banii la bataie pentru un astfel de risc? Gandeste-te la cifrarea beneficiului ca la un fel de hedging pentru client si un angajament pentru furnizorul de servicii.

  11. Mircea Popescu`s avatar
    11
    Mircea Popescu 
    Wednesday, 29 April 2009

    @romania inedit Cam asa e si in experienta mea, nici omul ce-o facut bani din gresala nu va plati vre-odata, si consultanti doar cu numele, si vise-n cap sunt destui.

    @Dan Anghel Recitind, cred ca problema noastra e ca fiecare discuta dintr-un colt, si pana ajungem pe undeva la mijloc sa chiar vorbim impreuna, dureaza ceva.

    In tot cazul. Orice activitate umana presupune un risc. Generalizarea nu este fara substanta, datorita aceastei universalitati a riscului. Acum, ca tu probabil intelegi asta, si te astepti ca si eu sa inteleg c-ai inteles si s-o las in pace, inteleg. Ce nu inteleg vine din partea cealalta : Iti dai seama, cred (sper) ca m-am prin si eu ca o activitate nedefinibila nu poate fi indeplinita, si o activitate nemasurata/nemasurabila nu-si are rostul. Si ma astept sa intelegi c-am inteles, ca n-oi fi ajuns chiar in halul ala. Intelegi ?

  12. Daca te-ai prins "ca o activitate nedefinibila nu poate fi indeplinita, si o activitate nemasurata/nemasurabila nu-si are rostul" atunci nu generaliza bazandu-te pe activitati nemasurate/nemasurabile doar pentru ca sunt expresia unei asumari de risc care iti sustine generalizarea.

  13. Mircea Popescu`s avatar
    13
    Mircea Popescu 
    Wednesday, 29 April 2009

    Am asa ca un dubiu c-ai fi vrut sa zici ce-o iesit.

  14. Reciproc:)

  15. Mircea Popescu`s avatar
    15
    Mircea Popescu 
    Wednesday, 29 April 2009

    Pai ce legatura are om bun! Ca si cum ai zice, "pai daca te-ai prins ca merele nu pot fi albastre, atunci nu discuta despre fructe cand discuti despre niste mere, despre care eu presupun ca-s si albastre."

  16. Esti prea generos cand ii numesti afaceristi.
    Multi dintre ei sunt doar niste bieti gheşeftari, nu mai mult.

  17. Cand am zis ca generalizezi in comentariul referitor la risc era in felul urmator : iei cel mai ridicat nivel de risc posibil ca si exemplu pe care il poti intalni si te concentrezi pe el ca sa explici ca "asta-i viata", adica ca sa generalizezi din nou si ca sa-si sustii punctul de vedere asupra modelului de business al serviciului de consultanta in formula "platesti si judeci singur". Ca alta relevanta a povestii tale cu oule si omleta pentru discutia de fata nu vad. Pentru mine exact felul asta de consultanta e din acela neprofesionist de care vorbeam in primul comentariu. Si astfel se cam inchide bucla.

  18. părerea mea e că dănuţ e supărat pe faptul că articolul critică puternic patronul, iar în schimb ridică în slăvi consultantul. amu no, şi eu de aş fi şoricel ar scrie poezii despre caşcaval şi aş blama pisica de casă.

    zic eu, patronul român cam merită criticat. din experienţa mea, nu prea le zice rău mp despre patron.

    să criticăm consultantul român? dapoi consultantul român numai ce şi-a făcut apariţia pe piaţă! unde să-l mai criticăm pe săracul? nu ajunge că nu îi merge bine? cea mai mare critică e în opinia mea, lipsa de cash-flow! :D

  19. Mircea Popescu`s avatar
    19
    Mircea Popescu 
    Thursday, 30 April 2009

    @Dan Anghel Chiar ca o inchide. Hai sa incercam s-o deschidem putin. Faptul este ca intreaga bucla e construita din idei preconcepute pe care cu drag le contribui. Eu nu sustin nici ca toti patronii se incadreaza, nici ca toate riscurile sunt egale, si anume cu cel mai mare, nici ca toata consultanta trebuie sa se desfasoare pe formula "platesti si judeci singur", in sensul (usor aberant, apropo) pe care alegi tu sa-l dai expresiei.

    Iti pot garanta (cu certitudine) ca nu te vei putea face niciodata inteles de alti oameni, si nu vei putea niciodata intelege alti oameni, atata timp cat demersul tau de comunicare se bazeaza pe alegerea unui tabel de interpretare arbitrar, pe care sa-l consideri aprioric dat si neaparat corect, si prin care sa fortezi interpretarea oricarui discurs. Chiar daca, ocazional, si anume, acolo unde un astfel de tabel chiar este dat, spre exemplu in stiintele asa zise "hard", ori in inginerie, este posibil sa ai impresia ca ai reusit sa comunici.

    @făniţă Consultantul roman nici macar nu exista ca atare, in sensul ca nu cred sa existe (eu nu cunosc nici unul) consultanti care traiesc exclusiv din consultat romani. Tot asa cum un om cu afaceri in Patagonia, Punjab si Petrila nu-i neaparat un om de afaceri roman, chiar daca-i nascut aici, ori locuieste aici ori ce-o mai fi, tot asa un consultant care scoate 70-80-90% din venituri din consultat pentru companii straine nu-i exact "roman", pentru sensul pe care termenul il are in acest articol, voi sa zic. Si tot asa cum, o echipa de club de fotbal care contine doi jucatori romani nu reprezinta neaparat fotbalul romanesc, chiar daca-i zice FC Sarmaua Dolj.

  20. In primul comentariu ma legasem doar de o fraza care ma cam irita (extrapolarea aia la ''Mami cand imi cumperi calculator''). Referitor la consultantii pe care i-ai reamintit, pe marketing sunt cativa consultanti cu-adevarat buni ce te pot trezi din bucla banilor insa unde vad eu foarte prost Romania este la nivelul PRistilor consilieri de imagine, aia care vad banii inainte sa vada brandul.

  21. @Mircea

    Am inteles ce nu sustii si cel putin are meritul de a fi clar si de a nu persista intr-un schimb in care acum vad ca am inteles comentariul tau cu ouale si omleta intr-un alt context decat era spus. In orice caz, comentariul respectiv nu are nimic de-a face cu povestea de baza - e un spin-off inspre un cu totul alt subiect - dar faptul ca l-ai pus m-a facut sa cred ca tu il consideri relevant (altfel de ce l-ai pune, nu?). In schimb ai meritul tau de a te lega de chestiuni de cosmetica - vezi chestia cu "in bani" in paranteza - doar pentru a intinde sfoara cand nu mai are loc sa se intinda.

  22. Mircea Popescu`s avatar
    22
    Mircea Popescu 
    Thursday, 30 April 2009

    Stiluri discursive diferite, ce sa-i faci.

    Dar, ca sa rotunjim problema, dand si partea pozitiva, ce este, nu doar negativul, ce nu este :

    Este treaba patronului sa identifice o problema. Este treaba consultantului sa propuna solutii (de preferat cel putin doua), care la minim trebuie sa includa o explicatie teoretica, metode de implementare si metode de masurare. Este treaba patronului sa verifice daca solutiile pot fi in fapt implementate, daca masuratorile propuse au in fapt sens, si sa isi aleaga una dintre ele, dupa criteriile lui. Este responsabilitatea patronului sa plateasca pentru acest serviciu, si ea curge cel mai tarziu de la momentul prezentarii de catre consultant a solutiilor respective, chiar daca in majoritatea cazurilor, consultanta va continua cel putin in faza de implementare.

  23. Concluzia este ca la consultant apelezi atunci cand ai o problema , treaba consultantului fiind sa gaseasca solutii pentru iesirea din situatie .

  24. Mircea Popescu`s avatar
    24
    Mircea Popescu 
    Thursday, 30 April 2009

    Poate am zis neinspirat "problema", puteam zice "arie" sau "subiect". Ceva unde are nevoie de ajutor.

  25. Eu cred ca aria sau subiectul ala , tot problema se cheama .
    Nu chemi pe cineva in ajutor , daca nu te depaseste problema , mai ales atunci cand trebuie sa-l si platesti pentru ajutor .
    Nu trebuie sa ne ferim de cuvinte !

    Eu n-am inteles fraza :

    “Tati cand imi iei calculator ?” ; “Mie cand imi faceti nunta ?”. Bani de masina, de casa la copii, de operatia lui tanti Leana, de perdele noi, de plombe, toate cheltuielile astea intra intr-o categorie aparte, care poate parea derizorie scrisa pe hartie (pentru ca mintea romanului are niste pudori bine infipte, si strasnic siderante, despre ce se poate scrie, sau privi prin ochii ratiunii), dar nu este nici pe departe.

    , mai ales ca a incepu cu " Tati cand imi iei calculator ? " .

  26. *inceput :(

  27. @Mircea

    Sa-ti spun parerea mea despre stilul discursiv si comunicarea pe internet. O discutie pe net nu e ca o discutie fata in fata. Fiind doar un schimb in scris in care ai in fata doar frazele celuilalt si nu si expresia fetei, tonul vocii, gestica etc. sunt necesare smiley-uri, reveniri, explicatii si nuantari repetate. Cand A si B discuta pe net, A isi poate revizui felul in care a inteles o remarca a lui B doar in momentul in care B revine cu nuantari si explicatii suplimentare asupra ei, daca e cazul. Deci doar a posteriori. In rest felul in care A a inteles pozitia lui B, atata timp cat B nu revine asupra ei, ramane in picioare cat timp este rezultatul deductiei logice a lui A din schimbul pe care il are cu B. Nu e loc in asta nici de idei preconcepute si nici de impunerea unui tabel de interpretare arbitrar.

    Acum, referitor la paragraful 2. Sunt perfect de acord cu ce spui, dealtfel incepand cu a doua fraza descrii procesul imediat ulterior semnarii contractului intre cele doua parti. Ceea ce cred ca lipseste este felul in care cei doi ajung sa semneze un contract. Acolo intra costuri vs. beneficii ca si criteriu de alegere a clientului intre mai multi consultanti concurenti (in ipoteza ca exista mai mult decat 1 consultant pe piata). Ca si client alegi pe baza unui "call for bids" in care figureaza elemente de cost/beneficii. Cand zic beneficii ma gandesc la beneficiile pe care clientul le are alengadu-l pe acest consultant dintre mai multi. Asta nu inseamna neaparat ca beneficiile rezolvarii problemei trebuiesc estimate de consultant. Dar tu poti foarte bine ca si consultant sa fii contactat intr-o faza vaga de identificare a problemei in care sa ti se ceara chiar sa si evaluezi beneficiile solutiei. Dar nevertheless in orice situatie ai fii, cand te vinzi nu poti sa te vinzi doar afisandu-ti pretul.

  28. Mircea Popescu`s avatar
    28
    Mircea Popescu 
    Thursday, 30 April 2009

    Pai acum, ce zici tu nu-i gresit. E foarte adevarat ca un consultant, mai ales unul cu o buna reputatie, care are o relatie mai veche cu firma respectiva, va fi foarte ades contactat in faza aceea vaga. Fiind ea vaga, implicit nu-i loc de socoteli costuri beneficii etc, si se lucreaza in general fie cu ora, fie pe retainer. Care-s, cum ar veni, un pret.

    Si in cazul asta, si in cazul celalalt, cand problema este deja bine definita, am observat ca rareori decizia este bazata pe pret ca atare, si cel mai adesea pe competenta si imaginea consultantului, si pe relatia firmei cu el.

    Oricum, trendul in lume in general, si practica Polimedia in particular, tinde sa se indeparteze de contracte (care sunt dificil de enforsat, mai ales intr-o lume atat de larga, si fundamental inutile in lipsa unui parteneriat real subiacent), si sa prefere simpla intelegere verbala.

  29. Daca nu-ti place sa gatesti mananci la restaurant.Dar la restaurant mananci ca e cool si te vede lumea ca ai bani.Inca nu avem o cultura a omului bogat.Nu poti sa traiesti intr-o societate fara sa-l ajuti si pe celalalt,si nu ma refer la operele de caritate!!

  30. Mircea Popescu`s avatar
    30
    Mircea Popescu 
    Thursday, 18 November 2010

    Se formeaza si ea, mai ales odata ce facem rost de niste oameni bogati. Da' adevarati, nu de-astia de la Mucart.

  31. off: e amuzant articolul citat din perspectiva: 'abea', 'inloc', si to top it all off, 'o persoane din dezinterez personal'.

  32. Mircea Popescu`s avatar
    32
    Mircea Popescu 
    Tuesday, 31 January 2012

    Bai deci. Si eu imi amintesc asa vag de "abea" doar ca acum nu mai exista pe pagina omului ? In schimb celelalte doua sunt tot acolo. N-o sa-mi zici acuma ca o corectat doar aia ?!

  1. [...] : Falimentul BOOM, pana atunci #1 pe piata dovedeste ca metoda de lucru este in continuare “noi ne facem ca lucram, voi va faceti ca platiti“, iar “afaceri” inseamna de fapt, in limba romana, tepe. Nimeni nu se gaseste la [...]

  2. [...] daca n-aveti bani, da’ suficienti! iarasi n-aveti ce cauta. Pentru ca in Romania banii inca circula pe criterii paraeconomice, si ca atare va va fi imposibil sa va finantati rational activitatea. Orice activitate. Chestia [...]

  3. [...] mai demult despre bani si control social : Aceste neintelegeri si reprezentari eronate duc la situatia bizara in care banii sunt mai degraba [...]

  4. [...] nu platesc rational. Tin aiurea de bani pe de-o parte, incercind sa transforme o relatie de-un tip (colaborare economica) intr-o relatie de [...]

  5. Banii si controlul social- pe Trilema - Un blog de Mircea Popescu-...

    "(pentru ca mintea romanului are niste pudori bine infipte - si strasnic siderante - despre ce se poate scrie sau privi prin ochii ratiunii)"...

  6. [...] (ca-i vorba de-al meu sau al altora), sunteti atit de saraci incit nici macar nu aveti habar ce-s banii, cum functioneaza si la ce servesc ei. Stiti care-i diferenta intre un om care n-are masina, ca nu-si permite, ca n-are bani, si un [...]

  7. [...] sirma ceva legata acolo si sa nu-i ceara bani (eventual il plateste el mai tirziu, sau cel mai bine il recomanda si altora si-atunci e ok). Sa-i bage ceva ulei uzat pe care l-o gasit in drum. Uite asa bine, ce mare [...]

  8. [...] is large and preferably foreign. Because Romania in and of itself is a shithole, populated by crabby shitheads. So, why can’t some places have an entrepreneurial atmosphere ? How about “because some [...]

  9. [...] The jerking around, a modern bedtime pattern. Saturday, 15 August, Year 7 d.Tr. | Author: Mircea Popescu Long ago, I wrote an article, in Romanian, describing for the needs of a Romanian audience what I perceived at the time to be a strictly Romanian problem. Let us go through that for an introduction in today's sad, misfortunate subject matter. Money And Social Control (2009) [...]

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.