Exceptionalismul personal

Saturday, 03 October, Year 1 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Se mai intampla din cand in cand dispute despre care anume religie este cea mai raspandita, sau se bucura de cei mai multi adepti, sau are cea mai indelungata istorie, sau cel mai insemnat impact in desfasurarea civilizatiei umane, continuari firesti ale preocuparilor despre care individ imaginar din cer l-ar bate pe care alt individ imaginar din cer, la tranta sau aruncarea cu piticul sau crescut barba-viteza care au facut deliciul traitorilor in epoca medievala, continuari si ele tot firesti ale perenului ba pe-a ma-tii.

Fapt este ca toate religiile lumii sunt fix vax fata de singura si adevarata religie a oamenilor din toate locurile si din toate timpurile : exceptionalismul personal. Convingerea, dincolo de fapte, dincolo de ratiune, dincolo chiar si de simpla credinta religioasa, convingerea pura, simpla, primordiala si absoluta a fiecarui bou anumit ca el insusi este deosebit si special.

Atat de puternica este aceasta adevarata religie a omenirii, incat nici macar n-are nevoie de-un cod scris, ea fiind implicit cunoscuta si integral asumata de oricare om odata cu respiratia. Nu-i nevoie sa-i construim biserici, ii ducem biserica peste tot cu noi, in noi insine. Nu-i nevoie de preoti, nu exista credinciosi rataciti, nici nu se pune problema de iad si pedeapsa, cum sa pedepsesti, si pe cine ? Ca doar nimeni nu iese din cuvantul soptit in fiecare clipa in fiecare ureche. Lucruri la care religiile de mana a doua abia aspira, precum asa zisa "rugaciune a inimii" sunt stari de fapt universale pentru oitele acestei adevarate credinte.

Atat de puternica este aceasta singura si adevarata religie, incat marturisitorii ei nici macar n-o simt, cum nu se vede diamantul cufundat in apa, face corp comun cu mintea lor, si asa cum foarfeca nu-si poate taia taisul, asa cum degetul nu-si poate pipai buricul, tot asa nu-si poate simti credinciosul credinta.

Tare ca un diamant, chiar daca nevazut, exceptionalismul personal face zi de zi minuni. Milioane de oameni purtand tricouri pe care scrie ca sunt deosebiti. Tricouri identice, scrise cu mesaje identice cu litere identice cu vopsea identica in aceeasi fabrica de aceeasi muncitori, impachetate indistinct si vandute aleator, unor indivizi atat de orbiti de credinta lor, incat ei se chiar simt deosebiti prin insusi lucrarea cuvantului divin, in pofida simplei evidente pamantesti.

Atat de orbiti de credinta lor se gasesc oamenii, incat incalca norme de securitate stabilite statistic cu credinta ca "lor n-o sa li se intample". Si li se intampla. Si ei tot cred, si tot incalca, tot cu credinta ca "lor n-o sa li se intample". Si li se intampla. Si ei tot cred, si tot incalca. Pe ei nu-i calca masina daca trec pe rosu, ei nu fac cancer, indiferent daca-si fac analize sau nu, indiferent daca fumeaza sau nu, sigur, se poate intampla, altora, dar lor nu. Joaca la loto, cu credinta ca ei, spre deosebire de toti ceilalti, vor castiga. Pentru ca ei sunt exceptionali, niste singularitati statistice ambulate, in mintea lor insisi. Ca si toti ceilalti credinciosi.

Nu-i nevoie de limbaj pentru a impartasi aceasta credinta, cel mult pentru a o exprima, daca prin absurd ar fi nevoie sa fie exprimata. Oamenii se nasc cu ea, completa si integrala, ultimii trogloditi din cine stie ce pustietati o au in aceeasi completa masura in care-o poarta in suflet cei mai civilizati cetateni ai lumii moderne.

Fata de asa lucrare dumnezeiasca, ce se mai poate spune ? "Muriti, ba!" imi vine-n cap, asa, la repezeala, dar nu-mi pare sa conteze.

Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

31 Responses

  1. Intrebare ajutatoare:
    Crezi ca exceptionalismul personal este genetic sau e mai mult o stare de spirit dobandita pe o anumita treapta sociala?

  2. Mircea Popescu`s avatar
    2
    Mircea Popescu 
    Sunday, 4 October 2009

    Cred ca da.

    (PS. N-are nimic de-a face cu societatea in nici o aplicare a ei anumita, pentru ca este intalnit la fel de vioi in orice societate data, si de asemenea in "afara" oricareia, sau in fine, la marginile ei, de la hoti si prostituate la hermiti si nebuni).

  3. buun, deci ce-i aia "rationament religios"? sau, mai bine zis, care rationament nu-i religios? a rationa nu-i posibil fara a crede. atata vreme cat credem ceva, ratiunea nu va fi altceva decat o manifestare a convingerilor noastre profunde, deci va avea o dimensiune religioasa.

    intre "a crede" si "a crede in (ceva)" nu-i decat o diferenta de obiectiv, dar nu in asta consta religia cuiva, chiar daca unii isi inchipuie ca isi pot purta credinta ca pe-o camasa.

    ideea era ca misterul pe care cineva il exercita nu tine nici de felul in care arata, nici de hainele pe care le poarta, desi aparenta e primul lucru care ne izbeste. atata vreme cat suntem straini de locul in care ne aflam, stranietatea de care ne bucuram in ochii celor din jur ia chipul temerilor noastre cele mai profunde. abia printre straini parem cei ce suntem cu adevarat, pentru ca numai printre straini "exceptionalismul" fiecaruia nu mai pare a fi amenintat de... exceptionalismul conlocuitor.

    fiecare religie in parte nu e decat o sistematizare teologica a exceptionalismului de grup. de aceea sunt religiile instrumente de supunere in masa - pentru ca singurul mod de infrangere a exceptionalismului personal este de a-l subsuma celui de grup.

  4. Mircea Popescu`s avatar
    4
    Mircea Popescu 
    Sunday, 4 October 2009

    Vai deci ma ataci in chiar onoarea mea de rationalist!

    Cine spune ca orice fiinta crede cu necesitate ceva ? Si cine spune ca daca crede ceva, orice, atunci tot ce gandeste este derivat din credinta aia ? Gandirea e un proces autocontinut.

    Dar in rest sunt de acord cu observatia despre utilitatea religiilor.

  5. gandirea e un proces autocontinut?! ceva se genul unui perpetuum mobile de speta I? sau e un proces autoreferential?

    pai eu nu pot sa emit nici o judecata, nu pot sa trag nici o concluzie rationala daca nu cred in primul rand ca plec de la o premiza corecta. aceasta convingere, aceasta "in-credere" in propria-mi capacitate de judecata nu e de natura rationala, dat fiind ca se mentine si in conditiile in care sunt adus in imposibilitatea de a gandi (de exemplu in conditii de epuizare - prin efort excesiv, nesomn, denutritie, teama).

    ratiunea presupune o capacitate de coordonare si control a reactiilor de natura automata, non-rationala, pe care un organism le are in asemenea conditii. increderea cuiva in sine insusi nu poate fi zdruncinata pe cale rationala. pe asta se si bazeaza procesul de manipulare - ii "castigi" cuiva increderea nu daca i-o distrugi sau i-o subrezesti, ci daca i-o cumperi in vreun fel, adica daca te folosesti de ea oferindu-i o alta cheie rationala de interpretare, pe care acesta s-o _creada_ mai buna decat a sa proprie.

    tocmai existenta manipularii dovedeste ca gandirea nu e un proces autocontinut. gandirea gliseaza intotdeauna pe o serie de premize externe siesi (de cele mai multe ori emotionale, dar si pe anumite tipare rationale sau automatisme de natura irationala, reflexa, deprinse de-a lungul timpului).

    mie mi se pare ca libertatea insasi a gandirii nu ar fi posibila daca gandirea ar fi un proces autocontinut. libertatea neraportata la anumite conditii externe nu e libertate in adevaratul sens al cuvantului ci, in cel mai bun caz, un exercitiu de simulare a libertatii.

  6. Mircea Popescu`s avatar
    6
    Mircea Popescu 
    Sunday, 4 October 2009

    Autocontinut, in sensul ca toate partile sunt in aceeasi cutie. De exemplu, un motor e un proces autocontinut, in sensul ca daca nu functioneaza, reparatia va fi aplicata blocului motor, si nu balustradei din scara blocului.

    Judecatile sunt corecte in virtutea unui proces corect, iara nu in virtutea unei credinte particulare in raport cu ceva anume, credinta de care se poate dispensa fara rele efecte.

    In scurt, cred ca ai o abordare mult prea fiziologista a ratiunii, care nu-i pur si simplu reductibila la functionarea organica, ci un lucru in sine. Existenta manipularii spre exemplu dovedeste ceva despre oameni, si anume ca oamenii nu sunt intotdeauna si uniform capabili de gandire, si in nici un fel ceva despre gandire.

  7. cand gandim gandirea, intram in impas, asemenea motorului care, desi mere bine, nu se poate urni singur din loc, pentru asta trebuindu-i proptele (aka roti) care sa transmita undeva in exterior miscarea pe care motorul o concepe de unul singur, dar n-o poate cu nici un chip făta cu de la sine putere.

    s'apoi daca nu toti oamenii pot gandi asisderea, chiar nu spune asta nimica despre gandire? ca uite, io as zice numaidecat ca impricinatii au de buna sama un bai la motor, or altminteri ar zbarnai toti la unison... ca doara n'om zice acu' ca transmisia invarte motorul...!? :)

  8. Mircea Popescu`s avatar
    8
    Mircea Popescu 
    Sunday, 4 October 2009

    Tot confunzi "motorul", din desenele lui Otto, cu motoarele oarecare sunt ele, din diversele masini. Faptul ca Ghita nu vrea sa dea cheie la Megane nu inseamna ca motorul de Megane e defect in vre-un fel, si tot asidjerea, faptul ca Ghita nu vrea sa gandeasca (ceea ce indeobste se interpreteaza ca "nu poate", saracu') nu spune nimic despre gandire, ca Ghita nu prin gandire nu gandeste, ci prin prostie.

  9. lasand prostia la o parte, ca nu-i nime' negru-n ceru' gurii, eu sunt de acord ca Ghita n-are ce cauta la volanul Megane-ului cata vreme el cauta in zadar unde sunt darlogii, dar asta dovedeste tocmai ce ziceam adineaori, anume ca resorturile gandirii nu tin de gandire ci vin din afara ei.

    nu de prost nu stie Ghita sa invarta cheia in contact, ci fiindca era obisnuit sa puna iapa in miscare ori cu biciul, ori cu vorba buna...

    faptul ca Buddha n-are permis de conducere si ca nu stie sa porneasca jeep-ul nu-l face mai prost decat cineva care a invatat asta. prost e, dimpotriva, cel care stiind prea bine a conduce masina, lasa masina sa-l conduca...

  10. Mircea Popescu`s avatar
    10
    Mircea Popescu 
    Sunday, 4 October 2009

    Ba eu zic ca de prost. Cel care nu-i prost, doar invatat cu alt fel de gandire, se adapteaza si se descurca celei noi. Doar prostul persista in prostii.

    Iara faptul ca Buddha nu stie conduce masina il face mai prost decat cineva care stie. S-ar putea sa nu conteze, dar obiectiv si universal vorbind, lipsa exista.

  11. Daca pui mana pe butonul rosu, pot sa apas eu ? Te roooog ! Daca pun eu mana inaintea ta, iti las un mail ceva ca sa apuci sa mai bei o bere sau sa faci in urmatoarele minute ceva ce-ti place tie. Dar pana la improbabila implinire a telului meu, oscilez intre doua idei. Una e ca oile merita sa fie oi si trebuie exploatate la maxim, ca robotei harnici pentru un sistem aproape perfect, ascuns privirii si despre care tindem sa stim putin. Cealalta izvoraste din speranta ca intr-adevar o noua constiinta s-ar putea naste in oameni (prin gura, a avut tot timpul din lume sa se nasca pana acum dar nah..). E mai mult o alta poezie, din categoria "I have a dream". O spunem si-apoi murim. Cred ca omul ar putea deveni o entitate minunata DACA ar lucra putin la sistemul de valori si privind in oglinda ar vedea ceea ce este si nu ceea ce si-ar dori sa fie. In final, oricum murim ca ceea ce suntem. Si ce mai rad "ai de sus" !

  12. aici ar intra si cei speciali datorita faptului ca sunt cei mai oropsiti "numai mie mi se intampla toate", "sunt unii care au picat intr-un butoi de fericire, iar altii, ca mine, carora li se intampla toate nenorocirile". daca ar fi sa pun pariu, as zice ca sunt mai multi astia decat astalalti.

  13. tu nu esti un exceptional?

  14. Mircea Popescu`s avatar
    14
    Mircea Popescu 
    Wednesday, 7 October 2009

    @Porcul de York Deal, cum se zice. Si eu sincer nu cred in utopisme de-astea cu omul devenind o fiinta minunata. Vor fi mereu oameni de toate felurile, si in raport cu orice criteriu o piramida, mai obtuza sau mai ascutita, dar mereu cu un varf mic si-o baza mare. Si cea mai mare parte scufundata.

    @ioana Ar intra, ca bine zici.

    @tavi Sigur ca da.

  15. interesant

  1. [...] personal 4 10 2009 [...]

  2. [...] intr-o mai mare sau mai mica masura acest fapt simplu, existind chiar si cei care se iluzioneaza ca nu li s-ar aplica lor personal o caracteristica uniform manifestata de intreaga umanitate de la facerea [...]

  3. [...] omului de-a se crede pe sine afara din lume, o prostioara infantila pe care mintea sanatoasa o depaseste in general cu de la sine putere pina [...]

  4. [...] neintelegere a cauzelor pentru care ea e vitala in societate. Astfel, printr-o amuzanta aplicatie a exceptionalismului personal, fiecare vitalus isi reprezinta libertatea de expresie in urmatorii termeni : el are lucruri [...]

  5. [...] date concrete proiectul milionarului Oane la un fulminant 1-10 lei, sau citiva dolari. Sigur, exceptionalismul personal fiind religia de facto a pustimii de internet in zilele astea n-am nici un fel de indoiala ca atit [...]

  6. [...] acestui soi de coincidente este la radacina teoriei respective. Poate ca ele stau si la radacina exceptionalismului personal, despre care am mai vorbit [...]

  7. [...] la staului credintei X, arbitrar aleasa, vor considera insa ca ei nu. De ce ? Pai pentru ca exceptionalism personal. Si apoi, culme a perversitatii prostiei, cind li se va vadi ca ba da, si ei, ca si toti ceilalti [...]

  8. [...] sunt un abuz. Primul e un abuz contra umanitatii, ultimul e un abuz contra realitatii, din clasa exceptionalismului personal dupa toate [...]

  9. [...] de milioane de imbecili care “nu-i adevarat tototot ce-o spus” si respectiv “mie nu mi se putea intimpla“, si ca atare va avea de denumit… lovituri, pare, efecte si alte minuni din jurul [...]

  10. [...] omului de rand suntem lamuriti, mai ramin adnotarile la functionarea lumii. Stiti aia cu exceptionalismul personal ? Mnoa, cam asta-i problema : adnotarile la functionarea lumii nu le face un putoi oricit de doct [...]

  11. [...] : daca stim deja care-i solutia corecta nu ne mai intereseaza prostia celorlalti. Sigur, gratie exceptionalismului personal oricine se poate flata cu convingerea ca “el stie”, da’ noi ne straduim sa facem [...]

  12. [...] la Istambul pe vremea cind o tineau ceilalti turci, grecii) se dubleaza de-o naucitoare aplicare a exceptionalismului personal : “binele” e ex-post-facto definit ca “ceea ce face subiectul”, orice ar fi [...]

  13. [...] Democratia Asta-i de departe cel mai trist dintre toate. In mintea infestata de exceptionalism personal a puletelui mediu democratia functioneaza cam asa : puterea e in mina mediei, el e mediu deci [...]

  14. [...] tontul comite o confuzie. Exceptionalismul personal e ideea ca regulile nu ti se aplica. Ce descrie el e exceptionalism personal gonflat cu vanitatea [...]

  15. [...] el “cum este” se reproduce de la sine universal si perpetuu, e simpla prostie, e exceptionalismul personal in cea mai simpla manifestare, e o chestie pina la urma banala. Creierul are o evolutie a lui [...]

  16. [...] imagine aveti un pulete deosebit de reprezentativ nu pentru drogati cit pentru puletii curenti. Exceptionalismul personal in floare, el domina heroina frate. Dar oare mai este altcineva care sa domine heroina asa cum [...]

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.