De mogulibus

E duminica, in Romania se disputa alegerea presedintelui pentru urmatorii 5 ani, tot soiul de chestii mai mult sau mai putin importante atarna de rezultat, asa ca hai sa discutam putin despre aia de care atarna candidatii. Logic, nu ?

Acum 20 de ani fara restu' zile, Romania era compusa tot din oameni, exact ca si astazi. Si exact ca si astazi, oamenii erau unii mai lenesi altii mai muncitori, unii mai prostanaci altii mai malefici, unii mai autoritari altii mai molcomi, si-n rest aveau din toate calitatile si virtutile lasate pe pamant intr-o cantitate anumita, pe curbe de-ale lui Gauss.

Dar acum 20 de ani fara restu' zile, Romania nu era compusa din oameni bogati si oameni saraci, din politicieni, filosofi, ziaristi, si analisti, si nici din moguli si cersetori. Romania era compusa dintr-o mare massa de oameni ai muncii, si-un mic nucleu ierarhizat de stapani ai lor, manuind biciul cu manecute prin plenare de organizatii de baza. Proletariatul se indeletnicea cu sarcinile trasate lui, si nomenclatura se indeletnicea cu mentinerea supuseniei si disciplinei in proletariat.

Si iata ca acum 20 de ani fara cateva zile, oamenii s-au decis ca vor sa fie liberi. O parte dintre ei stiau ce inseamna sa fii liber, si o parte dintre ei nu stiau ce inseamna sa fii liber. Singurii care in desfasurarea vietii de zi cu zi intalneau libertatea, chiar daca distribuita in rol negativ, erau nomenclaturistii, mai ales la nivelele mai inalte. Proletariatul n-o intalnea niciodata, cel putin nu daca aparatul avea un cuvant de spus : pana la urma, un sistem represiv inseamna acel sistem care impiedica exercitiul libertatii.

Libertate inseamna sa poti sa tragi tu pentru tine beneficiile de pe urma muncii, inteligentei si cunoasterii tale. Atat si nimic mai mult. Ca-s beneficii economice, si atunci vorbim de libertate economica, ca-s beneficiile cunoasterii si investigatiei, si atunci vorbim de libertate de cercetare, ca-s beneficii morale si etice, si-atunci vorbim de libertate de constiinta, ca-s beneficii inspre faima, si vorbim de libertatea cuvantului, toate libertatile sunt de fapt aspecte ale aceleiasi, singure chestii, induse nu de natura ei, ci de natura investigatiei. Libertatea nu are laturi, e un singur punct, dar privirea noastra spre ea poate avea cate laturi poftim.

Si atunci cand au vrut libertate, proletarii, massa, "da-le ceva sa taca", "capul lui Motoc vrem" n-au stiut ca principalul corolar al libertatii este ca unii vor avea mult mai mult, si altii mult mai putin. Nu conteaza ce, bani, faima, respect, valoare, recunoastere, acces, orice doriti dumneavoastra sa alegeti. E normal sa fie asa. Intr-o societate libera, cei care stiu mai mult vor obtine mai mult decat cei care stiu mai putin.

Regimul comunist a impus in Romania, ca peste tot in lume, niste dihotomii arbitrare. Intr-o societate libera, orice copil interesat de problema poate invata matematica, istorie, filosofie, teoria dreptului, teoria schimburilor economice internationale si asa mai departe. Dar intr-un sistem comunist, copiii pot invata matematica, si-o versiune "oficiala" de istorie. Si atat. Fabrica ii asteapta, si daca-i prindem cu carti "subversive" ii bagam la inchisoare. Cu mentiunea ca asta nu se aplica pentru chiar toata lumea. Alegem cativa copii, care vrem noi, dupa niste criterii secrete si eventual chiar neformalizate, pe care-i punem sa invete filosofie, teoria dreptului, teoria schimburilor economice internationale, arta manipularii, radacinile propagandei si asa mai departe. Si daca nu le invata, ii bagam la inchisoare.

Pe aceasta falsa dihotomie functioneaza comunismul, si rezultatul ei net era, acum 20 de ani (si-n rest zile) existenta a doua clase distincte de oameni : stupid people, cei care, ca si dumneavoastra, sperau si credeau, si restul, nomenclatura, care spre deosebire de primii, stiau. Sigur, e ineficient. Sigur, e nedrept. Sigur, e inuman. La fel de ineficient cum este si distributia marfurilor prin planificare centralizata, la fel de nedrept cum este si legiferarea fara reprezentare, la fel de inuman cum este comunismul insusi. Si ?

Chestia interesanta si de retinut este ca pentru un sistem liber povestile astea nu conteaza. Un nomenclaturist, fost functionar in comertul exterior este, obiectiv, suficient de calificat pentru a porni o afacere de import-export. Un prapadit de muncitor in fabrici si uzine nu este calificat. O banca nu-i va da muncitorului un credit, pentru ca n-are incredere in el, si n-are incredere in el pe drept cuvant : pentru ca nici macar nu stie ce nu stie, lasa experienta, lasa competenta. Ii va da in schimb primului, care a demonstrat, si stie ce sa raspunda daca-i intrebat. Nu o banca comunista, retineti, nu o banca "aservita regimului", retineti, nu o banca "de-a lor". Nu-i de-a lor in sensul ca i-a rugat Ceausescu sa-l ajute pe tanarul Voiculescu.

E de-a lor in sensul ca Voiculescu e de-al lor, in sensul in care Basescu e de-al lor, in sensul in care cativa oameni se gaseau in 1989 intr-o pozitie mult mai buna (nemeritata, poate, injusta, poate, dar reala) pentru a intelege si a se intelege cu oamenii liberi. E de-a lor in sensul in care ei sunt mai echipati sa se elibereze decat restul lumii.

Si atunci, logic ca unii au acumulat averi, daca averi au dorit, altii au monopolizat spatiul public, daca asta au dorit, si altii au facut ce-au vrut. Dar, si aici vine partea dureroasa, chestiile astea au fost pe merit, chiar daca meritul respectiv n-ar fi trebuit poate sa existe, si n-ar fi existat niciodata intr-o societate libera. (Cea mai buna dovada c-a fost pe merit, si nu pe ochi frumosi, o aduce faptul ca nu toti fostii activisti se regasesc astazi in pozitii importante.)

Imi este drag punctul 8 de la Timisoara, dar a fost propus prematur. Acum 20 de ani, noi, astia, n-aveam cu ce. Pur si simplu nu stiam ce sa spunem, si cui s-o spunem, si aveam nevoie de nomenclaturisti sa o faca pentru noi. Nu puteam sa-i trimitem pe toti pe insula mare a Brailei la taiat stuf 20 de ani (desi unora ne-ar fi placut. Mie mi-ar fi placut.) pentru ca ar fi insemnat 20 de ani de izolare din lume. Pentru ca ar fi insemnat 20 de ani petrecuti cum ? tot fara beneficiile economiei capitaliste, citind pe branci sa ne recuperam decalajul, facand cursuri serale de advocacy si dating si fashion la lumina lampii de gaz ?

Dar astazi, dupa 20 de ani, am recuperat. Astazi putem sa-i belim fara regrete, pentru ca avem, de bine de rau (mai mult de rau, dar totusi) cine sa-i inlocuiasca. Astazi nu mai avem nevoie de ei.

Asa ca hai sa introducem in cele din urma regula, hai sa aplicam in cele din urma punctul 8 si lustratia, hai sa retragem dreptul de-a candida oricarui fost activist in PCR (si nu doar celor cu dosar la securitate. Oricarui fost activist.) Putem eventual sa le si confiscam averile, desi a merge atat de departe este probabil o idee proasta.

Sigur, putem de asemenea astepta ca timpul sa-i lustreze el, pentru ca timpul, dupa cum vedeti, cu asta se ocupa. Ce preferati ?