CSQ

Tuesday, 24 November, Year 1 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Internetul a creat cateva noi hmm... cuvinte, sa le spunem, din lipsa de categorie specifica. IIRC, adica, daca-mi amintesc corect, si AFAIK, adica din cate stiu eu. Agresivul ESAD (mananca cacat si mori) si blazatul tl;dr (prea lung, n-am citit). Zgomotoasele ROFL si LMAO, adica ma tavalesc de ras si respectiv rad de-mi cade curu' (cat de spart sa fii sa ti se intample asa ceva IRL, adica pe bune ?)

Peste ele toate cate sunt, ca mai sunt si unele de nu le-am mentionat, precum si altele de nu le-am mentionat, precum si cele pe care nici nu le mentionez, si altele, domnind ca o regina, sta vocabula LOL, ajunsa prin atata uz mai degraba interjectie, daca nu de-a dreptul semn de punctuatie.

Atat de des e folosita saraca incat i s-au si tocit cotidele, prezentandu-se, cum vedeti si dvs, sans serif. Sunt persoane care incep orice fraza cu ea, ca tampitii, si sunt persoane care o pun si la inceput, si la sfarsit, ca spaniolii semnul exclamarii. Unii se multumesc sa-si exprime bogatia trairilor interioare intr-un prelung lolololololol, cu variatii de ton (invizibile pe internet) si tril (reprezentate in limita prostibilului de exemplu loolool lololoolol etc), mai lipseste sa le creasca pene.

Totusi, inainte de-a deveni insasi mediul exprimarii, LOL fu si el un cuvant, o vocabula de internet, obtinuta prin abreviere, si deci avand conotat un sens derivat din cuvintele abreviate. Acest sens secret, pierdut in negura uitarii, pe care nu-l mai cunoaste azi nimeni era "rad cu voce tare". Ei da, iata, ati aflat numele secret al Alohohoului internetilor, de-acum orice dorinta va va fi indeplinita.

Problema, pentru ca nu ar fi Trilema daca n-ar fi o problema (cititi a nu ă, pentru rimă) este ca nici dracu nu rade cu voce tare cand scrie lol. Poate nici 0.1% din cazuri n-are loc fenomenul.

Asa ca propun inlocuirea plictisitului, obositului, uzatului si abuzatului LOL, macar pana i se refac orificiile, si revine mai aproape de LoL-ul initial. Sa fim mai adecvati sensului, sa spunem de-acum incolo CSQ.

Uite ce codita faina are, uite ce rotunjimi ispititoare, uite cate avantaje nete intr-un pachet elegant si atractiv. Si, daca aveti chef de casse-tete Chinois, cum se mai intampla mintilor perverse care uneori citesc pe-aici pe blog la mine, sa-mi spuneti de unde vine CSQ, ca dau o bere.

Category: Zsilnic
Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

18 Responses

  1. curious ...

  2. ai spuse pe twitter de unde vine :D

  3. Mircea Popescu`s avatar
    3
    Mircea Popescu 
    Tuesday, 24 November 2009

    Am spus ? Oi fi spus :p

  4. ai spus :) http://twitter.com/Mircea_Popescu/status/5972701608

    eu incerc sa te ajut in raspandirea noului acronim (!)

  5. Mircea Popescu`s avatar
    5
    Mircea Popescu 
    Tuesday, 24 November 2009

    Hehe. Cate-o bere la toata lumea, zic.

    Asa-i ca-i mult superior asta nou' ? :D

  6. loale

  7. csq ... cel putin bine ca-s in diagolana, dar de ce nu qsc, e mai usor de tastat! :)

  8. Mircea Popescu`s avatar
    8
    Mircea Popescu 
    Tuesday, 24 November 2009

    Merge si QSC, dar e mai ESL asa.

  9. Si eu care credeam ca vrea sa zica... "Crappy Smile Quest". Oh, WTF!

    BTW, n-am fost niciodata prea sigur ce-i cu e-fuziunile astea e-motionale pe net.

    Daca ma gandesc bine, niciun smilie (smiley) nu "traduce" o stare de moment. Nu poate (si nici nu-si propune) s-o faca, doar ca se asteapta ca asta sa reprezinte. Un smilie transpune doar _nevoia_ unei atare stari. Sunt zambete, grimase si posturi avansate absolut gratuit, mai degraba _cerute_ de situatie si oferite la schimb in discutie, decat ceva spontan.

    Intr-o conversatie reala, cand aud ceva funny, intai zambesc si abia apoi realizez, eventual, ca am zambit. Daca rosesc, posibil sa nici nu realizez. Pe net insa, un soi de extrovertire emotionala e obligatorie. E un soi de "coming out" emotional, de necesitate. Citind ceva dragut online, mai intai ma gandesc (constientizez) ce dragut e si abia apoi ma decid sa si "reactionez" (chipurile, pentru ca nu-i o reactie autentica, ci ceva deliberat 100%) printr-un " :) ". nici urma de spontaneitate, si nici macar de automatism. e pur si simplu un calcul al expresiei. cam acelasi lucru cu construirea unui avatar pesonal.

    Orice smilie folosit ca raspuns are valoarea unui simplu "Aha!" sau "Receptionat!", rostit absolut gratuit, numai ca sa inteleaga celalalt ca esti inca pe faza si ca n-a vorbit singur si degeaba. La fel, un smilie introdus ca "sustinere" emotionala a celor tocmai spuse de cineva are valoarea unui buchet de flori depus la capul mortului. Fraza e acolo - mare, lata si moarta, intinsa pe ecran - si hopa vine si :mrgreen: sa sublinieze participatiunea afectiva.

    In era filmului mut, cuvintele puteau la fel de bine lipsi. In extremis, putea lipsi si muzica. Comunicarea non-verbala, mimica era totul. Acum insa, in era digitala, comunicarea cere intotdeauna mai mult decat putem da. E ca si cum virtualitatea ar cere de la noi ca fiecare gest sau cuvant "virtualizat" sa fie asigurat prin inca (si inca) ceva, platit cu un rest cat de mic de realitate, pana la a transforma total actul comunicarii intr-o suma neroada de conventii. Pentru a-ti exprima reactiile numai din varful degetelor e necesar ca, mai intai, sa poti sa constientizezi ce reactie ai, vizavi de reactia pe care ai vrea sa o ai, sau ar trebui sa o ai pentru a nu parea un idiot sau un nesimtit. Cred ca asta e motivul pentru care oameni care nu sunt in stare sa schimbe doua vorbe pe viu si care n-au o idee proprie sunt asi pe mess, pe cand eruditii se sfiesc, pana la a avea un real complex, sa vorbeasca pe net cu cineva.

    McLuhan avea teoria mijloacelor de comunicare "calde" si reci". Cele "calde", spunea profetul mass-media, sunt cele extrem de intense, de inalta definitie, centrate de obicei pe un singur simt, lasand astfel receptorul extrem de satisfacut senzorial (adica, netrebuind sa contribuie cu nimic la experienta mesajului primit) - e.g., radioul. Mediile "reci" de comunicare, de joasa definitie, oferind informatie putina si de slaba calitate, sunt cele care implica in mod substantial receptorul in primirea mesajului, emitatorul neavand in sine decat cel mult rolul de a stimula atentia si imaginatia receptorului de semnal.

    Ei bine, cel ce a prevazut "satul global" nu a trait destul pentru a urmari aventura tehnologica a retelelor de comunicatii si, mai ales, a internetului. Internetul mi se pare nu un mediu "cald" cu unul de-a dreptul "fierbinte", si devenind cu atat mai fierbinte cu cat e mai utilizat. In loc sa potoleasca nevoia de comunicare, o inteteste. Legaturile interumane create pe meterezele virtualului sufera din pricina faptului ca baza lor metafizica e cvasi-nula.

    M-as bucura sa ma insel, insa cred ca potentialul desocializant al aventurii online este mult subestimat. Pentru ca, in mod miraculos, ceea ce trece dincolo de ecran, atunci cand - in fata ecranului fiind - suntem una cu ecranul, este mai degraba negativitatea fiecaruia, facand din interlocutori niste adversari si competitori.

    numai dumnezeu stie cate mutre posace se ascund in spatele cate unui lol.

    8)

  10. Mircea Popescu`s avatar
    10
    Mircea Popescu 
    Tuesday, 24 November 2009

    Mei! De ce nu raspunzezi la imeil ?

  11. pentru ca imeilu-i lucru' dracu' - trebuie carantinat o perioada, pana m-apuc de el :))

    da' acu' i-am dat dumu'.

  12. Mircea Popescu`s avatar
    12
    Mircea Popescu 
    Wednesday, 25 November 2009

    Saru'mana. Si-acu sa-ti zic la precedenta.

    Dreptu-i ca nu exprima o stare, ci extrag/satisfac o nevoie, pentru ca asta-i si comunicarea in sine, extractie si satisfactie, rareori expresie. Daca comunicarea ar fi expresie, am da pe gura numai literatura, proza si poeme. Fapt e ca dam mai ales raspunsuri la intrebari tampe, exprimate sau nu, ce mai faci, ma iubesti, vrei supa, ai citit normativele de protectia muncii, meriti jobul mai bun, salariul mai mare, esti destept, citit si nemaipomenit etc. Asa ca sub acest aspect, n-as incepe scandalul tocmai cu prapaditele de smiley-uri, ce vina au ele pana la urma, clar din structura ca nu-s cine stie ce inteligenta ingramadita.

    Pe de cealalta directie, actul comunicarii este, a fost intotdeauna si va ramane mereu o suma de conventii. Ea este naroada daca cei ce le creeaza sunt narozi, si uimitor de inteligenta daca cei ce le creaza sunt uimitor de inteligenti. Si nerozia si inteligenta fiind valori absolut subiective, extrase prin comparatia sinelui cu altii, nerozia si intelepciunea simbolurilor variaza si ea, de la exceptonala si fascinanta calitate a comunicarii comerciale in "vest" pentru niste narozi ca noi in 1979, pana la nerozia aceleiasi pentru niste destepti ca noi in 2009.

    Imi pare ca exagerezi categoriile. Unii tampiti sunt asi pe net si altii nu-s, unii destepti sunt talambi, dar altii nu-s, si totul se rezuma la o latura care in mod normal in conversatia fata in fata nu le este necesara, dar care pe internet e fundamentala : narcisismul. Narcisistii, cat de talambi sau inteligenti in sinea lor, sunt asi pe mess, iar sfiosii, genii sa fie, tot talambi vor parea. Nu pe filiera stricta a vorbirii si preocuparii de sine, ci pe calea mai complexa ca singura interactiune reala pe care-o permite internetul e de la narcisism la narcisism, si lipsa unuia propriu impiedica empatia cu cel al preopinentilor (pentru ca nu exista comunicare pe internet cu o singura persoana).

    McLuhan expune o teorie foarte self-serving.

    Internetul nu este un mediu de comunicare, el n-are nici o treaba cu nevoile oamenilor (de-aia ma si amuz de cate ori vad tarata unflandu-se-n politicieni ca vezi doamne vor reglementa ei internetul. mai repede vor reglementa precesia planetei Marte, aia macar poate fi fizic atinsa). Internetul extrage, pentru nevoile lui proprii, pentru completarea lui insusi, ca sistem unic, rotund si autosuficient, efort din oameni. La fel cum genele, intr-o incredibil de complexa perversitate, construiesc celule din care compun vietuitoare ca sa-si tina ele scorul intre ele, sa afle daca ABDC e mai "bun" decat ABBD, tot la fel internetul ne impinge, ne stoarce, si-si construieste structura si ierarhia de legaturi, semne si noduri.

    Asa ca nu-i vorba de potentialul de desocializare al mediului, problema e rau pusa, privind dintr-o directie care nu exista. Internetul are potentialul de-a inlocui oricand orice din viata oamenilor cu orice altceva i se nazare.

  13. chiar nu stie nimeni? CSQ = Certificat de Selection du Quebec (cu accentele de rigoare, n'am tastatura francheneasca). am unul in sertar, dar e act oficial, nu ii fac nici o copie s'o vedeti voi.
    salutari din Canada, tocmai pentru ca am CSQ :)

    semneaza,
    unul care nu citeste twitter.

  14. Mircea Popescu`s avatar
    14
    Mircea Popescu 
    Saturday, 28 November 2009

    PAi si daca e act oficial, de ce nu i-ai face o copie ? Care-i marea minune ?

  15. te-au furat americanii http://icanread.tumblr.com/post/695120448

  16. Mircea Popescu`s avatar
    16
    Mircea Popescu 
    Monday, 14 June 2010

    Lol sa le fie de bine.

  1. [...] pagina nu publica ultimul articol) si ca Trilema detine recordul la calitatea comentariilor (pentru un exemplu nu-i nevoie sa privim mai in urma de-o zi-doua) eu zic ca e fix in [...]

  2. [...] CSQ 24 11 2009 [...]

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.