Critica si meta-critica

Thursday, 05 November, Year 1 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Principalul avantaj in a tine un blog, pe langa celelalte avantaje principale este ca sfarsesti inspirat de cititori. Dupa Radu Ciocan care m-a facut sa scriu articolul recent despre romani si contractualitate e randul lui Daniel Mihu sa-mi cauzeze, dupa cum veti citi mai jos.

Sa luam ca punct de inceput urmatorul banc :

    Abil si Balbil povestesc la o bere.
    A : Si daca esti in padure si vine ursul, ce faci ?
    B : Pai fug.
    A : Un' sa fugi ca ursu' fuge mai repede ca tine.
    B : Pai sar in rau si inot.
    A : Da' si ursu' inoata. Chiar mai bine ca tine.
    B : Pai ma sui in copac !
    A : Si ursul se suie in copac. Mai repede decat tine.
    B : Auzi ma, suntem prieteni de nu stiu cand, si tu tii cu ursu' ?

Dincolo de haha, se vadesc doua categorii de demersuri. Abordarea lui Abil este critica : in raport cu fapte Abil discuta si evalueaza evolutii probabile. Abordarea lui Balbil din ultima linie este meta-critica : el discuta si evalueaza discursul lui Abil, si nu fapte anumite.

Din intelegerea mea, abordarea critica este intotdeauna benefica, pentru ca nu poate avea decat rezultate benefice : fie evaluarea este corecta, si atunci se pune in evidenta si eventual se chiar rezolva o problema in fapt, fie evaluarea este gresita, si atunci se pune in evidenta si eventual se chiar rezolva o problema a procesului de evaluare, facandu-l cu atat mai util pe viitor. Este de fapt sora geamana cu metoda stiintifica, si inca geamana univitelina. Sunt practic acelasi lucru.

Pe de cealalta parte, abordarea metacritica este adeseori malefica. Nu voi spune ca este intotdeauna malefica, pentru ca asa ceva nu se poate din considerente filosofice (binele e un universal, raul nu), dar strict din considerente filosofice. Pentru ca altminteri, in practica, meta-critica e fix un rahat pe bat. Dintre multele si numeroasele-i bube in cap, sa vedem cateva :

Meta-critica este fundamental un discurs ad personam. Chiar daca in anumite cazuri fericite, si cu mult efort si abilitate, se poate evita transformarea meta-criticii in proces de intentie, mentinand-o in generalitate, totusi in vasta majoritate a cazurilor ea nu discuta despre fapte, ci despre persoane. Problema cu acest mod discursiv nu-i ca nu-mi place mie, sau ca "nu-i frumos" si "nu se face", ca asa or zis niste neni barbosi. Nici vorba. Problema cu acest mod discursiv este ca pierde vremea : de indata ce persoana preopinentului este inlocuita cu o alta, intregul discurs trebuie re-construit de la 0.

Asta este cauza profunda pentru care in multe domenii ale vietii sociale in care (din prostie) meta-critica are precadere in discurs ni se pare ca se vorbeste degeaba, se bate apa in piua, se "vorbesc discutii". Pentru ca asa si este. Asta este si cauza profunda pentru care se ajunge la concluzii precum "toti sunt la fel" : intr-o lume in care discursul se vede nevoit sa se reinventeze la fiecare schimbare de preopinent, se vor dezvolta natural anumite expresii si exprimari fixe, bune oricand si oricum. Si ce inseamna asta, decat o aplatizare a receptarii, si o banalitate a reactiei ?

Aceste locuri comune fiind absolut necesare economiei discursului meta-critic (pentru ca nu are pur si simplu timp sa elaboreze noi discursuri la toate schimbarile de preopinent), ele dicteaza evolutia lui inspre superficialitate : cu cat este mai superficial discursul, cu atat mai usor de construit locuri comune universal utilizabile. Pana la urma, motivul pentru care jurnalistii, politicienii, comentatorii si editorialistii nostri discuta cat de lungi sunt unghiile si cat de mari cariile lui X si lui Y sunt efectele directe si necesare ale abordarii meta-critice a realitatii.

Nu-i foarte greu, odata inteleasa diferenta intre critica si meta-critica, sa descoperim daca demersurile noastre ori ale altora se inscriu in una sau in cealalta. Data fiind in coroborare observatia de simt comun ca stiinta se dezvolta din anul 1000 incoace absolut exponential, in timp ce politica n-a reusit inca un progres masurabil, oricat de mic din 500 (ien) incoace, as zice ca pentru o persoana rationala, perseverenta in meta-critica e contraproductiva.

Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

13 Responses

  1. Dragule, mă bucur că îţi cauzez anumite treburi! :)

    Doar că vreau şi eu să-mi mai spui o treabă. Pe fain@ discutam despre anumiţi intelectuali apropiaţi preşedintelui Traian Băsescu. Şi ei, la fel ca şi tine condamnă abordarea meta-critică a oponenţilor. Doar că ei sînt lipsiţi de orice fel de abordare critică la adresa subiectului în cauză (adică Traian Băsescu). Şi tot ei îmbrăţişează aceeaşi meta-critică atunci cînd discută despre "băsescofobi". Este meta-critica domnului Tismăneanu mai bună decît cea a lui Cristian Pîrvulescu (că tot a scris de curînd V.T. pe blogul său despre C.P.)? Eu nu văd nici o diferenţă.

    Asta aşa, ca să revenim la chestiune. :D

  2. Bine spus! Concis. Ca o completare la 'Die Kunst, Recht zu behalten'...

  3. Mircea Popescu`s avatar
    3
    Mircea Popescu 
    Thursday, 5 November 2009

    @alphadog Pai ca sa-ti raspund in ordine : nu si nu.

    Da' pe de cealalta parte, on the other hand (ai vazut Fiddler on the Roof apropo?) nu putem sa permitem unor oameni, si mai ales unor oameni prosti, sa devina ei reprezentantii unor idei, mai ales unor idei bune.

    @factor ;)

  4. na bun bun... perfect. asa e.
    dar.
    se pune intrebarea de ce nevoia asta destul de raspandita de-a devia in meta-critica? adica de unde inabilitatea de-a ramane la un nivel rezonabil de argumentare?

  5. Skythes, pentru că aşa e mai comod. E mai uşor să faci un proces de intenţie celui care îţi pune o întrebare logică şi astfel să eviţi răspunsul. Ambele părţi folosesc această manevră doar pentru a nu lăsa scheletele să iasă din dulap.

  6. Mircea Popescu`s avatar
    6
    Mircea Popescu 
    Thursday, 5 November 2009

    Alhpadog are dreptate : singurii castigatori real al unui meta-duel sunt mincinosii, coruptii, cei cu interese sub masa.

    Cand se spune ca avem exact politicienii pe care ii meritam, nu-i o determinare metafizic-teoretica, ci foarte practic : cu cat toleram mai mult meta-discurs cu atat avem mai multi mincinosi, corupti, interese sub masa.

  7. mai scrie si tu ceva asa cum imi place mie.
    atata pragmatism e dezolant, zau... dau la schimb un compliment...

  8. Mircea Popescu`s avatar
    8
    Mircea Popescu 
    Thursday, 5 November 2009

    Pai depinde in ce stare de spirit e animalu', fata me.

  9. a girl can only try.

  10. e ceva in genul:

    reporter: domnule icsulescu, la alegeri ati promis ca in 2006 veti termina podul de la campulung rotund...
    icsulescu(intrerupe reportelul): stim cu totii ca in timpul administratiei mele s-au construit foarte multe poduri in majoritatea judetelor tarii, s-au renovat o gramada de sosele, s-au prezentat o multime de proiecte care vor fi puse in aplicare cu ocazia mandatului meu viitor...

  11. Mircea Popescu`s avatar
    11
    Mircea Popescu 
    Friday, 6 November 2009

    Exact asa.

  12. Gogu SEOistu
    12
    Gogu SEOistu' 
    Wednesday, 10 November 2010

    Intr-adevar, foarte bun articol. La mai multe.

  1. Critica si meta-critica pe Trilema - Un blog de Mircea Popescu-...

    Am dat din intamplare peste articolul asta si-am ramas uimit ce chestii interesante scriam eu anul trecut....

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.