Copilul care nu plange
nu primeste de mancare, zice zicala. Dar sa incepem din alta parte.
Filogeneza urmeaza ontogeneza, embrionul seamana intai a vierme, pe urma a reptila, ajungand incet incet sa dezvolte ultimele caracteristici care sa-l separe de Pan troglodytes, stramosul nostru cu care avem atatea in comun. Daca ajunge.
Creierul omului nu e pur si simplu, al omului. E al tuturor speciilor. La baza lui se gaseste un creier mai mic, de broasca, peste care se gaseste un creier mai marisor, de mamifer, peste care se tot adauga straturi straturi, diferentele noastre. Creierul omului e in fapt al omului intr-o infima proportie. Cea mai mare parte a energiei se consuma in creier pe functii care sunt comune cu rumegatoare, rozatoare, amfibii.
Ducem deci cu noi tot ce-am fost, nu doar ca fiinta particulara, ci si ca specie, si ca insasi lucru viu, pe pamant. Nu au de ce sa ne surprinda atunci sustinerile lui Freud despre importanta ideilor infantile in viata adultilor.
Si ce este atunci blogul daca nu aplicarea, neta si la obiect, a ideii simple din zicala de la inceput ? "Copilul care nu plange, nu primeste de mancare."
Omul, chiar adult fiind, nu poate rezista tentatiei (pe care nici nu o intelege, de fapt), de-a-si urma impulsul infantil. Mama, lumea, existenta insasi, Dumnezeu in ceruri si oricine altcineva trebuie tinut la curent cu pulsiunile si nevoile mele personale. Cat de ridicol ar suna, analizata la rece, aceasta idee este fundamentul activitatii bloggerului mediu.
Va intrebati de ce sunt atat de multe bloguri ? Pentru ca toti oamenii au avut o copilarie, si toti oamenii o poarta cu ei. Nu toti ii dau glas, dar pana la urma, de ce nu i-ar da ?
Va intrebati de ce subiectele abordate de bloguri sunt indeobste atat de arid neinteresante, atat de banale, atat de repetitive si in fond, absolut de nescris ? Pentru ca nici un alt om nu a trait copilaria dumneavoastra. Fiecare si-o traieste pe-a lui.
Va intrebati, in caz ca tineti un blog, cum se face ca scriitura dumneavoastra nu pare sa intereseze in fapt pe nimeni, in pofida manifestei ei importante, valori stilistice, calitatilor descriptive de o finete nebanuita ? De ce, in loc sa va citeasca si aprecieze, toti astia scriu propriile, neinteresante, banale, repetitive prostii ? Pentru ca nici un alt om nu a trait copilaria dumneavoastra. Fiecare si-o traieste pe-a lui.
Mi se pare ca internetul a demonstrat, prin practica, si dincolo de orice posibilitate de indoiala, un adevar fundamental despre literatura : Literatura nu descrie problemele autorului si ceea ce descrie problemele autorului nu este literatura.
Va ganditi, poate, ca a scrie un blog nu-i tot una cu a scrie literatura ? Posibil. In masura in care autorul este interesat doar de scris, si nu-i pasa in ce masura scrisul va fi citit, aveti dreptate, asa este. Dar in masura in care autorul se preocupa de problema citirii scrisului sau, s-a terminat cu joaca. Ceea ce e scris pentru ca altii sa citeasca e literatura si basta.
Cheia atunci, pentru a scrie bine Una din conditiile ce se cer satisfacute pentru a nu scrie prost este atunci, a nu-ti scrie propriile probleme. Chiar daca formal, scrisul se poate prezenta sub acest pretext. Fundamental, textul trebuie sa descrie problemele celorlalti.
Care, bineinteles, nu sunt egale cu problemele pe care infantul din noi le vede in existenta celorlalti, dar despre asta, intr-o alta povestire, poate.
Wednesday, 11 March 2009
Da, şi eu cred că tot ce este scris pentru ca alţii să citească poate fi considerat... literatură. Să însemne asta că toţi suntem scriitori? Iată un paradox, fiindcă nu putem spune asta. Mai degrabă - din punctul meu de vedere - cred că ne aşternem gândurile pe hârtie, fără să aveam neapărat intenţia de a completa o foaie literară. Sunt foarte multe bloguri, unele sunt un fel de jurnal public, altele o refulare, multe dintre ele o ocupaţie cotidiană care umple un interval de timp liber. Există bloguri foarte bine scrise, există şi bloguri în care gramatica limbii române agonizează. Întrebare retorică: gândurile trebuie să fie neapărat exprimate într-o formă literară perfectă?
Wednesday, 11 March 2009
De ce n-am putea spune ca suntem toti scriitori, Lisandre? Daca toti am trai in oras, n-am putea spune ca suntem toti traitori in oras ? Daca am stii toti sa programam calculatoare, n-am spune ca suntem toti programatori de calculatoare ?
Dar as raspunde Da la intrebarea ta retorica. Asta pentru ca limba are o putere proprie, de prim laborator de incercare. Ceva ce nu se poate exprima intr-o buna forma, nu poate fi un gand prea valoros.
Wednesday, 11 March 2009
si totusi, un blog despre vreme n-ar ajunge asa departe, nu crezi? chit ca asta este deseori o problema comuna tuturor..
Wednesday, 11 March 2009
Buna obiectie...decat, poate, problema vine din aceea ca vremea nu este cu adevarat o problema pentru absolut nimeni ? Daca am fi de exemplu intr-o societate agrara, blogul despre vreme (numit pe atunci si almanah) ar fi poate unul dintre putinele cazuri in care interesul publicului sa justifice efortul editorului.
Thursday, 12 March 2009
Blogul este o unealta nu un scop in sine. Ca orisice unealta se cuvine a fi folosita dupa bunul plac si trebuinta posesorului. Parerea mea !
Thursday, 12 March 2009
Ai zis!
Decat, se cuvine si s-o inteleaga posesorul, atat unealta cat si trebuinta, si utilizarea, ca sa nu se mire pe urma.
Saturday, 5 December 2009
Si totusi, ce e blog si ce e literatura, si oare ele doua se opun ca sens, ca inteles. Pot sa scrii orice pe blog, si literatura se cuvine a fi redata publicului larg prin intermediul unui blog? Citind un blog literar incerci aceeasi stare cu cea a citirii unui roman? Cati dintre noi au rabdarea sa citeasca literatura pe bloguri si cati oare sunt dispusi sa isi sacrifice timpul pentru a crea o literatura de calitate? Cati pot scrie texte literare care sa manifeste interes? Cat de mult afecteaza textele superficiale credibilitatea textelor bune? Literatura transmite neaparat si cultura? Numai oameni culti pot crea literatura? Pentru ca literatura sa se dezvolte calitativ trebuie sa existe o critica literara pe masura in blogosfera, de ce editurile nu iau in serios mediul online si nu isi dau serios cu parerea despre textele aparute si pe site/uri de profil? Multe intrebari, putine raspunsuri...
Sunday, 6 December 2009
Mi se pare ca ominii de la Liternet/Agonia/Poeziepunctro au publicat cateva volume cu best-of-this-website.
Acu' insa n-ai vrea editurile sa alerge pe internet sa culeaga texte?
Sunday, 6 December 2009
Modul de-a produce literatura cu cerneala pe hartie e cam la fel de depasit ca si modul de-a transporta oameni intr-o cutie pe roti legata de niste cai prin curele de piele.
Saturday, 27 November 2010
,,Modul de-a produce literatura cu cerneala pe hartie e cam la fel de depasit ca si modul de-a transporta oameni intr-o cutie pe roti legata de niste cai prin curele de piele."-De asta sunt atatea bloguri, ca sa raspund la o intrebare pe care o puneai in post. O fi bine? Eu unul nu sunt de acord, si nu am timpul si spatiul ca sa dezvolt.
Saturday, 27 November 2010
Pai poate iti faci timp, ca spatiu gasim, mei.