Banii, oamenii si valorile liberale.

Tuesday, 14 April, Year 1 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Se zice ca banii nu aduc fericirea. Se poate totusi observa, ori din experienta proprie a fiecaruia, ori daca nu prin recurs la istorie, ca o societate saraca incearca sa devina bogata, dar ca o societate bogata nu incearca sa devina saraca. Asta indica destul de clar cum stau asezate preferintele oamenilor.

Banii au o istorie destul de indelungata alaturi de noi pe pamant, atat ca simbol cat si ca obiect. In decursul acestei istorii, o buna parte din eforturile intelectuale ale umanitatii au fost dedicate intelegerii cat mai rafinate a simbolului banului, dintr-un motiv foarte simplu : Banii iubesc intelegerea. Cu cat sunt mai bine intelesi, cu atat se ingramadesc mai abitir.

Ca o paranteza, e veche speculatia asta, ca femeile-s curve, pe motiv ca le atrag banii. V-ati intrebat cum se face ca o auziti in general din gura oamenilor care n-au nici de una, nici de cealalta ?

Nu-i vorba ca femeile ar urmari banii, ci pur si simplu, ca si banii, si femeile sunt atrase de cel care le intelege. Pentru a le intelege, pe una ca pe cealalta, se foloseste acelasi aparat : Gandirea. Nu-i atunci mare supriza ca se ingramadesc in acelasi loc, daca merge capul.

A spune ca banii atrag femeile e ca si cum ai spune ca mustele sunt motivul pentru care intepenesc cadavrele. Mustele n-au saracele nici o treaba, ele-s acolo din acelasi motiv pentru care-i tapan animalul : nu mai traieste.

In incercarea de-a intelege banii, desfasurata cum ziceam de-a lungul istoriei omenirii, una dintre primele idei a fost intelegerea banului ca obiect. Banul este uite moneda asta anumita. Asta nu-i o idee cu totul rea, e un prim pas, o baza de pornire. Lasa totusi niste probleme.

Te poti trezi ca valoarea monedei respective variaza in timp, de la an la an, uneori si de la zi la zi. Cum se poate asa ceva ? Doar banul ar fi trebuit sa ramana acelasi, fiind tot acelasi obiect neschimbat.

In fapt, banul e un lucru mai complicat decat un simplu obiect, e un simbol. Dupa intelegerea noastra actuala (care e departe de a fi perfecta, apropo. Criza prin care trecem e rezultatul simplu si direct al unei greseli pe care am facut-o pe undeva in intelegerea banilor, chiar daca nu stim inca chiar exact pe unde), dupa intelegerea noastra actuala zic, banul e simbolul valorii, calitatii si eficientei muncii umane.

De ce e un dolar mai valoros decat un leu ? Pentru ca un american lucreaza mai apasat, da munca de mai buna calitate, si cu mai mare eficienta decat un roman. De ce merge leul in jos la cursul de schimb ? Pentru ca munca americanului se imbunatateste mai repede decat munca romanului.

Toate bune si frumoase, dar ce treaba are pana la urma liberalismul aici ? Pai, ia sa vedem.

Am stabilit ca banul se bazeaza pe munca, si anume, pe volumul, calitatea si eficienta ei. Am mai stabilit ca ceea ce ne dorim este mai multi, si nu mai putini bani. Rezulta atunci ca, din punct de vedere economic, scopul organizarii societatii este cresterea volumului, calitatii si eficientei muncii.

La prima vedere, treaba cu volumul ar fi destul de simpla, dom'le, omul munceste 8 ore pe zi, si gata. Va dati seama ca lucrurile nu stau tocmai asa simplu.

Hai sa luam doua fete, ca tot ni-s dragi ele (dar noi lor ? da' si ele noua), sa luam zic, pe Mariana si pe Ileana. Avem in sala ? Noa bine, daca n-avem, atunci ca suntem intre noi putem vorbi deschis.

Deci, intre noi fiind, putem vorbi deschis. Mariana e o putoare. Ea vine la servici, mai citeste cate-un mail, se mai da pe-un hi5, se mai fataie "pe mess" cu baietii ai mai cul de la trupa de formatie muzicala a orasului, si pe la 3 si ceva pleaca-acasa. Ileana in schimb, fata mosului, deschide frumos inbox-ul, citeste cate 2-300 sute de mailuri la zi, raspunde la toate, si frumos, cu schepsis cum a si invatat la scoala de altfel, pregateste materiale, face proiecte, vine cu initiative, si mai face si cate-o cafea, cum se facea pe la ea pe acasa.

Ei, cum stam cu volumul, ca mi se pare ca 8 ore nu-s chiar egale cu 8 ore, daca le luam la puricat, dreptu-i ?

Totusi, ce treaba are cu valorile liberale, vreti sa ma intrebati ? Pai, are. Sta mare si subliniata, "proprietatea privata" intre ele. S-a observat, nu de catre mine cel dintai, ci de cateva sute bune de ani, ca cel mai bun stimulent pentru munca este proprietatea privata. Omul are altfel grija de vita lui.

Singura metoda alternativa de a stimula volumul muncii a fost, istoric, apelul emotional. Cam pe asta se baza statul socialist, si la noi, daca vi-l mai amintit, si aiurea. Munciti pentru popor, partid, copii, alea alea.

Sta de altfel si logic, daca te gandesti. De ce sa te apuci de lucru, in loc sa stai sa casti gura ? Pai, ori pentru ca muncesti pentru tine, si astfel te vei bucura de roadele muncii, ori pentru ceva motive emotionale. Nu-i poti spune nimanui munceste tu sa ma imbogatesc eu, sau ala de-acolo, ca nu-l prea stimuleaza asa ceva. Chiar din contra.

Deci, economic si rational vorbind, aceasta prima valoare liberala, proprietatea privata, nu prea lasa loc de intors. Cui i-e draga, pana la urma, foamea ?

Ei, am vazut de volum, sa vedem acum de calitate. Am auzit spus ca pe globul pamantesc, cea mai mare parte o ocupa apa, mari si oceane, si o parte mai mica uscatul. Ca rezultat al acestei stari de fapt care, sa recunoastem deschis, ne-a fost mai degraba impusa, fara sa fi fost noi neaparat consultati, dar in fine, treaca, se gasesc o multime de tarmuri in toate partile. De exemplu, pornind de aici din Timisoara, exista un tarm spre est, cateva sute de kilometrii, coasta Marii Negre, si, culmea convenientei, mai exista unul si la vest, tot cateva sute de kilometrii, coasta Dalmata.

Ei, vorba sa fie, este apa la amandoua ? Este. Este nisip la amandoua ? Este. Litoral se numeste. Bun, dac-ar fi sa ne suim in masini si sa plecam acum, v-ar fi tot una daca mergem la Olimp sau la Dubrovnik ? Nici mie. Or fi la litoral amandoua, dar parca una-i mai buna.

Pe vremea socialismului glorios, nu te intreba nimeni. Ti-e foame ? Ia de-aici mancare. Cum, ce fel ? Mancare. Ce te priveste pe tine ce fel ? Ce este, si gata. Creveti vietnamezi sau ce era. Peste oceanic. Acum, stam sa ne hotaram, mancare chineazeasca, sushi, specific romanesc, ai de ales. Asta e marea putere a comertului.

Care tot o valoare liberala este, surprize surprize. Piata libera, libertatea agentilor economici, adica chiar si noi, cu banutul nostru muncit, de a alege produse si forma preturi, sunt singura metoda de a asigura calitatea muncii.

Intre doua magazine, unul cu marfa buna si unul cu marfa proasta, va da faliment cel cu marfa proasta, asa cum il aleg clientii. Nu e nevoie de o intrunire a biroului politic pe judet, nu se da hotarare de guvern, nu tragem la sorti. Piata decide. Intre o ospatarita sictirita si ingalata, si o alta amabila si dichisita, una va avea de lucru si a doua va avea de asteptat. Si uite cum nu doar volumul, ci si calitatea muncii se bazeaza si survine dintr-o valoare liberala.

Ne-a mai ramas eficienta, care-i lucrul dracului. Hai sa luam un exemplu. Daca eu tin doua fete (ce va uitati asa ? Tin si trei, daca-mi pun mintea, sunt tanar). Deci. Daca tin doua fete, sa le zicem lor Eufrosina si Evanghelina, si ajungem intr-o seara toti trei obositi acasa, se poate sa constatam ca n-avem paine ? Se poate. De ce n-am cumparat ? Pai eu n-am cumparat ca m-am gandit ca va cumpara Lina, care s-a gandit ca va cumpara Sina, care s-a gandit, bineinteles, ca voi cumpara eu. Ei, traim o noapte din dragoste cu apa rece, s-au mai vazut cazuri.

A doua seara, iara obositi, iara acasa, iara nu-i paine. Dar, staaati, ca-i mai complicat. Deci. De data asta, e drept ca nu-i paine, dar de data asta eu n-am cumparat pentru ca am crezut ca va cumpara Sina (urmariti ? data trecuta era Lina, acum e Sina. alta chestie). Care ea, Sina adica, n-a cumparat ca s-a gandit ca va cumpara Lina, care n-a cumparat ca s-a gandit ca voi cumpara eu. (Ei, dar cine altcineva?)

Iar foame, iar apa rece, dragostea cam sufera de la o vreme, stiti ? Asa ca ne cam certam, si a treia zi eu cumpar doua franzele, pe ideea, las ca avem si maine, Sina cumpara o paine mare, frumoasa, ca o roata, si Lina o franzela si batoane. Sa fie, ati retinut principiul. Si asa ne uitam, unii la altii, eu la Sina, ea la Lina, cu vre-o 16 kg de paine in mijloc. Sa ne-ajunga. Aruncam din ea cam jumate.

Ei, admirati ce bine organizati ne gasim, rabdam de foame doua zile, aruncam kilograme de paine, ca-n URSS. Care-i solutia pentru un harem bine organizat ? Pai simplu. Facem contract. (Care-i tot o valoare liberala, apropo, v-am zis ? Nu ? Mi-a scapat. Este.)

Deci, contract. Scrie acolo. Lina cumpara paine luni, miercuri si vineri. Sina cumpara paine marti, joi si sambata. Eu mananc painea, ca duminica postim. Vedeti marea chestie cu contractul ? Inainte de-al avea, noi, trei oameni muream de foame si aruncam paine. Acum, ca-l avem, avem si paine in toata ziua, nici nu aruncam, si eu pot zice ca huzuresc de bine.

Contractul aduce eficienta muncii prin aceea ca ingaduie agentilor economici sa prevada actiunile viitoare ale altor agenti economici, si sa isi planifice activitatea in consecinta. Beneficiile acestui mod de organizare a muncii sunt atat de vaste, incat nici nu se mai pune problema, intre oameni rationali, a organiza lucrurile altminteri.

Ei, volum, care vine din proprietate privata, calitate, care vine din piata si comert liber, si eficienta, care vine din contract. Asta-i economia, o poveste despre bani, oameni si valori liberale.

Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

24 Responses

  1. Gingas subiect ai ales. Mie imi pare ca simbolul banului ii perceput in mod distorsionat, nu cred ca sunt multi oameni ce raporteaza banul ca echivalent, imi pare ca e perceput ca stare/statut (am/nu am bani, nu conteaza ca nu am vointa sau stiinta de a echivala banii aceia cu ceva concret - paine/Sina/masina/pantofi), ca aspect definitoriu pentru starea de bine, iar exercitiul productiei de bani imi pare ca poate cauza foarte usor indepartarea de scopul banutilor. Cei ce sunt dependenti de jocurile de noroc imi pare ca reflecta cel mai bine mirajul banilor, pentru parte din ei (nu cunosc foarte muti), castigurile si pierderile ar fi aproape virtuale, nu ajung sa echivaleze banul cu Sina/masina/pantofi, trebuie sa castige bani, chiar daca in momentul in care ii castiga nu au un scop trasat pentru acei bani, nu i-am vazut a fi capabili sa se bucure de posibilitatile oferite de bani. Bine, imi vei spune ca jucatorii au nevoie de trairea riscului/adrenalina... daca ar juca pe pantofi, nu cred ca i-am mai vedea la masa de Black Jack ori la ruleta. De ce ies jucatorii perdere (tinand cont si de faptul ca, casa ii "mai dotata") ? Pentru ca trebuie sa castige bani. Nu x bani, ci bani. Aici imi pare ca ii ar fi buba cea mare pentru omi. X bani (pentru doo paini,trei nopti cu Sina si o tura cu masina) sau bani (ca stare).

  2. Cristian Lisandru`s avatar
    2
    Cristian Lisandru 
    Wednesday, 15 April 2009

    Că totul se învârteşte în jurul banilor este deja o axiomă. Că dragostea trece prin stomac este o alta. Banul - ochiul dracului, o zicală din popor. De multe ori am senzaţia că acordăm mult prea multă atenţie banului, dar faptul că ducem mâna la portofel în fiecare zi mă face să îmi revizuiesc atitudinea. Asta este, banul face parte din viaţa noastră, nu ne putem debarasa de el. Aşa că suntem, fiecare dintre noi, o mică monedă care circulă prin Lumea Banilor. Cap sau pajură?

  3. Toate bune si frumoase, da` in cazul asta, de ce s-a rupt caruta? Ca s-a rupt la americani care au si volum si calitate si eficienta.
    Eu cred ca acest lucru se datoreaza incalcarii legilor fizicii. Nu radeti ca asa e: a fost incalcata Legea conservarii energiei, care lege spune urmatorul lucru: cata energie bagi intr-un sistem atata scoti. Nici mai mult, nici mai putin.
    In cazul unei economii (liberale sau nu) energia se masoara in bani.
    Legea eficientei economice afirma ca trebuie sa scoti mai multi bani decat ai bagat, fapt ce contrazice flagrant cealalta lege mai sus amintita. Totusi, daca nu ai eficienta (adica plus-valoare, vorba lui Marx) nu are rost sa muncesti, cum bine observa autorul articolului. Si aici sunt 2 aspecte:

    1. Cum stabilim valoarea "intrarilor" si "iesirilor" in/din sistem;
    2. Cum se face distributia "plus-valorii".

    Frumos ar fi ca Piata (sau "mana invizibila") sa regleze de la sine aceste doua lucruri. Asta se poate intampla atunci cand actorii de pe piata au forte economice comparabile. Daca acest lucru nu se intampla liberalismul poate da rateuri pentru ca cei puternici (agenti economici, banci si institutii financiare, state) vor cauta sa traga spuza pe turta lor, iar asta se traduce intr-o subevaluare a intrarilor in sistemele puternice si o supraevaluare a iesirilor acestora, basca inechitabila distributie a profiturilor.
    Nu sunt un fan al socialismului, (dimpotriva, ma consider un liberal, dar unul "clasic"), insa consider ca anumite practici "liberale" (de ex. efectul de LEVERAGE) au dus la situatia actuala.

  4. E clar! N-am înţeles niciodată banii, decât parţial... La femei m-am descurcat ceva mai bine.

  5. Mircea Popescu`s avatar
    5
    Mircea Popescu 
    Wednesday, 15 April 2009

    @sorin Fara indoiala ca multa lume intelege gresit, sau nici nu incearca sa inteleaga banii, asa cum multa lume nu pricepe tot felul de lucruri imponderabile, arta, intentiile altora, libertatea, ce-i scris in ziar... Ce-i poti face ?

    Dar e adevarat ce zici despre jucator, el nu joaca pentru bani, el joaca pentru joc, si tocmai de-aia pierderile, oricat de mari, nu par sa-l lamureasca sa renunte. Si ai perfecta dreptate si in chestia cu "de ce pierd", lucru aplicat de managerii de Casino ca abilitate minimala, indifierent cat castiga, tine-i la masa. Ideea e ilustrata si in filmul Casino, si Lina se uita la tine pe sub sprancene, apropo.

    @Cristian Lisandru Io cica-s cap :)

    @adi Cred ca nu esti departe de adevar, cu conservarea, poate teoria se cere rafinata (si de aceea eu am preferat s-o numesc mai simplu, neintelegerea naturii banilor, ceea ce in termenii tai, ar insemna neintelegerea faptului ca banii nu-s gumilastic).

    Leverage nu-i exact si strict chestia pe care o numesc bancherii din SU astfel, e mai degraba ca puterea motorului unei masini. Sigur ca daca ai masina cu 745 de cai, poti face accidente mult mai urate decat altul cu un lastun de 7cai jumate. Totusi, asta nu-i un motiv sa facem doar Lastun, ci din contra, e un motiv sa devenim soferi mai buni.

    @Vania In care caz, as zice ca nici n-ai pierdut asa mare lucru.

  6. Cu gumilasticu` ai nimerit-o perfect, iar cu leverage-ul, eu m-am referit strict la "chestia" bancherilor.

  7. No', ce sa fac ... daca-mi place numa Sina, sa stie Lina ca-i vorba de gusturi, ea, de fel si soi, ii minunata, fermecatoare, numa' ca Sina are parul mai negru si pielea mai alba, de asta imi e asa draga. :)

  8. Mircea Popescu`s avatar
    8
    Mircea Popescu 
    Wednesday, 15 April 2009

    Oleo. Om bun, sa nu te apuci vre-odata de harem ca vei sfarsi sfasiat.

  9. Filozofia, de la Platon încoace, este sclava Celor Trei Graţii - Adevărul, Binele şi Frumosul. Însă piatra de încercare a oricărei filozofii este înţelegerea celor trei mari necunoscute umane - Banul, Puterea şi Sexul. Fiecare poate fi convertit în oricare din celelalte două, însă se pare că numai Banul are privilegiul straniu de a fi prezent în însuşi principiul acestei convertiri.

    Banul e într-adevăr un simbol, însă tocmai asta îl face inapt pentru orice formă de cuantificare, cum e încercarea de a face din ban un instrument de apreciere a muncii. Un simbol se deosebeşte de un (în)semn prin aceea că simbolul evocă doar simbolizatul, fără însă a conduce la acesta, pe când semnul (semnificantul) este o cale de acces direct la semnificat.

    Ceea ce e mortificat prin semn e readus la viaţă prin simbol. De pildă, harta unei ţări e un semn al acesteia, pe când steagul e un simbol al ei. Scrisul e un semn al limbii, cuvântul e simbolul ei. Munca poate fi exprimată prin variate (în)semne calitative şi cantitative, dar banul nu e niciunul din aceste repere; ceea ce simbolizează banul e ascuns undeva în inima capacităţii noastre de reprezentare, pe care atât calitatea cât şi cantitatea se bazează.

    Banul are o natură oarecum sacră, care e - deşi în mod paradoxal - direct responabilă pentru caracterul său diavolesc. Ceea ce banul pune în scenă e însăşi natura umană, mai precis felul în care suntem furaţi de fenomenul reprezentării, ceea ce face ca propria noastră putere să ne scape printre degete. Banul e instrumentul înălţării la altitudinea unei maxime puteri de distrugere. Departe de a fi o măsură a valorii (recte, a corectitudinii), banul e o reprezentare a Adevărului, a nereprezentabilului - deci, o minciună. Una seducătoare şi crasă, voluptoasă precum viaţa însăşi, cea pe care banul aspiră la a o supune cu propriile ei arme.

    Icoana numită Ban nu e neapărat, în virtutea naturii sale simbolice, un idol. Banul devine idol numai în măsura în care se pretinde a fi un mediator al divinităţii, dacă nu principalul mediator al acesteia. Divinitatea, izvorul nesecat al puterii şi al putinţei de cunoaştere, nu poate fi închisă în ceea ce e deja cunoscut. De aceea mă îndoiesc de faptul că Banul s-ar putea desprinde vreodată de caracterul său instrumental, de mijloc în vederea unui scop, spre a putea deveni ceea ce este de fapt, dar n-a fost niciodată, adică un obiect al contemplaţiei.

  10. Mircea Popescu`s avatar
    10
    Mircea Popescu 
    Friday, 17 April 2009

    Dar vezi, munca e tot un abstract. Banul ar suferi de imposibilitatea ce-o relevi tu daca ar fi aplicat unei munci anumite, ca de exemplu in cazul salariului lui grid. Dar in modul macroeconimic (adica, simbolic) in care folosesc eu echivalenta, ea imi pare ca tine.

  11. păi nu cred că, simbolic vorbind, putem "plăti" vreodată ceva. simbolul asta este - mărturia unei rupturi, a unei apropieri imposibile. orice proximitate metafizică se cere nu cumpărată sau răs-cumpărată - asta ar reveni la negarea ei - ci pur şi simplu recunoscută. resimţită fiind ca atare, această proximitate nu se va mai cere a fi nici evaluată, nici reprezentată, nici depăşită. nu va exista nici un preţ pentru acoperirea ei în fapt. va rămâne o distanţă de netrecut, ale cărei margini vor rămâne însă unite prin însăşi nimicul care le leagă şi le desparte în acelaşi timp. acest nimic nu are un echivalent şi orice încercare de a-i găsi unul va fi, simbolic vorbind, un eşec, chiar dacă la nivel faptic ar putea părea (sau chiar va fi) o reuşită.

  12. Mircea Popescu`s avatar
    12
    Mircea Popescu 
    Friday, 17 April 2009

    Dar banii nu sunt neaparat mijloc de plata, sensul acesta, am platit deci am echivalat, am inlocuit, am reparat (adica, rasplatit) e o constructie ulterioara, prin simplificare comoda, ca sa satisfaca formal o nevoie profunda a omului, oarecum echivalenta cu ceea ce new game face pentru jocurile pe calculator, sau ciclul de sapte ani pentru mintea evreului antic.

    Sensul lor original e de notatie, in acelasi fel exact in care literele noteaza sunetele, si reciproc (reciprocitate care exista si pe relatia bani/munca apropo).

    Acest sens, de notatie, le ingaduie sa masoare lumea, si pentru asta au si fost folositi initial, ca masura. Ca doua masuri egale ar fi si echivalente, atat in masura cat si in continutul masurat, e o inventie ulterioara.

  13. scopul notării e reproducerea, iar scopul măsurii e echivalarea.

    scopul e întotdeauna revelat după apariţia mijlocului care duce la el. chiar dacă ni se pare că "urmărim" un scop, în realitate scopul e cel care ne urmăreşte, făcându-ne să vedem şi să alegem mijlocul potrivit care ne conduce spre el.

    mijlocul ne face să vedem scopul. de fapt, scopul este o închidere a mijlocului în el însuşi - o distrugere a sa qua mijloc.

    iubitorilor muzicii nu le-ar surâde ideea că nota distruge muzica, dar orice creator ştie că ceea ce aşterne pe hârtie e doar cadavrul a ceea ce mai înainte era viu în mintea lui. se poate scăpa de "muzica din cap" numai punând-o pe portativ, ad usum delphini.

    la fel, banii sunt purtătorii scopului lor, cel care i-a şi creat.

  14. Mircea Popescu`s avatar
    14
    Mircea Popescu 
    Saturday, 18 April 2009

    Hehe, e o propunere seducatoare (prin insasi explicatia ei de sine, auto-distrugatoare), dar scopul notarii e reproducerea doar in acelasi sens in care scopul copularii e conceptia. Poate. Nu neaparat, si nu e cu siguranta singura justificare. Cu siguranta nu e cauza.

  15. "banul e simbolul valorii" - ciudat banul asta. ce nu pot eu pricepe dar sunt sigur ca-i un mare defect personal este cum, acelasi bun (sa zicem o casa), azi "valoreaza" sa zicem o suma de bani, iar maine dublul ei. (in conditii de criza - dar si in alte conditii - recunosc ca variatia in "valoare" e mai mica)

    pai valoarea bunului respectiv pentru mine e aceeasi ca si ieri (in conditii normale zic cand nu se intampla nimic de genul unei catastrofe), ori pretul ei imi arata ca e alta. asta nu pot pricepe.

    exista o relativitate a banului presupun, pe care inca n-o pricep.

  16. Mircea Popescu`s avatar
    16
    Mircea Popescu 
    Tuesday, 20 October 2009

    Valoarea bunului nu-i egala cu valoarea bunului pentru tine, ci se compune din ea, tot asa cum luminozitatea unui obiect nu-i egala cu luminozitatea obiectului din punctul din care-l privesti tu, ci cu integrala peste toate punctele.

  17. si cum merge asta in functie de timp si spatiu? sau este vorba despre valoarea la un anumit moment?

  18. Mircea Popescu`s avatar
    18
    Mircea Popescu 
    Tuesday, 20 October 2009

    Acu n-am pretentia ca stiu ce vorbesc, dar, dupa mintea mea, valoarea unui obiect pentru un grup e integrala valorilor pentru fiecare membru din grup.

  19. In ziua de azi banul ne cam stapaneste si nu noi pe el.Asa cum banii n-aduc fericirea asa putem spune ca si lipsa lor nu ne aduce bucuria, cat despre valori liberale, nu prea mai avem aceste valori.

  20. Alina Radu`s avatar
    20
    Alina Radu 
    Monday, 14 July 2014

    Este si un pic de filozofie in ce ai scris tu aici :) Cred ca este vorba de educatia muncii in primul rand, pentru a ajunge la rezultate. Contractul este ceva ajutator, insa nu rezolva toate problemele existentiale.

  21. Giulia Stefanescu`s avatar
    21
    Giulia Stefanescu 
    Tuesday, 26 August 2014

    "Te poti trezi ca valoarea monedei respective variaza in timp, de la an la an, uneori si de la zi la zi. Cum se poate asa ceva ? Doar banul ar fi trebuit sa ramana acelasi, fiind tot acelasi obiect neschimbat."
    Foarte adevarat, cred ca aceasta variatie ne cam induce in eroare si nu intelegem adevaratul sens al banilor. O tema pe marginea careia putem filozofa la nesfarsit...

  1. [...] Am avut placerea cu ceva vreme in urma de-a participa la o conferinta, intitulata "Influenta Valorilor Liberale in Viitorul Romaniei". Textul interventiei mele il gasiti in "Banii, oamenii si valorile liberale". [...]

  2. [...] Banii, oamenii si valorile liberale. [...]

  3. [...] oamenii si valorile liberale 17 4 2009 [...]

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.