Rata pe varza [umpluta cu legume]

Salivez.

Salivez pentru ca am minunea din titlu in cuptor, si nu mi se inchide cuptoru' olandez cumsecade. Apropo de care chestie : coc rata pe varza intr-un cuptor olandez mai mic, introdus intr-un cuptor romanesc mai mare. Pentru ca am auzit ca-mi plac cuptoarele.

Pentru ca sa nu salivez singur, haideti sa salivam impreuna, cu fotoilustratii.

In primul rind aveti nevoie de niste morcovi pe care-i curatati si-i radeti, apoi de-un gogosar voinic sau chiar doi, pe care-i radeti de asemenea, apoi de niste Basmati, ca doua linguri, precum si hribi dezhidratati. Peste acest amestec turnati mirodeniile pisate cu sare. Ce mirodenii ? Pai fiecare bucatar dupa gustul si priceperea lui, dragii mei. In general mustarul si salvia nu se recomanda sa lipseasca, da' mai departe de-aia aveti doua minii si doua nari (precum si doi sini, sper eu).

Odata toate legumele rase, turnati peste o cantitate de bulion (varianta nearomata, pe care v-ati pus-o in congelator la pastrare, ambalata plat in pungi inca de asta toamna, fix pentru asa nevoi) suficienta. Ce inseamna suficienta ? Pai cit sa stea compozitia deolalta, atit de mult cit poate inghiti dar nu suficient cit sa se scurga in vas (prea mult).

Infundati toata asta in rata, care-i bine sa fie frumos curatata. Unii bucatari teoretizeaza importanta unei rate "de la tara", adica in opozitie cu o rata din comert, dar sincer sa fiu n-am vazut inca rata de la tara corect taiata, spre deosebire de asta a mea care-a fost perfect eviscerata, cum cere meseria. Trista starea macelariei in Romania, apropo. Inca si azi, douazeci si mai bine de ani de la caderea comunismului tot mai cumpar bucati de carne taiate de pe animal parca de niste salbatici echipati cu cazmale si seceri, compuse din parti de cite trei cut-uri distincte si asa mai departe. Pai se poate ? Nu-i rusine ? Hai ca economie, stiinte sociale, politica, istorie, lingvistica, filosofie, chestii de-astea grele inteleg, dureaza sa recuperam cincizeci de ani de autism. Da' nici macelaria ?! In douazeci de ani ?! Nu-i rusine ?

Pin-am stat si v-am povestit filosofie nadajduiesc ca ati ras frumos varza, sa nu trebuiasca sa va trimit sa cautati cureaua. Si-acuma suntem in pozitie sa montam rata umpluta pe varza rasa (dupa ce-am uns-o cu ce zama de rosii a mai ramas in castron de pe urma umpluturii), si sa infundam intregul ansamblu la cuptor, unde va si astepta de altfel cu rabdare doua sau chiar trei ceasuri.

Asa cum de altfel vom astepta si noi.

PS. Daca nu se inchide puneti chestia la presa, legati-o cu o sforicica, va descurcati cumva.