The Letter Third

Sunday, 16 February, Year 6 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

There's this guy that spent his life back in the 1800s as a conservative pundit trying to gain employment with various newspapers in a country all crazed with French "liberal" ie socialist notions. He published lots, got syphilis and died insane.

He has forever been held as the Romanian national poet, thanks in no small part to support by the Soviet-backed communist regime, which dearly loved his "nationalist" ie fascist verbiage. That national means various things to various people, most of which uninteresting. Yet like most good Romanian kids of my class and period, I could recite a good chunk of his writings. Did your parents teach you poetry, by the way ? Did their friends gargle in glee as you recited it ? If not, you've missed out.

Anyway, one of my favourite parts is a fragment of a poem called Scrisoarea a III-a. I have a clear memory of a five year old me forcefully enunciating this past a soft palate. It goes like this :

Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vârf de băţ.
Baiazid, privind la dânsul, îl întreabă cu dispreţ:
- Ce vrei tu?
- Noi? Bună pace! Şi de n-o fi cu bănat,
Domnul nostru-ar vrea să vază pe măritul împărat.

La un semn deschisă-i calea şi s-apropie de cort
Un bătrân atât de simplu, după vorbă, după port.
- Tu eşti Mircea?
- Da-mpărate!
- Am venit să mi te-nchini,
De nu, schimb a ta coroană într-o ramură de spini.
- Orice gând ai, împărate, şi oricum vei fi sosit,
Cât suntem încă pe pace, eu îţi zic: Bine-ai venit!
Despre partea închinării însă, Doamne, să ne ierţi;
Dar acu vei vrea cu oaste şi război ca să ne cerţi,
Ori vei vrea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale,
Să ne dai un semn şi nouă de mila Măriei tale...
De-o fi una, de-o fi alta... Ce e scris şi pentru noi,
Bucuroşi le-om duce toate, de e pace, de-i război.
- Cum? Când lumea mi-e deschisă, a privi gândeşti că pot
Ca întreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot?
O, tu nici visezi, bătrâne, câţi în cale mi s-au pus!
Toată floarea cea vestită a întregului Apus,
Tot ce stă în umbra crucii, împăraţi şi regi s-adună
Să dea piept cu uraganul ridicat de semilună.
S-a-mbrăcat în zale lucii cavalerii de la Malta,
Papa cu-a lui trei coroane, puse una peste alta,
Fulgerele adunat-au contra fulgerului care
În turbarea-i furtunoasă a cuprins pământ şi mare.
N-au avut decât cu ochiul ori cu mâna semn a face,
Şi Apusul îşi împinse toate neamurile-ncoace;
Pentru-a crucii biruinţă se mişcară râuri-râuri,
Ori din codri răscolite, ori stârnite din pustiuri;
Zguduind din pace-adâncă ale lumii începuturi,
Înnegrind tot orizontul cu-a lor zeci de mii de scuturi,
Se mişcau îngrozitoare ca păduri de lănci şi săbii,
Tremura înspăimântată marea de-ale lor corăbii!...
La Nicopole văzut-ai câte tabere s-au strâns
Ca să steie înainte-mi ca şi zidul neînvins.
Când văzui a lor mulţime, câtă frunză, câtă iarbă,
Cu o ură ne'mpăcată mi-am şoptit atunci în barbă,
Am jurat ca peste dânşii să trec falnic, fără păs,
Din pristolul de la Roma să dau calului ovăs...
Şi de crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag?
Şi, purtat de biruinţă, să mă-mpiedec de-un moşneag?
- De-un moşneag, da, împărate, căci moşneagul ce priveşti
Nu e om de rând, el este domnul Ţării Româneşti.
Eu nu ţi-aş dori vrodată să ajungi să ne cunoşti,
Nici ca Dunărea să-nece spumegând a tale oşti.
După vremuri mulţi veniră, începând cu acel oaspe,
Ce din vechi se pomeneşte, cu Dariu a lui Istaspe;
Mulţi durară, după vremuri, peste Dunăre vrun pod,
De-au trecut cu spaima lumii şi mulţime de norod;
Împăraţi pe care lumea nu putea să-i mai încapă
Au venit şi-n ţara noastră de-au cerut pământ şi apă -
Şi nu voi ca să mă laud, nici că voi să te-nspăimânt,
Cum veniră, se făcură toţi o apă ş-un pământ.
Te făleşti că înainte-ţi răsturnat-ai valvârtej
Oştile leite-n zale de-mpăraţi şi de viteji?
Tu te lauzi că Apusul înainte ţi s-a pus?...
Ce-i mâna pe ei în luptă, ce-au voit acel Apus?
Laurii voiau să-i smulgă de pe funtea ta de fier,
A credinţei biruinţă căta orice cavaler.
Eu? Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul...
Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul,
Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este,
Duşmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste;
N-avem oşti, dară iubirea de moşie e un zid
Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid!

Şi abia plecă bătrânul... Ce mai freamăt, ce mai zbucium!
Codrul clocoti de zgomot şi de arme şi de bucium,
Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase,
Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă;
Călăreţii umplu câmpul şi roiesc după un semn
Şi în caii lor sălbatici bat cu scările de lemn,
Pe copite iau în fugă faţa negrului pământ,
Lănci scânteie lungi în soare, arcuri se întind în vânt,
Şi ca nouri de aramă şi ca ropotul de grindeni,
Orizontu-ntunecându-l, vin săgeţi de pretutindeni,
Vâjâind ca vijelia şi ca plesnetul de ploaie...
Urlă câmpul şi de tropot şi de strigăt de bătaie.
În zadar striga-mpăratul ca şi leul în turbare,
Umbra morţii se întinde tot mai mare şi mai mare;
În zadar flamura verde o ridică înspre oaste,
Căci cuprinsă-i de pieire şi în faţă şi în coaste,
Căci se clatină rărite şiruri lungi de bătălie;
Cad asabii ca şi pâlcuri risipite pe câmpie,
În genunchi cădeau pedestri, colo caii se răstoarnă,
Când săgeţile în valuri, care şuieră, se toarnă
Şi, lovind în faţă,-n spate, ca şi crivăţul şi gerul,
Pe pământ lor li se pare că se năruie tot cerul...
Mircea însuşi mână-n luptă vijelia-ngrozitoare,
Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare;
Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliţi,
Printre cetele păgâne trec rupându-şi large uliţi;
Risipite se-mprăştie a duşmanilor şiraguri,
Şi gonind biruitoare tot veneau a ţării steaguri,
Ca potop ce prăpădeşte, ca o mare turburată -
Peste-un ceas păgânătatea e ca pleava vânturată.
Acea grindin-oţelită înspre Dunăre o mână,
Iar în urma lor se-ntinde falnic armia română.

What does it say ? Well... ok, in the good Romanian tradition of using this text as the general basis and support for various derivative works (most of which satirical or occasional - which in turn is quite a learned, civilised, antique tradition, and were your parents doing this back when you were wee and watching ?), here's an approximate translation slightly brought up to date :

    Here comes a peaceful mission, white cloth flying from its clubs.
    Beyazit but glances over, and their greeting proudly snubs.
    - What will you ?
    - Us ? Merely quiet, and unless you're horrid boors,
    Our ruler'll even speak to that Grand Emperor of yours.

    At a sign a route is open and an old, old man approaches
    He is slow, his eyebrow crooked and his beard looks quite atrocious.

    - Are you Mircea ?
    - Yes Herr Oberst.

    - I have come to have my homage
    Or else I will change your Venicei in a Golgotha of tapeii!
    - Any thoughts you carry, mister, and whatever be your goal,
    As we're still so far at peace I shall bid your coming wohliii.
    Yet as far as homage goes... dear Lord, fuggedaboutit -
    Just because a Venice's here you need absolutely knout it ?
    How about instead of derping you just turn about an' scram
    So we may hold on to notions of a pleasant Uncle Sam ?
    Lean you that way or the other, and however it may turn,
    We will gladly keep on going, past the day the cables burn.

    - What! With all the world before me should I stop and think perhaps ?
    Or do you expect my legions simply hiccup and collapse ?
    Oh! You can't imagine even everything we've overcome,
    All the utterly bizarre, all the stupid stuff we've done.
    All that lays a claim to reason, or to logic, or to thought
    Knows our name and heard the stories of the sotteriesiv we've wrought.
    Or you've never heard the dangers plain old boring carbon brought,
    Threatening to raise the waters, and melt snows and make it hot ?
    Yet through careful, pondered measures which add up to roughly naught
    New York is today a glacier and we're frozen on the spot!
    Our esteemed and bureaucratic wizened, ancient guys in suits
    Have with mucho regulation solved all evil at the roots.
    Taxes low, commerce is thriving, happy crowds on every corner
    And a new ten trillion copper covered by the face of Boehner
    Words like nigger, faggot, fatty and retarded being banned
    All that's bad in interaction has perpetually been canned.
    And what's more with social media obviating all employment
    All that happens is the clicking of the general enjoyment.
    Yet from my complex confusion and ferocious nonsense spigot
    You expect to be protected by your beard ? Or a blog snippet ?
    Do you think my storm of slogans could conceivably run dry
    And our forward march to forward has to end before one guy ?

    - Just one guy, indeed, Your Office, for the guy you have in mind
    Is no simple guy, but princeps of all that is soundly signed.
    I wouldn't wish for your future that you end up knowing us,
    Nor for GPG to swallow all that shoddy paper mess
    So called laws and so called judges, that legal system of sorts
    Dearly sought in any polis, just like Mona Lisa's warts.
    Many peoples, o'er the ages, under pretense of progress
    Made their country look like something fresh off a hydraulic press.
    All of them, as they collapsed, loudly boasted their success.
    You're not novel, unexpected, strikingly original.
    You're just vain and self important, and in that quite typical.

    And with that the beard dissolved in a poof of pixie dust.
    What a scandal! What a riot! The cloud ready to combust...
    All the cables sudden spiked with rigors of traffic noctis,
    Various troops of clueless zombies cut off from their daily bliss,
    Freed to anger at their "rulers", which hurry to self-dismiss.
    Freed to tear down the whole system, shoddy castle of cards
    How strong it seemed before... Now it can't find any guards.
    A collapse, complete, entire, boundless and without recourse
    Complete reorganisation of what passes for discourse,
    In short : catastrophe, disaster, and a world begun anew.

    That is all, and adieu!

———
  1. You know, that most serene republic. []
  2. Obviously, red. For blood and socialism and whatnot. Or whatever. []
  3. Speaking of things : Yiddish. It's a language. []
  4. Customarily collected in a sottisier. []
Category: Cuvinte Sfiinte
Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

2 Responses

  1. It's a shame Dr. Seuss isn't around to do the illustrations for this....

  2. Mircea Popescu`s avatar
    2
    Mircea Popescu 
    Monday, 17 February 2014

    Haha or whoever did Dr. Parnassus' Imagiarium.

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.