War. War never changes.

Ati jucat seria Fallout apropo ? Pfoai ce atmosfera, noa alea jocuri nu povesti.ⁱ Da' hai sa vedem nitelus chestia istorica, in care scop v-oi povesti de doua batalii pe care le despart doua mii de ani si le apropie o multime de circumstante.

Batalia de la Hohenfriedbergⁱⁱ a constat intr-o sarja din flanc a unei unitati de elita (Auf, Ansbach-Dragoner! Auf, Ansbach-Bayreuth! aia) care-a naucit o trupa de infanterie si odata cu prabusirea ei s-a prabusit tot frontul. De-o parte Fredericus Rex cu o idee buna si-o trupa de generali victoriosi, de cealalta parte si cu ceva mai multa armata ceva mai proasta casa de Austria, reprezentata de Charles Alexander de Lorena (cumnatul Mariei-Tereza), un tip banal si nepriceput, infrint.

Batalia de la Leuctra a constat tot intr-o sarja pe flanc a unei unitati de elitaⁱⁱⁱ care-a naucit o trupa de infanterie si odata cu prabusirea ei s-a prabusit tot frontul. Epaminonda, victorios, a avut ideea nastrusnica in epoca sa-si puna cincizeci de scuturi in flancul sting^iv, a luat prin surprindere partea adversa, naucindu-i. Au murit atunci sute de cetateni spartani (a fi cetatean era un lucru mare pe vremea ceea) inclusiv mai multi generali si regele, infrintul, Cleombrotus.

Ce au in comun cele doua, dincolo, in plus si mai mult de ce-am subliniat deja ? Kabinettskriege e cuvintul nemtesc. Ambele erau razboaie purtate intre trupe de elita, in care publicul n-avea multa treaba precit nici mult interes. Acest mod de-a organiza razboiul, ca extensiune a politicii^v si preocupare exclusiv rezervata unei clase dominante este modul traditional, de departe cel mai raspindit in istorie si pe cale de consecinta sensul propriu al termenului de "razboi".

Chestia pe care-o inteleg tugulanii cu memorie limitata la un secol maxim doua (adica cit bate verba volant aia din gura-n gura) prin razboi, adica marile agitatii nationalist-universale, in care tot poporul este armata si asa mai departe sunt o aberatie nascuta din revolutie (cea franceza), disperare (Franta era o barcuta cam peticita luind apa in bataia vintului si plutind cam in deriva pe-o mare de inamici) si iresponsabilitate (ideea ca "ori totul ori nimic" nu o fost inventata de Hitler, ea-i centrul politicii revolutionare franceze, de exemplu).

Si-atunci iata ce s-a intimplat : doua mii de ani razboiul si-a vazut de treaba si si-a servit scopurile sale, aducind beneficiile care i-s proprii. De exemplu corpurile ofiteresti cu inalte valori morale, la care sa se uite ca ideal intreaga societate, de-ajung burghejii sa-si faca CEO nu exista si nu pot exista decit in aceste conditii. In democratie valorile morale exista strict ca o curiozitate, altfel abundenta lor in populatie curge strict din puterea absoluta a unui monarh absolut oarecare (incarnat sau nu, da' neaparat absolut). De alt exemplu barbatii care sa fie barbati, nu tufe, nu pot exista decit prin interactiunea intre copchii si semnele lasate-n desfasurarea evenimentelor de existenta concreta a armatei organizata astfel.^vi

Din disperarea unor scelerati (Danton y compris) acest sistem stravechi fu intors cu fundul in sus, pentru ca o data ce francezii au adus sub arme un milion de taraneti dintr-o data armatele de cincizeci-o suta de mii de profesionisti cu care se descurcase Europa milenii nu mai sunt functionale (nu pentru ca levitii ar pune probleme pe cimpul de bataie, ci pentru ca dintr-o data trebuie pusi oameni in toate fortaretele, ceea ce e mult prea scump la nivelul de calitate de pina atunci, asa ca vrind-nevrind trebuie coborita stacheta pina la... taraneti). Asta fiind si principalul efect al democratiei : orice crestere a bazei participantilor aduce cu sine neaparat si inevitabil o scadere a calitatii medii. De-aia a ajuns educatia sa fie o batjocura prin universalizare, de exemplu.

Dupa care nenorocirea zisa si democratie si-a livrat otravurile si mizeriile, asa cum am avut ocazia sa vedem in doua razboaie mondiale. Nimic mai trist nu exista pe lumea asta decit efectele democratizarii.

Ce concluzie au tras de-aici tugulanii ? Ca "razboiul e rele" si ca "trebuie interzis". Deci, "razboiul". Nu "timpenia funesta in care am transformat noi razboiul incercind sa-i aplicam imbecilitatile noastre zise in principal democratia", deci democratia. Nu, aia e buna. Razboiul e rau. Dati-va seama, Savarin face savarine la curtea regelui doua mii de ani, is foarte bune, o tiganca jegoasa face si ea savarine pentru tiganime din paie si nisip, nu se spala pe miini, aia fac toxiinfectie si mor zece milioane si deci... sa se interzica savarinele. Nu gatitul de catre tiganci. Ci savarinele, ele is problema. Sa se limiteze intreaga lume la ceea ce pot si democratii, de ce sa unii are si altii nare ? Sa n-aiba nimeni!

Pe de alta parte aiureala nationalista pare sa se fi incheiat, dupa o istorie singeroasa, marcata de toate relele posibile ori imaginabile iata ca armate nationale nu mai exista, s-a revenit la armatele de profesionisti. Tot ce mai trebuie rezolvat e aia cu conducatorul absolut, dat fiind ca aiureala confuza la moda acum, cu comisii, comitete si alte pretentii nu pare sa mai aiba mult de trait.

Da' despre viitor vom vedea.

1. Primele doua, si-atit. 1997-1998. [↩]
2. Prinz Karl ist erschienen auf Friedbergs Hoh'n, sich das preussische Heer mal an-zu-sehen. [↩]
3. O! Ye band of brothers, cei 150 de Hieros Lokhos aia in principal. [↩]
4. In perioada respectiva razboiul se petrecea intre doua falangi. Datorita modului in care se asigura protectia falangii, cu scutul in mina stinga aparind atit purtatorul cit si partea dreapta a omului din stinga) falangile sufereau de ceea ce se numeste drift, adica alunecare, spre dreapta, straduindu-se mereu sa invaluie inamicul din partea ceea, si din aceste motive razboiul avind o oarecare tendinta de rotatie. Tot din aceste motive partea dreapta era considerata locul de onoare, iar unitatile mai slabe sau cu loialitatea indoielnica se asezau in degradeu tot mai catre stinga (locul unde de altfel urma sa loveasca taria inamicului, ca stinga noastra-i dreapta lui).

   Tot din considerentele cele mai practice, nevoia unui echilibru intre lungimea frontului (pentru a evita invaluirea de catre inamic, o situatie nedorita) si adincimea liniilor (pentru a creste puterea cu care falanga impinge inamicul), falangile in epoca aveau cam douasprazece scuturi, ala fiind considerat idealul (adica, erau formate din douasprazece linii). [↩]

5. An army is a body of men assembled to rectify the mistakes of diplomats. [↩]
6. Stiti cum penibilu' de Chicos-Rostogan se instituie mental in raport cu batalia de la Zolfarino, unde-a avut rude ? Mnoa, un bun exemplu al mecanismelor de care discutam. [↩]