Un pic despre ecologie, practic vorbind

Am buruieni in gradina.

VAI DAR CUM SE POATE SA AI BURUIENI IN GRADINA!!!

Ei uite asa, cum sa se poata ? Cum se poate. Doara cresc singure. Intre noi fie vorba din punct de vedere estetic scaietele ala e chiar frumos, creste mare cam cit un brad, e verde si tepos, face niste flori frumusele, care-i problema ? A, vai, noi trebuie sa scoatem neaparat afara toate "buruienile", adica acele plante care se descurca singure si se simt bine acolo pe petecu' ala de pamint, pentru a le inlocui cu "flori". Ce-s alea flori ? Ce, papadiile nu infloresc ? A, "flori" sunt acele plante care nu se descurca si trebuie "ingrijite", adica sa stau io de ea ? Da' de ce sa nu stea ea de mine, draga, cine-i superior si cine-i inferior aici ? Cine serveste pe cine ? Tre' sa fii genu' de tembel care se insoara cu fo' tuta ca sa aiba ce intretine pentru aiureala asta cu "vai dar nu putem creste buruieni", imi pare taiata dintr-acelasi lemn cu "vai, nu putem fute curve". Nu, sigur ca nu, tre' sa futem niste proaste care nu se fut. "Trebuie".

Dincolo de asta, motivu' principal pentru care tolerez scaietii astia-n gradina e ilustrat in imaginea dinsus : la mine in gradina scaietele ori are floare ori are un pamatuf mincat. Faza aia teoretica la care are seminte si-si dau alea drumu' sa pluteasca prin atmosfera nu exista, pentru ca numeroase triburi de sticleti atita numa' asteapta, sa fie o saminta si numa' o idee mai aproape de coapta decit "verde crud". Imediat is pe ea, praf mi le fac, toate arata ca impuscate asa ca-n imagine. Da' in schimb am sticleti, e plin pe-aici.

Acum patru-cinci zile imi tund iarba. Vecinu' (nu conteaza care pe motiv ca toti) isi tunde iarba si el. O fost un moment perfect, asa spre seara, a doua zi o plouat, pe urma soare, cum ii mai bine (ca dac-o ploua chiar dupa ce-ai taiat-o se poate imbolnavi, face iarbigita). Astazi, eu citesc la umbra, vecinu' isi tunde iarba. Iarasi. Iarba lui variaza intre un tol si doi toli, si pe urma o taie. De zece ori pe luna. Dupa ce-o taiat-o i-o pus stropitoarea, s-o ude (si bineinteles ca tot ce taie arunca, nu se cunosc miracole de-alea cu compostu' pe-aici, mai bine aduce fosfoazotat cu sacii sa rectifice faptu' ca-i prost).

Eu n-o tai, poate prin Iulie cel mai devreme, ca nu ma deranjeaza daca se face pina la glezne, ori pina la pulpe. Cind incep sa nu mai vad genunchii gagicilor e cazu' s-o tai sau ceva. Ca rezultat eu am cam cinci milioane de cai de iarba. Daca faci doi pasi esti spontan inconjurat de-un nor de de-astia sarind in toate partile. Vecinii n-au, ca nu pot creste nenorocitii daca tu bzzzz vii cu drujba tot a doua zi, Gheorghe Kruger in pana mea.

Ca inca un rezultat, toate pasarile cartierului stau pe gardu' meu privind inauntru. Pentru ca ele trebuie sa manince, si ele asta maninca, cai de iarba si-alte gize care cresc prin ierburi cu conditia sa nu tot futi tu meciu'. Asa ca-i plin, de la mierle si scatii la ce mai doriti, toate-si fac cuib pe casele vecine da' neaparat pe zidurile expuse inspre gradina mea. Ceea ce mie-mi convine, ca-n timp ce li se caca vecinilor in cap (de destepti ce-s ei, sa le poarte noroc) mie-mi cinta.

Si asa si tot asa si iar asa, discutia asta ar putea continua cu exemple la nesfirsit da' ma tem ca ar fi cam degeaba, asa ca ma duc sa bag un Diablo.