The Opening of Misty Beethoven

La un trabuc de fumat si-un coniac (lung) de baut pentru mine respectiv niste coniace mai scurtute de baut si-o pula lunga de... ma rog, fumat pentru domnisoarele care este am privit cutotii dimpreuna The Opening of Misty Beethovenⁱ.

The Opening of Misty Beethoven asta e un film de pornografie "clasica", zice-se. Prin "clasica" intelegem in principal conventiile stupizele in ce priveste reprezentarea pe ecran. Nu-i chiar asa rau ca-n productiile "neclasice" ale perioadei, in sensu' ca sexu-i macar autentic si nu (prost) mimat, pula chiar intra-n pizda, limba chiar nemereste-n bumbusoru' dintre buzele fatutelor si asa mai celelalte. E insa chiar exact la fel de rau in ce priveste unghiurile din care se filmeaza, si in general subordonarea neavenita a camerei nevoilor actorilor. In loc sa se inteleaga clar si lamurit ca ochiu' de sticla-i soarele si totul graviteaza in jurul lui naivii astia "clasici" gindesc ca pulanpizda-i centrul si restul, inclusiv camera, se ordoneaza dupa aia. Pai ce poate fi mai fals ?!

Partea buna, cel putin sub aspect documentar, e ca se filmeaza pizde normale, adica nu selectate dupa ce criterii-si imagineaza lumea ca "dau bine" la porn. Asa ca titele is mai aproape de medie, pulele is chiar foarte medii si tot tacimu'. Evident parul e la locul lui, cum era in anii '70 orice fata imblanita bine de tot (chiar si pe brate). De asemenea sexul e filmat atita cit ii el, ceea ce revine in general la vreo 3-4 minute. Tot ca amanunt de autenticitate istorica, pizda freaca pula interior da' o scoate afara cind e sa scuipe. Ce stiti voi cum era-n anii '70...

Partea rea e ca desi urmeaza in mare scriptul Pygmallion (de Shaw), din care-a iesit si excelenta My Fair Lady, totusi nu reuseste sa se ridice la nivel. In primul rind, au scos scena ciocolatilor! Bai frate, deci cit de stupid sa fii ? Domnisoara nu mai e o umila vinzatoare de flori (de ce nu ?) ci e ceva fisneata de cinematograf pentru adulti, care face labe pe 5 dolari, n-o suge si n-o ia-n cur. Si-n loc sa fie sedusa intru sclavie cu ciocolati printre mobile fine, biblioteci cu scara si policandre de cristal, toata chestia-i expediata-n graba in ceva buda comunala cu calendaru' ortodox lipit pe peretele de scindura. Pai se poate ?!

Jamie Gillis e aproape acceptabil (chit ca textele de le declama sunt groaznic de stupide). Fitele is amindoua deosebit de slabe, replicile se dau prost, rau livrate, suna fals, e o tristete - cam la nivelul Deepthroat asa. Glumele sunt in general nereusite (Care-i cea mai importanta diferenta intre New York si Roma ? Nu-s chiar asa de multi italieni in Roma.), decorurile sunt imbecile (incearca sa faca ceva a la Barbarella da' nu le iese nici in gluma). Daca n-or baut destul Paco Rabanne...

Am resistat fo' jumatate de ora sau asa. Alcatuirea ie atit de erotica precit o pereche de iegari uzati atirnata la uscat.

1. 1976, de Radley Metzge cu Constance Money, Jamie Gillis, Jacqueline Beudant. [↩]