The Front Page

The Front Pageⁱ e tot un film despre presa, si desi-i parodie toata ziua totusi reuseste sa fie un film bun si descriptiv (tot asa cum si Deadline USA reuseste sa fie un film bun si descriptiv chiar daca-i patetic).

Cuplul Matthau - Lemmon isi joaca obisnuita lor chestie, paraliticu' maxilo-facial de Lemmon cica are succes la femei si vrea sa se marite ejectindu-se din cuplul gheu, Matthau ii pune piedici diverse da' suspect de dramatice in sensul Internaut al acestui termen. Susan Sarandon ar fi frumoasa aleasa, o fata cu bani (sau ma rog, tatic bogat) care-l atrage pe junele prim & fante seducator la cei cincizeci de anisori afara din urita si nefericita meserie de jurnalist (care este) in mult mai onorabila si cu siguranta mai bine platita meserie de "creativ" adica de-asta prin publicitate (sa scrie poezii despre ciorapi, cum plastic se exprima Matthau). Intreaga chestie nu-i chiar fara ecou in existentele si experientele de viata ale jurnalistilor nostri (prin care sintagma nu ma refer la puletii irelevantiⁱⁱ de douazeci-treizeci de ani care se agita azi ca ei "is" prin presa sau prin publicitate, ma refer la barbatii in jur de cincizeci de ani care fac - care chiar fac - presa sau publicitate de cincisprezece ani dejaⁱⁱⁱ).

Gagurile sunt in majoritate cam subtirele (minus ala notabil cu "Tell it to the Teamsters Union") da' constructia e un ce de zile mari : un tip prapadit si ochelarist (ochelari rotunzi bien sur) e marele dusman de clasa, fioros exponent al bolsevismului revolutionar si asasin, in timp ce seriful gras si prost cu o superstitioasa incredere in "omul de stiinta" care-l duce pina la patenta prostie si-o completa inabilitate de-a se controla ("Ala-i pistolul meu!") stie el cum ii viitoru' si de ce-i nevoie pentru a apara patria de dusmanii ei.

Eu m-am distrat, chestie pe care v-o recomand si voua.

Ps. Ati observat palariile din cuier ?

1. 1974, de Billy Wilder cu Jack Lemmon, Walter Matthau, Susan Sarandon. [↩]
2. Folosim cuvintul in sensul lui propriu, poate a sasea sau a saptea oara pe un blog din cinci milioane de aparitii, e practic vorbind o premiera. [↩]
3. Prin dispensa speciala o includem si pe grasa de Pippidi aici, pe meritul ei. [↩]