Socialistii cei tristi

In Romania exista niste oameni bogati si niste oameni saraci.

Saracii sunt bineinteles mult mai multi, si ca sa fim bine intelesi : sunt saraci din vina lor. Sunt saraci pentru ca sunt lenesi, prosti, infumurati, increzuti, pentru ca asteapta sa li se dea si sa li se faca, pentru ca-s - fundamental vorbind - mai aproape de maimute decit de oameni.

Asta e realitatea in toata splendida sau dizgratioasa ei nuditate. Asta este realitatea chiar daca n-aveti sanse s-o auziti in acele medii care se bazeaza pe publicitate. Acolo veti auzi glorificarea gloatei, pentru ca asa se fac banii din publicitate : mai bine un milion de spargatori de seminte si bautori de bere la pet deci o mie de oameni care chiar pricep pe ce lume se afla, fac ceva util si se respecta cit de cit. Un milion > o mie, si-n plus aia o mie mai au si pretentii, ca de exemplu la articole comprehensibile, sau la respectarea valorilor lor. In timp ce sarantocii n-au nici morala nici inteligenta nici cultura. Au un stomac mare si un gitlej unsuros. Si atita memorie cit se intinde spatiul intre doua umpleri. Putin conteaza cu ce.

Cu alte cuvinte, saracii sunt saraci din vina lor, da' si cu ajutorul unui intreg sistem de a-i tine prosti, jegosi, amorali si asa mai departe. Agentul dezumanizarii unei largi paturi din societatea romaneasca este bineinteles statul, cu toate monopolurile lui, cu mijloacele de informare chipurile "private" da' private numa' de fatada, altfel aflate in miinile unor afaceristi de carton, incapabili sa faca bani altfel decit primindu-i gratis de la stat si asa mai departe.

Oamenii bogati nu-s dispusi sa se lase pe mina statului. Oamenii bogati isi fac spitale independente, unde se duc ei sa plateasca un pret corect pentru niste servicii de calitate. Spitale unde au acces numai si numai cei dispusi sa plateasca un pret corect pe servicii de calitate. Saracii stau pe margine, se uita, si nu-si pun problema c-ar fi cazul sa se apuce de munca, sa se curete de jeg, sa-si abandoneze nonvalorile morale si sa devina si ei bogati, prin drumul plin de chin si eforturi care aduce bogatia. Nu. Ei se vaita ca de ce lor "nu li se da". Ca alora. Carora de fapt nu li se da nimic, isi dau ei singuri. Eventual li se ia. Da' ce stie stomacul cu gitlej unsuros de-astea ? El VREA!

Oamenii bogati nu-s dispusi sa se lase pe mina statului. Decit sa-si vada copiii in acelasi cacat imund in care se zbat toti ceilalti copii pentru ca statul are bani de facut reforme da' n-are bani de platit pe nimeni sa faca ceva util, oamenii bogati prefera sa-si aleaga citeva scoli, sa plateasca profesorii buni cit face si sa-si educe copiii calumea. Ce fac saracii ? Se pling ca vai, dar ei au dreptul sa isi trimita copiii la scolile bune, pentru ca... pentru ca locuiesc in zona. Da' n-au dreptul sa plateasca costurile necesare transformarii unui liceu de cacat romanesc intr-un liceu "de elita", ceea ce inseamna practic vorbind mediocru. N-au dreptul sa plateasca pentru ca statul a dat o lege prin care e interzis sa platesti ceea ce consumi. Va dati voi seama ce bine stam.

Exista un motiv pentru care bogatii se pisa si pe stat, si pe saraci, si pe toti intermediarii din vastul aparat de sustinere reciproca intre cele doua.

Acest motiv este exact moralitatea bogatilor, care recunosc munca si inteligenta ca valori, nu "indreptatirile" aiuristice scoase din pix si doleantele imediate ale stomacului.

Cam asta-i tot.

PS. Ca sa vedeti sinergie, Cosmin Maricari tocmai a publicat o traducere a unui text excelent de Paul Graham. Pe aceasta cale ii recomandam de urgenta o versiune la How to Be Sillicon Valley, ca-i la subiect.