Serviciul nemuririi : Internautul inutil.

El isi zice "killern0sound" si se descrie in modul imbecil-anonimitard cu care ne-au obisnuit deja nenumaratii anonimitarzi de pe Internet. Articolul si-l intituleaza "Afacere pe timp de criza", care-i exact atit de prost pe cit te poti astepta sa fie un titlu ales de-un anonimitard de-asta : si banal, si fara legatura cu subiectul, si fara vina si fara profunzime si fara nimic. Ca si autoru' anonim.

Dar continutul sufera de-o chestie rara pe internet.ro, si-anume sufera de onestitate. Exact opusul suferintei comune a internetului.ro. Si-atunci nu-i de mirare ca dincolo de toate defectele, surtimile si incapacitatile autorului totusi articolul in sine e memorabil. Ma grabesc sa-l nemuresc aici (i-am dres eu paragrafele, ca nici macar alea nu-s introduse bine, precum si blogul e abandonat de vreo doi ani - deci toate, absolut toate bubele comune le are, minus una singura, si-aparent e suficient) :

Nu stiu de ce am pus titlul asta. A, ba da, stiu. Pentru ca asta imi doresc. Pe vremurile astea de cacat, vremuri in care imi caut de 2 ani de zile job si nu ma angajeaza nimeni, as vrea sa am o idee stralucita care sa si functioneze.

Toata lumea stie ca sunt nefericita ca nu am un job: killer, rudele, pana si vecinii.

Si toti imi dau ca sfat sa ma gandesc ce imi place mie sa fac cel mai mult, pentru ca atunci voi descopri pe ce sa ma axez si sigur ma va angaja cineva.

Problema e ca mie imi place mult de tot sa stau pe net. Sa citesc ce scriu altii, sa ma minunez de ce inventii mai fac oamenii care chiar au idei, sa ma holbez la ce fotografii tari de tot fac unii cu talent la asa ceva.

Foarte rar comentez, foarte rar chiar invat ceva. De fapt am impresia ca mi-e imposibil sa invat ceva de pe net. Pentru ca mi s-a spus ca gatesc execrabil, am zis “e timpul sa invat de la cei mai buni”. Mi-am luat o reteta relativ simpla de la Adi Hadean si dai si toaca. Toaca la ciuperci,toaca la ceapa si la usturoi. Am zis sa fac totul cum scrie in reteta. 3 minute. Dupa ceas. Normal ca ciupercile erau nefacute, toate balteau intr-o zeama care in pozele de pe site nu exista.

Ma rog, a iesit o porcarie (ciuprecile amare, ceapa arsa).

Am incercat sa invat sa crosetez, sa iau lectii de machiaj, sa leg un amarat de nod la cravata. Nimic, dar nimic nu-mi iese. Daca nu-mi ia cineva cele doi maine natangi si mi le aseaza cum trebuie sa stea si apoi traseaza cu ele directia actiunii pe care trebuie sa o fac, nu inteleg, nu reusesc.

Deci n-o sa-mi gasesc niciodata de munca. Era o vorba pe un blog “google te ajuta, dar nu te face mai destept”. Eh, pe mine nici de ajutat nu poate, ca n-are pe cine!

Noa, sincer va spun ca nu sper din toata inima ca autoru', precum si toata familia lui (parinti, bunici precum si copii si nepoti) precum eventualele cunostiinte, relatii, prieteni, amici, iubiti si iubite scl precum si toti cei asemanatori sau in orice fel afini au murit deja la momentul asta.

Ci sper din toata inima ca le-a ars casa, le-au fugit vitele, li s-au risipit turmele, li s-au uscat recoltele, le-au dat faliment firmele, le-au murit cateii si pisicile, li s-au stricat iremediabil masinile (toate, de la autovehicule la masini de spalat, indiferent ca automate sau neautomate), li s-au terminat banii si acum traiesc in canal, impartindu-si ziua intre cerseala prin autobuz si batai&violuri de-o cruzime indescriptibila la comun cu ceilalti de-aceeasi teapa.

Nici o violenta, nici un abuz si nici o intimplare nefericita nu e suficienta pentru a-mi satisface malevolenta fata de copilul anal. Imprejurarea fericita este ca eu si cu divinitatea care se ocupa de lumea asta vedem ochi la ochi pe aceasta tema, si ca atare cam fiecare zi imi ofera nenumarate ocazii de satisfactie - oricit de partiala.

Viitorul suna bine, va spun cu toata sinceritatea.