Pseudotrilterviuri : Pablo Neruda cu Rita Guibert [1]

R. G. De ce v-ati schimbat numele, si de ce-ati ales "Pablo Neruda" ?
P. N. Nu-mi amintesc. Aveam treisprezece sau patrusprezece ani. Imi amintesc ca dorinta mea de-a scrie l-a deranjat pe tata foarte mult. Cu cele mai bune intentii, era de parere ca a scrie va aduce distrugerea familiei si-a mea si, in principal, ma va impinge intr-o viata de completa inutilitate. Avea motive domestice de-a gindi astfel, motive care pe mine nu ma impresionau cine stie ce. A fost una dintre primele masuri defensive pe care le-am adoptat - sa-mi schimb numele.

R. G. Ati ales "Neruda" dupa poetul ceh Jan Neruda ?
P. N. Citisem o povestire de-a lui. Nu i-am citit niciodata poezia, dar a scris o carte intitulata Povesti din Malá Strana despre oamenii umili din acel cartier din Praga. E posibil ca noul meu nume sa vina de-acolo. Dupa cum ziceam, intreaga chestiune e atit de ingropata-n memorie incit nu-mi mai amintesc. Oricum, cehii ma considera unul de-al lor, parte a natiunii, si-am avut o relatie foarte calda cu ei.

R. G. Veti continua sa scrieti daca veti fi ales presedinte al Chile ?
P. N. Pentru mine scrisul e similar respiratiei. Nu pot trai fara a respira, nu pot trai fara a scrie.

R. G. Care sunt poetii care au candidat la functii inalte si au avut succes ?
P. N. Vremea noastra e o era a poetilor-guvernanti. Mao Tse Dung si Ho Si Min. Mao Tse Dung mai are si alte calitati : e un bun inotator, ceea ce eu nu suntⁱ. Exista de asemenea um mare poetⁱⁱ, Leopold Senghor, care e presedintele Senegalului ; altul, Aime Cesaire, un poet suprarealist, e primarul Fort-de-France in Martinica. In tara mea, poetii au intervenit dintotdeauna in politica, desi n-am avut niciodata un poet presedinte al republicii. Pe de cealalta parte au existat scriitori-presedinti in America Latina : Romulo Gallegos a fost presedintele Venezuelei.

R. G. Cum v-ati condus campania prezidentiala ?
P. N. Se ridica o scena. Incepem cu cintece populare, si apoi cineva important explica scopul strict politic al campaniei noastre. Dupa aceea eu vorbesc mult mai liber cu orasenii, foarte putin organizat - e mai poetic. Aproape intotdeauna inchei citind poezii. Daca n-as citi poezii la final oamenii ar pleca deziluzionati. Bineinteles ca vor sa-mi asculte de asemenea si parerile politiceⁱⁱⁱ dar nu ma chinui prea mult cu partea politica sau economica pentru ca oamenii au nevoie de asemenea de un alt fel de limbaj^iv.

R. G. Cum reactioneaza oamenii cind va cititi poeziile ?
P. N. Ma iubesc intr-un fel foarte emotional. Nu pot intra sau iesi in unele locuri. Am o escorta speciala care ma protejeaza de multimi pentru ca oamenii se imping in mine. Asta se intimpla peste tot.

R. G. Daca ati avea de ales intre presidentia Chile si premiul Nobel, pentru care ati fost propus atit de des, ce-ati alege ?
P. N. Nu se poate pune problema unei alegeri intre lucruri atit de iluzorii.

R. G. Dar daca s-ar gasi, amindoua, chiar aici pe aceasta masa ?
P. N. Daca s-ar gasi pe aceasta masa m-as ridica si m-as duce la alta masa.

R. G. Considerati ca premierea lui Samuel Beckett a fost justa ?
P. N. Da, cred ca da. Beckett scrie chestii scurte dar exceptionale. Premiul Nobel, oriunde ar ajunge, e intotdeauna o onoare pentru literatura. Eu nu sunt dintre cei care discuta constant daca premiul a ajuns la persoana potrivita sau nu. Ce-i important in legatura cu acest premiu, daca exista ceva important in legatura cu el, este respectul pe care-l confera ministeriatului de-a scrie. Asta este important.

R. G. Care va sunt amintirile cele mai puternice ?
P. N. Nu stiu. Cele mai intense amintiri, poate, sunt cele din perioada in care traiam in Spania - acea mare fratie a poetilor. N-am cunoscut niciodata un grup atit de fratern in lumea noastra americana - atit de plina de birfe^v cum se zice-n Buenos Aires. Apoi, mai tirziu, a fost teribil sa vad acea republica de prieteni distrusa de razboiul civil^vi, care-a demonstrat atit de clar oribila realitate a represiunii fasciste^vii. Prietenii mei au fost imprastiati : unii exterminati chiar acolo, precum Garcia Lorca si Miguel Hernandez ; altii au murit in exil ; inca altii continua sa traiasca-n exil. Toata acea faza a vietii mele a fost bogata in evenimente, in emotii profunde, si mi-a schimbat decisiv cursul vietii.

R. G. V-ati dori sa vizitati Spania acum ?
P. N. Nu mi-e interzis s-o vizitez, oficial. Odata am fost invitat de catre ambasada Chile sa citesc acolo. E foarte posibil sa ma lase sa intru in tara. Dar nu vreau sa fac un eveniment din asta, pentru ca se prea poate sa fi fost convenabil pentru guvernul Spaniol sa arate niste simtamint democratic ingaduind intrarea unor oameni care-au luptat atit de hotarit impotriva lui. N-am idee. Am fost impiedicat sa vizitez atit de multe tari si-am fost dat afara din atit de multe altele incit, cu toata sinceritatea, e o chestiune care nu ma mai irita nici pe departe cit ma irita la inceput.

~ continuarea intr-un numar viitor ~

1. Deci va dati seama, calitatile celui mai mare criminal asiatic de la Gingis Han incoace sunt ca-i bun inotator. Si Hitler era un pictor mediocru sau ceva. [↩]
2. Chestia dubioasa cu Octavian Palerii astia este ca aparent pe lume nu exista cum te-ai astepta o groaza de poeti mediocrii si citiva mari, ci doar si exclusiv mari poeti. O fi, ce stim noi. [↩]
3. "Part of the reason they want me to host is I think they want to have sex with me. But I'm also entertaining" - Mariah Carey, o poeta si ea in felul ei. [↩]
4. E si mai obositor, ce sa tot gindesti atita. Macar asta-i un comunist onest, recunoaste cinstit ca-i trol. [↩]
5. Alacraneos in original. [↩]
6. Mie mi-a placut. Pe bune acuma. [↩]
7. Deci bun ? Comunistii se pling ca-s reprimati frate. [↩]