Profetul meu si fascinantele lui profetii

Monday, 02 July, Year 4 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Ți-aduci aminte, cititorule, de frumoasa poveste bătrână? Un socru avea doi gineri, unul cărămidar și altul zarzavagiu. Fetele moșneagului se rugau la Dumnezeu — una, să plouă din destul, ca să la crească mari zarzavaturile, alta, să fie secetă, ca să li se zbicească mai degrabă cărămizile. „Două sunteți într-o casă, a zis bătrânul, și nu vă mai poate Dumnezeu împăca!" Așa e lumea noastră, ca fetele acelea, peste putință de împăcat, pentru că are deodată nevoi diametral opuse: câștigul și mulțumirea unuia este paguba si contrariarea altuia.

Iată minunata invenție a tiparului.

Ce n-ar putea spune un retor, un poet despre binefacerile descoperirii lui Gutenberg? Dar ea a dat umanității oarbe lumina ochilor! dar ea a rupt lanțurile sclaviei! ea a ridicat din uitarea și părăsirea seculară seminții ce păreau blestemate la vecinic întuneric și nenoroc, chemându-le la dignitatea vieții istorice! ea a îmblânzit fiarele pustiilor! ea a consfințit Libertatea, Egalitatea și Fraternitatea! ea a întronat și apără drepturile sfinte ale omenirii și ale omului! Mă rog, ce n-a făcut?

Dar eu nu sunt nici retor, nici poet, ca să m-aprinz așa, din chiar senin, de entuziasm pentru invenția tiparului, și spun d-a dreptul, fară nevoie de punte de exclamație, că ea a fost un mare noroc pe de o parte, dar pe de alta și o mare pagubă. Acestei invenții, e adevărat, îi datorim o însemnată parte a progresului material, prin dezvoltarea științei, prin împrăștiarea multiplă și repede a cunoștințelor pozitive; dar tot așa de adevărat este că pe calea artei literelor, invenția tiparului nu numai că n-a făcut vreun mare bine, dar a făcut chiar serioasă stricăciune. Iată cele două fete așa de greu de împăcat ale moșneagului: a plouat din belșug — castraveții uneia au crescut mari și frumoși, dar s-au fleșcăit cărămizile celeilalte.

Invenția tiparului a dat naștere unei colosale erori, anume: a făcut pe oameni să crează că literatura este o lucrare de utilitate pipăită, că arta literelor este o necesitate imediată pentru societatea umană, că este menită să aducă foloase imediate, practice și pozitive.i

Așa, s-a confundat cântecul fără folos cu o rețetă de leac sigur, s-a confundat floarea inutilă cu rodul util. Toată lumea s-a pus cu furie pe cultura florilor; n-a rămas palmac de pământ neînflorit, și turma omenească, dând năvală în vasta livede, s-a apucat să pască cu nesațiu la flori — flori, flori și iar flori.

Așa, nu se mai știe astăzi deosebi floare de floare; toate sunt bune de păscut: laptele-cucului, ca și rara floare a alunului, trandafirul de Siras, ca și floarea scaietului de pe marginea drumului. Și nu e gură care, rumegându-și ce a păscut, să nu aibă mica sa exclamație de mulțumire ori de dezaprobare, în orice caz de afirmare a competenții, sensibilității și autorității gustului său personal... Asta-i bună! excelentă! îmi place! asta n-o înțeleg! asta nu are gustul destul de picant! Asta trebuia mai coaptă! asta e veștedă! asta e numai pârguită!

Și asta se cheamă vastitatea literaturii moderne și popularizarea artei literelor; toți o cultivă, toți o pasc, toți o rumegă.

Așa, s-au născut stilurile infinite, și școlile, și autoritățile, și curentele, și modele, și reputațiile. Așa, precum se zicea odinioară că, pe fața pământului, nu e o clipă fără o moarte și fără o naștere, putem zice astăzi că nu e o clipă fără născutul a două flori și păscutul a trei.

Din vârful munților și până-n fundul văilor, sfârâie roatele tipografiilor fără minută de odihnă, vărsând clăi de flori pentru turma rumegătoare, și tot nu-i pot birui teribila poftă de mâncare, cu atât mai nepotolită cu cât procesul digestiunii este mai zadarnic și mai fără folos de hrană: o simplă iritare de funcțiuni fiziologice fără urmă de câștig pentru organism — sacâz morfolit și murdărit degeaba în bale.

De aci, rezultă apoi că florile rare, cari trebuiau să înfrumusețeze livedea, se pierd înăbușite în belșugul vast al buruienilor, cari trebuiau plivite și distruse. De aci, rezultă că atunci când vrei o floare, de la care, ca om cuminte, ceri ce poate să-ți dea floarea, frumusețe si miros, iar nu gust și hrană, trebuie să te-ntorci la câteva glastre vechi de-acasă; în livede e foarte greu, dacă nu chiar imposibil, să găsești ce-ți trebuie.

„Coetera desiderantur", astea sunt cuvintele cari țin loc de „sfârșit" după ultima fraza neisprăvită a operei clasice, ce ne-a rămas, din nenorocire, trunchiată. Coetera desiderantur! precum se doresc brațele pierdute ale Venerii, precum se dorește restul grupului. Unde e tânărul și ușuratecul Paris? unde e nobilul braț care primea mărul? unde o fi coetera acelea, magistrala încheiare a lui Tacit?

– A! vezi? tiparul! Daca ar fi fost tiparul, îmi zice cineva, nu ai mai dori-o, pentru că ai avea-o.

– Ba nu, răspunz eu; deloc.

Fără tipar, am avut-o, o am măcar până la coetera desiderantur, și mă mulțumesc cu atâta, cu tot regretul pentru cele pierdute. Dar dacă era tiparul, o pierdeam toată: floarea se pierdea, cufundată pentru vecie în vastul noian al buruienilor. N-am încredere în judecata mea până într-atâta, și cu atât mai puțin în a altora, încât să crez că, dintr-un ocean imens de buruieni, mi-ar putea denunța o floare nobilă înecată în umbra deasă.

Așa, încă o dată, rezultatele tiparului pe calea practică și utilă sunt incontestabil fericite; pe calea frumoaselor litere, însă, ele sunt nenorocite: pe calea dântâi ne ajută să găsim la sigur; pe cea d-a doua ne face desigur să pierdem.

Noa spuneti voi, dragii mei. A trebuit sa apara in lume Internetul ca sa se prinda toata putoimea cu pretentii la intelectualitate de-o cititi voi ca scrie in limba engleza pe care intimplator ati invatat-o privind la Dallas si jucind Doom si deci e usor. Uite ca omul asta se prinsese cam cu o suta de ani mai inainte, si arata clar, limpede si lamurit problema, fara poticnire.

Este, maxima confirmare perversa, ca voi credeti ca ati citit si sunteti familiari cu Caragiale, cit si oameni fini si intelectuali da' nu citiseti niciodata pina astazi bucata asta, tocmai si exact pentru motivul reliefat de al ei profetic autor : ca anume a fost inecata-ntr-o mare de cacat expandat ?

Noa spuneti, dragilor. Acum ce facem ?

———
  1. Adica, in termeni moderni : inventia tiparului si modelele pe care le-a puit pe lume au dus la aberatiile cu "plagiatul", cu "publish or perish" niste aiureli nu ca ortogonale culturii dar de-a dreptul antagonice ei. In particular ideea ca intre doi invatati ala de-o publicat mai multe carti e mai invatat e un ce atit de tembel cit nici nu se poate pune-n cuvinte. []
Category: Cuvinte Sfiinte
Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

16 Responses

  1. Scoatem schitele lui Caragiale din scoli, pentru inceput?

  2. Mircea Popescu`s avatar
    2
    Mircea Popescu 
    Monday, 2 July 2012

    Macar stim o treaba. Studiem Paler sau ce puleti mai is acuma la moda. Paler, Paunescu, Coelho si eventual ceva aforisme de-ale lui Justin Bieber.

  3. Anonimosu`s avatar
    3
    Anonimosuinsigna de prim sositinsigna de tehnolog 
    Monday, 2 July 2012

    "Și n-are a face invenția tiparului cu arta literelor? Dar pe toate foile de papirus și pe toate fâșiile de pergament nu s-a făcut atâta artă în două civilizații antice întregi câtă se face într-un an numai pe hârtia de la Letea!"

  4. Mircea Popescu`s avatar
    4
    Mircea Popescu 
    Monday, 2 July 2012

    Alta chestie privatizata de fo' saptespce ori in trei perioade diferite. Atita is de vechi cacaturile pe-aici, si-atita de fumati puletii care le tot iau de proaspete...

  5. Macar stim o treaba. Studiem Paler sau ce puleti mai is acuma la moda. Paler, Paunescu, Coelho si eventual ceva aforisme de-ale lui Justin Bieber.

    Remarca ca n-am propus sa nu bagam altceva de Caragiale in loc. Ceva mai cu substanta decat Dl Goe si minunea cu turnatu' de dulceata in sosoni.

  6. Mircea Popescu`s avatar
    6
    Mircea Popescu 
    Monday, 2 July 2012

    Adevaru-i ca alea-s depasite ca un costum de marinel pe post de uniforma scolara.

    Ar fi probabil mai potrivite alea sexuale, cu cuplul de fugiti care isi consuma maritisu-n tren, cu cucoana mergind la dandist ofiter de rosiori, cu tincuta si care mai scotindu-si ochii pe locotenentu' elefterescu, eventual ai' cu pasaportul uitat acasa si amicul anarhist...

  7. eu citesc opera politica a lui Eminescu deocamdata, mult mai greu de gasit.

  8. @cipslim
    or fost reeditate dupa revolutie . orice anticariat le are. paperback

  9. http://www.biblacad.ro/Eminescu.html

  10. Mircea Popescu`s avatar
    10
    Mircea Popescu 
    Tuesday, 3 July 2012

    @cipslim Si mult mai stupida. Puletele definitiv, Eminescu.

    @Freud Spasiba.

    Ca sa admiram tembelismul iesit din orice limite al gunoaielor astora de la cacademie : dupa o prefata prost scrisa de incultul de Simion, apare un link. El are formatul

    <a href="http://aleph500.biblacad.ro:8991/F" target="_blank">Baza de date IMG (Manuscrisele Eminescu)<img src="images/flechesuivant.png" width="15" align="absmiddle" border="0" height="15" hspace="3"></a>&nbsp

    http://aleph500.biblacad.ro:8991/F nu raspunde, http://aleph500.biblacad.ro/F nu exista. Absolut reprezentativ.

  11. Gabriel Radio`s avatar
    11
    Gabriel Radio 
    Tuesday, 7 June 2016

    Curat n-o citisem.

  12. Mircea Popescu`s avatar
    12
    Mircea Popescu 
    Wednesday, 15 May 2019

    Un amanunt onomastic interesant ne survine de la Nicolae Filimon (care are de altfel discutii interesante despre istoria inceputului teatrului de limba Romana si altele) :

    Costea Chiorul deschise cutia pe care o adusese cu dânsul și începu a desface mărfile, pronunțând cu îngâmfare numele fiecărei mătăsării sau giuvaerica:

    — Asta este hataia de Veneția sadea, hataia florantin, camohas de Veneția cu fir, camohas sadea, catifea cu aur și sadea de Veneția, sandal cianfes, canavăț, tafta, atlas vărgat și cu flori, hares pungiuc, fesuri tuneslii, basmale de Triesti, de Franța și de Englitera, tulpan mosc, alagea de Triesti, șal de India ciacliu, șal boza-fer mai prin colțuri, gear de India, șal, sangulie, brâuri caragialar cusute, cutnii, alagea, citarii și gazii de Brussa, suvaiele de Hale.

    Pare a fi adverb, descriind o maniera de-a fi fost ceva cusut.

  1. [...] Unde mai pui ca in ultimele zile l-am citit, cum de obicei, pe Mircea Popescu, si l-am perceput solidar in spirit cu profetul sau, Caragiale, la care adesea si eu ma inclin. [...]

  2. [...] is rightfully regarded as the Greek that wrote the software package on which Romania runs. Here's a fragment from the late 80s. The 1880s : Do you recall, reader, that sweet old tale ? A father in law had two sons in law, one [...]

  3. [...] by OIiver Stone, with Charlie Sheen, Tom Berenger, Willem Dafoe. [↩]The quote comes from Ion Luca Caragiale (click that link for a description of the "problems of post-modernism" produced more than a century [...]

  4. [...] In other words : the will to deathxi, the chthonic impulse are always there. Always were -- and thus conceivably always will be. What can you do ? ———Also informally known as my prophet. [...]

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.