Peripateticieni gen, cu deosebirile ca fete nu baieti, in pizda goala nu-n toga si prin casa nu prin gradina, da-n rest tatatat la fel.

Ea : Deci voiam sa zic, nu mi-e clar ce sens mai au drepturile daca nu exista un drept la viata (nu neaparat in sensul ca ar exista un drept la viata, e destul de neclar cum s-ar trage limitele, da' numa' zic).
Eu : Un iepure nu e un individ. Faptul ca o multime de oameni sunt prosti ca lemnu' nu face lemnul om.

Ea : Si prostii aia is oameni ?
Eu : Care ?

Ea : Aia prosti ca lemnu'.
Eu : Sigur.

Ea : Dar maimutele ?
Eu : Nu.

Ea : Sau unde tragi linie ? Doar specia noastra anumita ?
Eu : Da. Se poate extinde daca intilnim vre-odata extraterestri si negociaza convingator. Altfel, oamenii sunt pradatori si aceasta mostenire trebuie pastrata.

Ea : De ce ?
Eu : Pentru ca asta ne este identitatea.

Ea : E vre-o problema daca identitatea se mai schimba in timp ?
Eu : Da.

Ea : Care ar fi problema ?
Eu : Faptul ca se schimba.

Ea : Nu mi-e clar de ce schimbarea ar fi o problema ea insasi. Vreau sa zic, schimbarea se intimpla pur si simplu.
Eu : Nu. Schimbarea nu se intimpla. Prostia se intimpla.

Ea : Pai intelepciunea veacurilor tinde sa se concentreze pe ideea ca schimbarea are loc, e inevitabila etc. Cele mai importante teorii pe care le-am inventat, ca de exemplu evolutia, se concentreaza pe asta. A refuza evidenta e o atitudine cam marinala, nu-s familiarizata cu argumentatia.
Eu : Esti foarte slab calificata pentru a comenta pe tema "intelepciunea veacurilor". In realitate, zisa intelepciune se concentreaza pe ideea ca schimbarea nu are loc niciodata decit fie a) ca o perceptie a idiotilor fie b) ca un dezastru. Teoria cu marginalitatea e ridicola, in sensul ca o trupa de idioti care nu-s vizibili in insiruirea mileniilor de istorie culturala a umanitatii precum nici nu-s relevanti in nici un mod masurabil au decis ei asa de capul lor ca-s "centrul" in virtutea crasei lor inculturi si obiceiurilor de supt in cerc. Ca rezultat numesc "margine" chestii care nu-s. Sa-ti zic ceva : "liberalii" americani sunt marginea. Si inca o margine atit de marginala ca-i cu greu demna de-a fi mentionata. Poftim : http://www.youtube.com/watch?v=gSjLiQxEZlM .

Ea : Haha
Eu : Mk.

Ea : Daca faptul ca ma amuza clipul respectiv si-s de acord cu el demonstreaza ceva in conversatia asta nu mi-e clar ce.
Eu : Nu cred ca demonstreaza ceva.

Ea : A. Ok.
Eu : Si ca sa te incint : esti femeie. Nu-i nimic grav in faptu' ca nu esti de acord pe tema, in virtutea faptului ca esti femeie. Dar ar fi destul de grav daca nu reusesti sa intelegi ca esti doar o femeie, si asta inseamna nu mai mult de jumatate din poza completa.

Ea : Cum adica "doar" o femeie ? In sensul ca-s doua genuri din care cel feminin e unul singur ?
Eu : Exact.

Ea : Mbine...
Eu : Asta ar fi legatura cu videoclipul : problema e un exces de nurtureⁱ. Nu-i nici o problema cu iubirea materna-n sine, da' toate viciile pornesc din exces de virtute.

Ea : Dar eu nu vorbesc dintr-o perspectiva feminina, din cite-mi dau seama.
Eu : Asta inseamna cel mult ca nu-ti dai seama.

Ea : Nu mi se pare cinstit sa insisti ca motivul pentru care nu-s de acord e ca-s femeie cind am de fapt argumente care nu-s bazate pe emotii (chiar daca ma mai ia valul argumentul in sine nu-i emotional).
Eu : Argumentul in sine e intrutotul bazat pe emotii.

Ea : Ideea ca a omori ceva pentru a-i dovedi chestii unui prost atribuie fals raul e emotionalaⁱⁱ ?
Eu : Da. Nu este nimic fals in moarte, cum nici nu poate fi.

Ea : Ce emotie e asta ?
Eu : A-i cere cuiva sa identifice nominal emotii e un apel la ignoranta.

Ea : Pai, dindu-se ca faci rau unui ceva ca raspuns la actiunile unei terte parti cu care ceva-ul n-are nici o legatura sugereaza ca se intimpla ceva atribuiri.
Eu : Asta ar fi o judecata emotionala.

Ea : Hm.
Eu : E de tipul "zimbeste cind trec pe linga el deci trebuie ca ma place".

Ea : Nu vad absolut nici o legatura. N-am pus intentii-n argumentul meu.
Eu : E exact aceeasi constructie. Nu o similitudine, o identitate.

Ea : "zimbeste cind trec pe linga el deci trebuie ca ma place" inseamna ca vorbitorul presupune ca stie ce gindeste cel despre care se vorbeste.
Eu : Exact.

Ea : Tu ai zis deja ce gindesti, nu presupun nimic. Sau ?
Eu : Ba da, presupui.

Ea : A, pai nu vreau sa presupun. Deci daca nu gindesti "am sa le-arat eu astora omorind un mamifer" ce exact gindesti ?
Eu : Il omor pentru ca este dreptul meu suveran, absolut si indisputabil sa-l omor.

Ea : Hm. Dar in context, ar parea ca singurul motiv pentru care executi acest drept sunt actiunile unui tert. Sau nu ?
Eu : N-am nevoie sa indic cauza. Poate fi pentru sport ca si pentru orice alt motiv, sau pentru nici un motiv. E indiferent.

Ea : Hm.
Eu : Vrei sa vii la cules de iepuri ?

Ea : E in salbaticie, la vinatoare ? Pentru ca mi-ar place sa invat cum sa fac asta, cu tine. Dar daca te duci la un magazin de animale de companie sau ceva atunci nu.
Eu : La un crescator.

Ea : In seara asta ?! Romania, tara barurilor inchise decuseara si-a fermelor de iepuri deschise toata noaptea ?

[...]

Eu : E chiar dragut.

Ea : Te apuci sa-l tai tu ?!
Eu : Evident.

Ea : Cum ?
Eu : Cu un cutit.

Ea : In timp ce se zbate si tot ?!
Eu : Pai da.

Ea : Ai fi dispus sa iei in considerare sa-i sucesti gitul inainte de a-l taia ?
Eu : Nu.

Ea : Pot sa intreb de ce nu ?
Eu : Pentru ca tocmai asta-i punctul in discutie : durerea si suferinta animalelor e irelevanta.

Ea : Irelevanta pentru cine ?
Eu : Pentru oameni.

Ea : De ce durerea si suferinta oamenilor sa fie relevanta pentru oameni dar durerea si suferinta animalelor nu ?
Eu : Pentru ca oamenii sunt alta categorie.

Ea : E ceva gresit daca oamenilor le pasa de suferinta si durerea animalelor ?
Eu : Absolut nimic. Si mie-mi pare rau pentru biata vietate.

Ea : Si-atunci de ce conteaza daca-i relevant sau nu ?
Eu : Pentru ca viata-i despre ce-i corect. Nu despre ce ne vine comod. Asta-i chiar esenta maturitatii. Asa devin copiii adulti.

Ea : Ce parere ai despre persoana care apare ocazional pe youtube sau la stiri sau in fine, dupa ce-au torturat un animal ? Fac ce-i corect ?
Eu : De unde sa stiu ?

Ea : In acelasi fel in care stii daca-s corecte sau gresite toate celelalte lucruri despre care-ai spus ca-s corecte sau gresite, imi inchipui.
Eu : Pai si fara context ? Ma gindesc ca s-ar putea sa fie, sau s-ar putea sa nu fie.

Ea : Ce parere ai despre teoria ca abilitatea de-a distinge intre chestii practice precum a ucide si minca un iepure si cruzimi nenecesare precum a rani un iepure deliberat e parte din ceea ce deosebeste oamenii de animale din capul locului ?
Eu : Fac respectiva disctinctie, dar nu-s de acord cu teoria.

Ea : E suferinta oamenilor care n-are cauza fizica relevanta pentru oameni ?
Eu : Hm ?

Ea : E suferinta emotionala a oamenilor relevanta pentru oameni ? In sensul in care suferinta fizica a animalelor nu e ?
Eu : Nu exista suferinta "emotionala". E un mod gheuⁱⁱⁱ de-a vorbi despre idiotenia militanta. Oamenii care cred ca sufera "emotional" ar trebui batuti pina cind suferinta lor fizica e atit de mare ca nu-si mai amintesc ce-i aia suferinta "emotionala".

Ea : Iti amintesti cum te-ai simtit cind [Cenzurat], cind ai fost trist ? Ai zice ca n-a fost suferinta ?
Eu : As zice exact asta.

Ea : Dar ce-a fost ?
Eu : Tristete.

Ea : Este tristetea oamenilor relevanta pentru oameni in sensul in care suferinta fizica a animalelor nu este ?
Eu : Tristetea oamenilor e problema omului care-i trist. Nu este nici relevanta nici transparenta pentru nici un alt om.

Ea : Si-atunci cind eram acolo de ce-ai zis ca-ti pare bine ca-s acolo ?
Eu : Pentru ca mi-a parut bine.

Ea : Dar de ce ?
Eu : Cum adica "de ce" ?

Ea : Faptul c-am fost acolo a avut vre-o interactiune cu faptul ca tu erai trist ?
Eu : Nu poti interactiona cu emotiile oamenilor direct. Interactionezi exclusiv cu oamenii insisi.

(pauza)

Eu : Si deci care-a fost ideea acestui mic interogatoriu ?
Ea : Obtinerea de raspunsuri pentru intrebarile puse.

Eu : Aha. Mai aveti ?
Ea : Nu-mi vine nimic in minte acum. Ma simt inepta din lipsa abilitatii fie de-a accepta si interioriza ce zici fie altfel de-a argumenta cu succes impotriva.

Eu : Aha. Pai da. Vezi, chestia-i ca uneori soarta joaca o mina, si te vezi expusa la chestii pentru care nu esti pregatita fie sa le digeri fie sa li te opui.
Ea : Mi-as dori sa fi putut sa fie un animal de companie in loc sa sfirseasca sacrificat pe altarul prostiei umane. Sper ca o apucat sa manince multa iarba frageda si sa bea multa roua si sa se joace cu alti iepuri.

Eu : Pai traia cu vre-o duzina de alti iepurasi. Are doua luni.

Ea : Crezi ca sufera daca e luat de la ai lui si tinut intr-o cutie infricosatoare si pe urma cineva ii rupe gitul ?
Eu : Sunt destul de sigur ca stie ca-i ultima statie.

Ea : Dar crezi ca sufera in scenariul descris ?
Eu : Probabil. Toata lumea sufera tot timpul. De-aia sunt batrinii atit de nesuferiti, prea fixati pe propriile suferinte.

Ea : Pot sa te intreb de ce-i necesar sa-l tai daca sufera oricum, chiar daca moare in alt mod ?
Eu : Da.

Ea : De ce-i necesar ?
Eu : Nu-i necesar deloc. E pur si simplu ce vreau sa fac.

Ea : Dar de ce vrei sa faci tocmai asta ?
Eu : In parte pentru ca sperie oamenii ca tine [inainte]. In parte pentru ca-i modul natural.

Ea : N-ar speria oamenii mai mult daca i-ai taia pe ei ?
Eu : Um. Sunt animale oamenii astia ? Haha, esti pe punctul sa propui sa te tai pe tine in locul iepurelui ?

Ea : Pai nu, vazind c-ai zis ca-i pentru oameni cum eram inainte. Dar as propune ca daca vrei sa sperii pe cineva sau altfel spus sa ii afectezi pentru prostia lor sau din orice alt motiv, sa actionezi asupra lor direct mai degraba decit asupra unei alte entitati.
Eu : Uite cum sta chestia : niste oameni sustin ca-i afecteaza chestii care nu-i afecteaza. Eu fac niste lucruri. Ei n-au decit sa isi gaseasca solutiile^iv la propriile lor minciuni de capul lor.

Ea : Nu au ocazia de-a isi gasi solutii la propriile minciuni de capul lor fara ca tu sa faci niste lucruri ?
Eu : Nu ma preocupa chestiunea.

Ea : Ai zis ca nu-i gresit ca oamenilor sa le pese de suferinta si durerea animalelor, dar in acelasi timp pare ca sugerezi ca oamenii n-au nici o treaba pasindu-le.
Eu : Oamenii n-au nici o treaba facind "legi", bagindu-si nasul in curtea altuia si asa mai departe. Sa-ti pese e un lucru. Sa-ti inchipuie ca asta conteaza pentru altii e deja cu totul alt lucru.

Ea : Pai, pentru alti oameni a nu rani animale deliberat este "corect", exact asa cum tu zici ca dimpotriva corecta e suferinta si moartea.
Eu : Hei. Oricind sunt gata putem sa facem un razboi pe tema asta. Nu avem ce negocia.

Ea : Nu va fi nici un razboi dat fiind ca ei nu cred in beligerenta din capul locului.
Eu : In care caz ma gindesc ca pot sa suga o ceapa, si cu aceasta ocazie sa invete o lectie de viata.

Ea : Daca violenta decide tot, orice disputa, de ce ma inveti logica in loc sa ma inveti sa trag cu arma ?
Eu : Tre' sa fii dispus si capabil sa aperi ceea ce crezi. Daca nu esti ai putea la fel de bine sa fii un iepure. Si daca-ti amintesti in mai multe rinduri v-am cerut sa satisfaceti minime standarde de violenta.

Ea : Consideri ca problema iepurelui e ca-i lipseste vointa ?
Eu : N-as omori un lup pentru a demonstra ideea asta.

Ea : Deci crezi ca-i o chestiune de vointa mai degraba decit de abilitate ?
Eu : Pisica are vointa dar n-are abilitate si nu pare s-o fi ajutat. Am mai omorit pisici nesuferite care se comportau de parca stapineau locul.

Ea : Dar ziceai ca trebuie sa aperi ceea ce crezi.
Eu : Da. Nu inseamna ca nu vei fi omorit.

Ea : Am crezut ca asta inseamna ca iepurele nu are vointa.
Eu : Iepurele e de partea mea in argumentul asta, mi se pare.

Ea : Te rog sa pastrezi consistenta.
Eu : Nu iepurele pretinde drepturi. Nu cred ca iepurele crede ca are drepturi. Pare foarte resemnat si demn, chestie pe care cei mai multi oameni n-o reusesc. Nici macar nu-s sigur ca eu voi fi atit de competent cind va fi timpul pe cit se dovedeste acest prapadit de iepure, ca sa fiu sincer.

Ea : Parca ziceai ca-i speriat mai-nainte. De fapt nu inteleg cum discutia a ajuns o proeictie a ideii ca poti cumva sa percepi cum se simte un iepure, sau cum se simt animalele din capul locului.
Eu : E foarte speriat, da' nu vad cum asta inseamna ca nu poate fi resemnat sau demn, pe de-o parte. Pe de cealalta, am spus niste chestii care nu erau despre iepure, ati luat-o cu vointa asa ca ne-am mutat la a discuta starile interne ale iepurelui. Acum protestati ca de ce. Pai... eu doar urmez in dansul asta.

Ea : Cum se face ca nu dai o spargere intr-un bar care se inchide la 11 pe la ora 3 noaptea ca sa bei un rind ?
Ea : Da. De ce n-ai omori un lup pentru acelasi argument ? E din cauza ca ar opune rezistenta ?
Ea : Chiar ma intereseaza sa inteleg. Am mari probleme emotionale pe care ma straduiesc sa le tin sub control dar mi-e dificil si am impresia ca nu fac o treaba prea buna. Imi cer iertare pentru asta si-ti sunt recunoscatoare pentru ca ai raspuns la intrebarile de pina acum.
Eu : Noa, numa-ncet. Nu dau o spargere intr-un bar pentru ca respect proprietatea cui o fi. Daca se ajunge sa ne sufocam din cauza ei poate rediscutam problema, dar deocamdata alcool este.

Ea : Wow, n-as fi crezut ca respecti niste chestii care se inchid devreme/nu-s deschise cind zic ca-s deschise/se inchid cu lunile etc.
Eu : Proprietatea. Nu locurile-n sine, conceptul.

Ea : Este iepurele proprietar pe sine ?
Eu : Sigur.

Ea : De ce respecti proprietatea barului dar nu a iepurelui ?
Eu : Proprietarul barului e un om.

Ea : Dar omul tine barul inchis cind ar trebui sa fie deschis. A facut iepurele ceva stupid cu proprietatea sa ?
Eu : Nu din cite stiu.

Ea : Si-atunci nu e corect sa consider ca barul e mult mai demn de pedeapsa decit iepurele ?
Eu : Nu e corect, ca nu-i nici o pedeapsa.

Eu : De ce plinji mindro ?
Ea : Pentru ca mi-e mila de iepure si regret ca nu pot face nimic frumos pentru el sau sa-l salvez.
Ea : Pentru ca mi-e imposibil sa accept ideea sau s-o fac franjuri si simt ca am abandonat iepurele^v.

Eu : N-ai abandonat.
Ea : N-am de unde stii.

Eu : Daca juri sau promiti poti sa abandonezi. Nu exista abandon de-asta pe chestii de care n-ai cunostiinta. Cind abandonezi^vi stii, si e nevoie de-un efort special pentru a sterge respectiva stiinta.
Ea : Probabil ca ai dreptate^vii.

Eu : Oamenii sufera in general, daca-ti pasa sa afli, pentru ca se gasesc captivi in reprezentarile astea false care le paralizeaza natura altfel buna. Faceti ce va spunem sau altfel nu puteti sti daca n-ati abandonat cumva iepurele. Cacaturi. Cel mai nazist posibil tranzactionism si profit de pe urma emotiilor naivilor.
Ea : Pai. Da, reprezentarile false sunt rele. Cred ca pot identifica unele. Sunt sigura ca nu recunosc altele ca atare. Dar in continuare nu vad cum ideea ca a rani animale pentru a afecta terti este o porcarie ar fi o reprezentare falsa.

Eu : Animalele exista ca sa fie folosite de catre oameni. Ca mincare, ca obiecte de studiu,
Ea : Nu stiu asta deloc.

Eu : A, pai asta ar fi atunci inima problemei.
Ea : Probabil, ha.

Eu : Tu gindesti animalele nu in baza interactiunii cu animalele, ci in baza interactiunii cu reprezentari ale animalelor facute de catre oameni. Ca de exemplu animale desenate de un om intr-o carte de povesti, desene animate cu "animale" facute sa semene a oameni, oameni imbracati in costume de plus si asa mai departe.
Ea : Dar animalele de companie pe care le-am avut ?

Eu : Toate astea iti creeaza impresia falsa dar adinc inradacinata ca animalele sunt, rezidual, un soi de oameni. Asta nu este adevarat. Animalele nu sunt deloc un soi de oameni cu caracteristici diferite. Animalele sunt animale. E un lucru in sine, nu ceva dragalasenie antropomorfizata. Fundamental vorbind, am putea prezenta problema zicind ca esti furry.
Ea : Dar animalele de companie pe care le-am avut ?

Eu : Le-ai vinat ?
Ea : Nu.

Eu : Le-ai omorit ?
Ea : Nu.

Eu : Le-ai prins tu cu mina ta ?
Ea : Pai Domnul Buburuza. Dar altfel nu.

Eu : Pai si-atunci ?
Ea : Pai si-atunci ce ? Tu ai zis ca ma gindesc la animale in baza unor reprezentari antropomorfizate, non animale, desene animate scl.

Eu : Exact. Asta este un animal de companie.
Ea : Erau animale. Sunt animale.

Eu : Nu. Sunt desene animate.
Ea : N-ai avea alte opinii pe tema uciderii unui animal de desen animat, in sensul de animal de companie etc, nu ?

Eu : Ba da.
Ea : Atunci de ce-ai cumparat un iepure de la un crescator si l-ai platit in loc sa-l vinezi singur ?

Eu : Convenienta ? N-as fi facut-o daca n-as fi vinat niciodata un iepure.
Ea : Convenienta ta nu schimba natura animalului.

Eu : Eu si lumea asta, suntem cunostiinte vechi tre' sa intelegi. Nu m-am trezit eu insumi pur si simplu, ieri pe la prinz.
Ea : Ce, si asta schimba ceva din ce-ai zis despre cum nu-s animale sau etc ?!

Eu : Um. Eu pot sa cumpar un iepure. Adica, drept animal. Tu probabil ca nu poti. Chiar daca-i acelasi iepure fizic.
Ea : Ok daca o dam in misticisme inexplicabile nu imi inchipui ca voi ajunge vre-odata sa inteleg ceva. Ori vorbim chestii logice bazate pe ratiune ori ne futem.

Eu : Ce-i mistic ?
Ea : "Pot sa cumpar un iepure ca animal, da' tu nu poti, chiar daca-i acelasi iepure fizic".

Eu : Ok, o comparatie pentru a ilustra chestia. O fata s-a nascut intr-o pivnita unde cineva tine femei in sclavie pentru prostitutie. A crescu acolo, intr-o cusca, fiind ocazional electrocutata sau altminteri chinuita pentru amuzamentul a diversi. Clienti sau in fine. Asta de cind isi aduce aminte. Fata asta nu poate sa mearga in bar la agatat, sa vina de-acolo cu un iubit. Din punctul ei de vedere toti barbatii sunt violatori oribili, indiferent de barbatul fizic de dedesupt, reprezentarile ei mentale sunt fixate intr-un anume fel. Exact in aceeasi situatie te regasesti tu cu iepurii. Te uiti la un animal, care-i o chestie adevarata si frumoasa, dar nu vezi nici una, nici alta. Vezi "un animal de companie"^viii, aceasta diformitate grotesca fara absolut nici o legatura cu fiinta care se afla in fata ta. O diformitate grotesca intru totul rezultata din lacomia "semenilor" tai. Sindromul Stockholm cu clopotei si tignal.
Ea : Sa ne intelegem : faptul ca nu mi-am prins singura pisicile in salbaticie precum nici nu le-am omorit inseamna ca am o diformitate grotesca si nu pot sa iau in considerare corect animalele pentru ceea ce sunt ele.

Eu : Exact.
Ea : Practic vorbind sunt nesanatoasa la cap pentru ca nu le-am prins cu lasso-ul sau omorit.

Eu : Da. Convenienta e acceptabila numai daca ai experienta.
Ea : Tu m-ai vinat sau omorit pe mine, for the record ?

Eu : Nu.
Ea : Pai si ce pula ?!

Eu : Ce tu ?
Ea : Pai esti o diformitate grotesca de furry!

Eu : Da' dice ?!
Ea : Ai zis ca-s defecta la cap pentru ca n-am omorit sau vinat animalele de companie. Din cite stiu nici tu n-ai omorit sau vinat femelele de companie.

Eu : Da' tu n-ai omorit ori macar vinat nimic, nici un animal!
Ea : Am omorit animale.

Eu : O, da ?
Ea : M-ai intrebat daca am omorit animale de companie. N-am. Da' animale in general am omorit.

Eu : Anume ?
Ea : Gindaci. Viermi. Melci.

Eu : Femeie. Mai mare decit o cutie de piine^ix.
Ea : Nu. Da' de ce conteaza ?

Eu : Of. Cald si moale si cu ochi.
Ea : Lol melcii si gindacii au ochi.

Eu : Ai omorit animale gen protozoare. Meri spre pula.
Ea : Uite, daca argumentul tau se bazeaza pe ideea ca n-am omorit animale va trebui sa iti atrag atentia ca am omorit animale. Daca zici mamifere atunci e altceva, si e ok, da' cuvintul a fost animale.

Eu : Ori vrei sa intelegi ce se intimpla ori vrei sa nu observi ce probleme ai. Alege una din ele si zi-mi din timp.
Ea : Vreau sa inteleg ce se intimpla. M-am prins care-i problema aici, am s-o las balta.

Eu : E gen doi pustani discutind in Ohio. "Vezi ba, problema e ca n-ai fost niciodata intr-un oras mare". "Am fost! Am fost in Akron, cois!"
Ea : Mda, cam asa ceva.

Eu : E drept ca metropola Akron-ului are probabil vre-un milion de locuitori... Da' totusi.
Ea : Sapte sute de mii. Pe-aproape^x. Trebuie sa vinezi un animal pentru a interactiona cu el ? Daca te vineaza el pe tine ?

Eu : Ma gindesc ca daca-i suficient de bun vinator mor.
Ea : Da' te intreb daca a fi vinat de el se califica drept interactiune.

Eu : Doar dupa ce-am murit prima oara. E posibil sa fie mai larg de-atit, da' devine neclar odata ce treci granita certitudinilor.
Ea : Hm.

Eu : Vezi, sa te joci cu animalele e fain si foarte frumos. Dar este joaca. Stii ce-i joaca, chestia pe care o fac copiii. Nu e nimic gresit in joaca, dar totul este gresit in teoria ca altceva decit joaca nu mai exista pe lume.
Ea : Nu vred ca oamenii neaga existenta suferintei animalelor.

Eu : Ba da.
Eu : Eu nu.

Eu : O reprezinta eronat drept suferinta a oamenilor. Ceea ce e gresit. Suferinta animalelor este despre animale.
Ea : Si care-i problema daca sunt de acord si subscriu ca oamenii si animalele sunt diferite, si ca nu exista motive pentru legi si bagari in seama etc in stilul oamenilor astora, dar totusi imi doresc sa nu tai iepurele ?

Eu : Nimic, poti sa-ti doresti orice iti doresti.
Ea : Nu-i nici o problema cu dorinta in cazul asta ?

Eu : Nu era nici o problema de la bun inceput, daca bine retin am si zis. Atita timp cit intelegi ca-i iepurele meu si pe cale de consecinta treaba mea sunt mai mult decit bucuros sa inteleg ca-i doritorul tau si pe cale de consecinta treaba ta.
Ea : Nu mi-e clar ce inseamna "treaba mea"^xi, e o chestie fara definitie concreta de-o folosesc oamenii. In tot cazul, pe de-o parte oamenii pot dispune cum doresc de proprietatea lor, pe de cealalta felul in care dispun de zisa proprietate, in cazul in care-mi pasa de ea, ma poate scoate din sarite pina in gradul in care simt ca ceva actiune e necesara.

Eu : Actiunea necesara e sa-ti indrepti capul.
Ea : Stii ce ? Ii dai inainte ca tre' sa aperi chestiile in care crezi si pe urma rizi de mine.

Eu : Riscul cu aparatu' asta e ca ti-o poti lua. Ideea e sa aperi chestii care merita, nu cacaturi.
Ea : Gizas. Sa aperi chestiile in care crezi inseamna sa aperi chestiile in care crezi, nu chestiile pe care un tert le-a aprobat ca fiind demne de-a fi aparate. Asta din urma-i exact opusul!

Eu : Nu exista nici un tert. Exista adevar obiectiv. Unele chestii-s corecte altele-s gresite si prin actul apararii lor aflam care ce-s.
Ea : Da dar insisti ca detii adevarul deasupra tuturor si dovada ta e in ultima instanta "sa vina sa ma omoare sau altfel sa se conformeze".

Eu : Exact.
Ea : Asta nu-i adevar, asta-i a fi un tiran.

Eu : Adevarul este un tiran.
Ea : *spazz*.

Asa cum puteti fara indoiala constata a fost mare plinset, vaier si tristete la mine-n gospodarie. Asta este. Asa cum puteti probabil intui, "ea" este un personaj colectiv, esenta distilata a eternului feminin. Daca aveti chef de exercitii puteti ghici cite voci participa la discutii si cite capete are hidra cu care curajos, singur si neajutat iata ca m-am luptat.

———

1. Traducerea romaneasca natura-cultura e cel putin stupida. [↩]
2. The idea that killing something for the sole purpose of proving a point to an asshole falsely attributes harm is emotional? [↩]
3. Pussyfoot, in original [↩]
4. Come to terms in original [↩]
5. I have failed the rabbit, in original. [↩]
6. Da, de acord, foarte slaba echivalenta, foarte prost ales cuvint. Ce variante aveti ? [↩]
7. I guess that makes sense, in original. [↩]
8. Pet in limba engleza in original, evident. [↩]
9. Larger than a breadbox in original, o referinta la un joc popular pentru copii mici. [↩]
10. Good guess, in original. [↩]
11. My business, in original [↩]