Nu putem trece cu vederea vorbele Lisandrului

Thursday, 20 September, Year 4 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Ştiu, îmi urmăreşte blogul cu o frenezie demnă de o cauză mai bună (l-am culturalizat încetul cu încetul, ca s-o spunem pe-aia dreaptă, dar e neam prost şi nu ştie să articuleze un “mersi”, procesul e îndelungat, chinuitor, iar creierul funcţionează ca un motor gripat), încearcă să lase comentarii, face probe ca un impotent intelectual, lăsând în urmă câte o bală (literă), dar atât şi nimic mai mult.

Articolul se intituleaza Lacrimile de crocodil ale ANONIMULUI de cursă lungă şi minte scurtă si initial imi parea ca va fi un epitaf infringerii aleia de-i festivalul Anonimul. Cam ca si Garana Jazz asa, sau cam ca si orice magazin, kebaberie ori patiserie din Romania : se incepe bine, fac oameni de elita treaba excelenta. Dupa care nemaifiind "inceput de drum" aia elitii nu mai pot fi imbirligati cu teorii de manager prost despre cit de bine "va fi" si se duc in treaba lor. Da' ce conteaza, isi zice manageru' prost, acum "are numele facut" si deci "va merge". Si... merge, sigur ca merge : tot in jos. Ca la prosti, ca daca asta suntem ?

Dar nu. Lisandru ii da inainte despre relele anonimatului. Eu nu-s de aceeasi parere cu el pe asta tema. Anonimatul in sine nu-mi pare un lucru rau din motivul simplu ca-i necesar. Adica, exista un numar finit de nume disponibile, si ele se aloca cite unui singur individ. El e Lisandru Cristian, io-s Mircea Popescu, deja s-au dus doua. Sunt sapte cu vedere spre zece miliarde de puleti ignobili transformind lent oxigenul in basini si transpiratie pe aceasta planeta. Nu sunt sase miliarde de nume disponibile. Nu-s nici macar sase mii. Ca atare, evident ca majoritatea vor fi anonimi, si atita timp cit is anonimi ce conteaza si pe cine intereseaza ca-si zic Nelu Gugustiuc, 0af554 f96ca0714 f1ed 94588fcb5c44f sau Anonizdu' ? Asa ca-i inevitabil, si ce-i inevitabil nu poate fi un lucru rau.

Ei, acum c-am scos astea din cale, tre' sa subliniez apasat si sa insist pe absolutul adevar notat in fraza citata. Ma bucura enorm ca nu-s singurul care-si pierde vremea cu prostia asta (ca vorba ceea, daca-s mai multi prosti ca tine parca nu te mai simti chiar asa prost tu insuti) si pot sa va asigur ca am si io de-astia fo' minim douazeci. Da' minim.

Ei au impresia ca "ma troleaza" adica ceva de genu' contributiile lor au un impact direct, emotional asupra fiintei mele. Ma ating la corazon, dinsii, fiecare. Dincolo de faptu' ca la citi is ar insemna sa am inima cit o balena (nu cit inima unei balene, cit balena intreaga) ca sa ma poata atinge toti. Da' mnoa, greu pentru anonimu' mediu sa intuiasca faptul ca anonimatul lui nu-i o alegere cit e o necesitate, si anume tocmai de-aia : ca nu poate atinge nimic in nici un fel. E suspendat intr-o bula, asteptam toti sa moara ca sa-si dea ghetele, geaca, proteinele si ATP-ul altuia la rind.

Va dati seama, mutatis mutandis, cit de ridicola e o gagica in care-ai lasat doua mui la doua chefuri in decursul unui an daca-si formeaza & mai apoi exteriorizeaza convingerea ca nu mai poti tu de doru' ei ? In conditiile-n care in anu' ala tu aveai fo' sase prietene stabile, o nevasta, doua amante si-asa mai departe ? Noa, cit ar fi de ridicola chestia se intimpla, plina lumea de strimbe care au impresia ca sefu', sefu' al' mare, Michael Jackson, Dominique Strauss Kahn sau cine altu' "e mort dupa ele" etc. Pe bune, se intimpla, e chiar frecvent, intrebati fetele (alea anonime).

Iar daca n-au impresia ca ma troleaza atunci isi acorda cu maxima (si absolut nejustificata sub nici un aspect, oricit de mic) generozitate postura de arbitru al lumii. Adica, ei sunt ca un fel de cenzor divin. Stiu ei cind fac eu excese si ma cheama la media aurea inapoi. Pazesc dinsii pacea lumii, se ingrijesc sa nu se-mburde axis mundi-n santu' Turzii. Sunt de fapt niste genii divine, anonime si neintelese da' atit de beatice incit nu le deranjeaza deloc acest statut. Pentru ca noaptea cind pun capu' pe perna strivesc intre gene lacrima sfinta a cunoasterii realitatii reale : lumea e un loc respirabil doar pentru ca ei o tin astfel.

Nici unii nici ceilalti nu-si pun pe cit posibil problema ca de cind citesc ei Trilema au invatat chestii. Ca de exemplu sa scrie, cit de cit acolo, in tot cazul de-un minim ceva mai rasarit decit ce se vede la Bacalaureat. Pai ce-are faptu' ca la liceu or mers patru ani si la scoala duasprazece, iar despre Trilema stiu totul (tm) dupa doi ani cu opt luni pauza ? Ce conteaza ca rezultatele-s un ordin de marime mai sus si efortu' un ordin de marime mai jos ? Nu conteaza, pentru ca oricum. Nu rideti, ca asta-i argumentul, "pentru ca oricum". De exemplu, pentru ca oricum faceau ei, pentru ca oricum au facut ei, pentru ca oricum. Nu-i ca si cum Trilema e cel mai important lucru ce s-a intimplat in viata lor, pentru ca oricum.

De incheiat nu pot sa inchei decit cu stravechea bai, e chiar atit de greu ?

Ps. Ati notat sper alternanta Ei interjectie / Ei pronume, da ? Ei, asta e, sunt un calofil. Ce sa-i fac ?

Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

6 Responses

  1. Salut, Mircea, toate cele bune.
    Mulţumesc pentru atenţie.
    Problema anonimilor rămâne de actualitate, cu toate că am mai scris despre unii dintre anonimii ăştia şi cu alte ocazii.
    Fiindcă poţi fi un anonim interesant - ai dreptate, nu pot fi toţi anonimii cârâţi în în aceeaşi oală, nu este obligatoriu să ieşi la interval cu nume, prenume sau serie de buletin -, care are ceva de spus, dar poţi fi şi o cutră care nu doreşte altceva decât să te bombardeze cu tot felul de prostii. Din dorinţa de a cădea în extaz fiindcă "ţi-a făcut-o".

    Îţi doresc numai bine, la bună recitire!

  2. Mircea Popescu`s avatar
    2
    Mircea Popescu 
    Thursday, 20 September 2012

    Noi sa fim sanatosi.

  3. Anonimii curg. Devine chiar amuzant.

  4. Toata lumea se da specialista in absolut orice. Foarte funny:))

  5. Internetul mereu va lasa loc anonimitatii. Cand vrei sa iti asumi parerile, poti sa o faci, insa trebuie sa ii intelegem si pe cei care nu voi sa fie cunoscuti prin nume, ci doar prin parere.

  6. Mircea Popescu`s avatar
    6
    Mircea Popescu 
    Thursday, 16 May 2013

    Pai de inteles ii intelegem, da' oameni nu-s. Ca-s cel mult pareri. Sau mai ades impresii.

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.