Liberalii engleji și români, atunci cit si mai tirziu

Cartea albastrăⁱ, pe care a publicat-o zilele acestea guvernul englezesc, deși cuprinde numai și numai documente privitoare la cestiuneaⁱⁱ afgană, are destulă importanță prin armele ce procură atât adversarilor cât și partizanilor guvernului cârmuit de lord Beaconsfield, pentru viitoarea luptă parlamentară. În privința depeșei, ce de curând lord Cranbroockⁱⁱⁱ, actualul ministru al Indiei, a trimis lordului Lytton^iv, vice-regele Indiei, controversa există chiar acum. Acea depeșă cuprindea, după cum se știe, o expunere a politicii urmate de precedentul guvern în privința emirului din Cabul, și arăta în ce și pentru ce ministerul actual a adoptat o linie de purtare deosebită. Blamul implicit aruncat prin acest însemnat document asupra administrației d-lui Gladstone^v, nu se putea să nu provoace reclamații din partea membrilor acelor administrații.^vi

În deosebi ducele d'Argyll^vii, care fusese secretar de stat la departamentul Indiei pe acea vreme, trebuia să se crează atins. În adevăr, el a și protestat cu putere și cu mult necaz prin coloanele ziarului Daily News^viii. Depeșa lordului Cranbroock, după părerea ducelui d'Argyll, dă seama despre fapte într'un chip parțial și propriu a induce poporul în eroare. Ministrul, după spusa ducelui d'Argyll, a schițat un roman când a înfățișat pe emirul ca un om îngrijat de teama Rușilor, care ar fi cerut Englejilor să-l protejeze împotriva țarului, și care s'a dat în brațele Rusiei pentrucă predecesorii lordului Lytton în India rămăseseră surzi la plângerile sale. Toate acestea, zice ducele, sunt curate născociri; Șere-Ali^ix n'avea de loc teamă de Ruși, și se gândea numai la greutățile din lăuntru ale guvernului său, la interesele sale teritoriale și dinastice; aceea ce dânsul voia să capete dela Englitera era numai o garanție împotriva vrăjmașilor săi dinlăuntru, și nemulțumirea lui venea numai și numai din aceea că lord Northbroock nu voise să-i asculte aceste pretenții. După părerea ducelui d'Argyll, emirul chiar dacă sincer s'ar fi temut de Rusia, această teamă n'ar fi trebuit să înrâurească asupra purtării guvernului Indiei. Ex-secretarul de stat este din aceia cari, în toate chestiunile politicii orientale, profesează o încredere implicită în buna credință și în desinteresarea țarului și consilierilor săi. Din nenorocire însă pentru dânsul, după scrisoarea ducelui d'Argyll, purtând data de 23 Noemvrie, a venit numai decât publicarea Cărții albastre, și prin această culegere de documente oficiale se răstoarnă cu desăvârșire vederile și judecata lui politică. După cum se vede lămurit dintr'o importantă depeșă a lordului Northbroock^x, din 15 Septemvrie 1873, precum și dintr'o mulțime de alte documente atârnând de acea depeșă, emirul nu se gândea decât numai și numai la primejdiile din afară, și considera granița lui despre miazănoapte ca serios amenințată e vecinii ruși. Un trimis al emirului, într'o convorbire cu vice-regele Indiei, pe la mijlocul anului 1873 se rostea cum că înaintarea Rușilor în Asia a deșteptat serioase temeri printre populațiile Afganiei; și oricât de mult și de des i-ar asigura Rușii pe Afgani că nu trebue să aibă nicio teamă de ei, Afganii nu pot să le dea nicio încredere, și niciodată nu se vor crede în siguranță, până ce nu vor fi siguri că se pot bizui pe ajutorul Englejilor.^xi

Afară de aceasta, lord Northbroock a trimes acum de curând către ziare o scrisoare, în care arată lămurit groaza ce a produs printre Afgani și emirului lor expediția rusească la Kiva. Lord Northbroock reproduce o parte din propriile sale depeși, publicate astăzi și prin Cartea Albastră, și fără să vrea chiar dovedește pipăit că acele ce astăzi se întâmplă în Asia nu se poate imputa decât numai și numai politicii greșite și condamnabile a guvernului liberal cârmuit de Gladstone.

Pe de o parte guvernul acela nu voia să admită cum că ar fi fost ceva de temut din partea Rusiei; de altă parte respingea orice propunere de alianță cu emirul, cum și orice făgăduință de ajutor la întâmplare să-l atace Rușii. Guvernul liberal Gladstone a crezut de cuviință că nu-i nevoie nici vreme să se mai ocupe cu aceste chestiuni, și rezervându-și dreptul de amestec, a amânat cercetarea lucrului pe o altă dată nehotărâtă. Emirul atunci, văzându-se părăsit de Engleji, aliații lui firești, a trebuit să cedeze de frică sau prin amăgirea intrigilor rusești. Deosebirea temeinică între guvernul liberal și cel conservator, acum la putere, în Anglia, este că cel dintâi, cu totul dimpotrivă cu cel de-al doilea, vede în Rusia aceea ce spun Rușii iar nu aceea ce este.^xii Liberalii engleji cu d. Gladstone în frunte-le, chiar după expediția rusească la Kiva, chiar după urzirile rusești din Orient, chiar după tratatul dela San Stefano, n-au încetat de'a îmbrățișa cauza rusească, ca și cum judecata politică și simțirea interesului național le-ar fi lipsit cu totul.

Liberalii pretutindeni sunt iubitori de forme frumoase, de fraze și de formule de senzație, filantropi nesocotiți, considerând progresul omenirii ca o faptă a voinții individuale, iar nu ca un rezultat firesc al mersului omenirii^xiii prin scurgerea vremilor; așa sunt toți liberalii, și când zicem liberali, voim să înțelegem aci pe liberalii cinstiți, născuți liberali, cari gândesc strâmb și lucrează astfel după temperamentul lor și după cum îi taie capul, iar nicidecum nu vrem să înțelegem pe liberalii necinstiți, făcuți liberali, cari gândesc limpede, dar lucrează rău pentru interesul lor și după cum îi împing poftele și patimile lor, cum bunioară, în micul Paris al Orientului lucrează vestitul campion al desmoșteniților, marele mag al republicei universale, d. C. A. Rosetti.

De sigur nu putem face necinstea d-lui Gladstone, să nu facem deosebire între dânsul și prezidentul Camerei noastre, care după declarația sa de mai alaltăeri, este făcător de minuni, ca orice nepot al divului Traian, care este acum după războiu independent, nu ca mai nainte, adică are cu ce trăi fără grijă de-acum încolo și care mai presus de toate iubește. D. Gladstone și guvernul său, preocupat de ideile filantropice și religioase, au rămas orbi și nepăsători în fața intereselor țării lor și a echilibrului internațional. Guvernul conservator dimpotrivă, a urmat calea cea dreaptă, și a văzut dela început că sub firma de senzație atârnată deasupra întreprinderii Rusiei în Orient, se ascundea tendința moscovită asupra Constantinopolului și scopul nimicirii împărăției otomane^xiv. Guvernul conservator a simțit că misia rusească la Cabul este încă un pas al Rusiei împotriva Engliterei, și că nimicirea Turciei nu este alta decât pregătirea neapărată a unei lupte uriașe în Asia. Și astfel guvernul conservator a schimbat pe dată politica urmată până atunci față cu emirul din Cabul, oferindu-i o alianță ofensivă, cerută odinioară de către Emir și refuzată de către guvernul liberal. De astădată însă era prea târziu; greșeala neiertată a cabinetului Gladstone a făcut neînlăturabil războiul, căci a lăsat pe Șere-Ali să intre în sfera de acțiune a Rusiei.

Textul de Ion Luca Caragiale. Notele mele.

1. Precum vedeti asta cu carti colorate are minim o suta cincizeci de ani vechime. Cine-ar fi crezut, este ca luati repede o dadeati inventie a contemporaneitatii ? [↩]
2. De ce se scrie cestiune ? [↩]
3. Gathorne Gathorne-Hardy, 1st Earl of Cranbrook. Politician conservator englez, a participat in toate cabinetele conservatoare din a doua jumatate a secolului XIX. Bizara coruptia numelui, de ce Cranbroock ? [↩]
4. Edward Robert Lytton Bulwer-Lytton, 1st Earl of Lytton. Precum vedeti se practicau innobilarile pe-atunci. Tipul a fost oricum un personaj extraordinar, poet-vicerege (spre deosebire de puletii vorbitori de limbi servile), a fost ingropat cu funeralii nationale tocmai la Paris, englez fiind. [↩]
5. William Ewart Gladstone, mare liberal, prim-ministru de patru ori, ministru de finante, initial conservator apoi in factiunea lui Sir Robert Peel, 2nd Baronet, intre fondatorii partidului liberal. [↩]
6. Da' ziceti ca nu-i simpatic, deci sta unu' Ioan Luca si face live blogging din Imperiul Otoman apropo deproblema de la Cabul a viceregelui Indiei si-a lu' lord Cranbroock. Ma simt prevestit, Caragiale e profetul meu. [↩]
7. Ducatul (initial marchizatul) de Argyll a fost cam toata perioada cel mai important titlu din Scotia. Aici e vorba de George Campbell, 8th Duke of Argyll, facut duce-ntre pairii Marii Britanii, prieten de-al printului Albert (mai tirziu consortul reginei Victoria). [↩]
8. Pe vremea ceea citea lumea Daily Mail :D [↩]
9. Sher Ali Khan, emir al Afganistanului l concurenta cu frac-su mai mare, Mohammad Afzal Khan care l-a si detronat temporar. [↩]
10. Thomas George Baring, 1st Earl of Northbrook. Vicerege al Indiei si mai tirziu First Lord of the Admiralty. [↩]
11. Saracii, cita dreptate aveau ei... [↩]
12. Asta de-aici e o problema fundamentala, dat fiind ca toate criticile aduse in toate timpurile si toate locurilor socialistilor sunt tocmai derivate din aceasta ratacire-a lor in propria confuzie mentala : in loc sa discute cu faptele ei discuta, veseli, cu propria imaginatie. Incaltea daca ar discuta cu imaginatia inamicului, da' as! un' sa se coboare ? Si da, am zis socialisti pe buna dreptate : partidul liberal de astazi a revenit (din nefericire) la matca sa istorica, acei liberali pe care acelasi Caragiale ii numeste in general "colectivisti" si altminteri "rosii". Ca PSD-ul, adica. [↩]
13. Ei ? Iata! Chiar si azi, americanii ar cistiga nemasurat dintr-o aplicata lectura a autorilor romani de-acum doua secole. [↩]
14. Care intr-un final a si reusit, ducind neintentionat la ridicarea unei uniuni de parti inegale numita Romania din lipsa de idei mai bune, si apoi, ca reactie normala cit si de asteptat a Europei, la razboiul germano-rus, inceput tot printr-o alianta. A propune insa teoria ca englejii sunt complet inocenti, bieti traitori atacati de germani e dubios, dat fiind ca politica lor imbecila in Asia a creat intr-o buna parte colosul pe care mai tirziu s-a nascut bolsevismul la care reactie s-a format national-socialismul si asa mai departe. Ei, ei, ce frumoasa ar fi fost o Europa fara liberali, fara reformisti, fara "filantropi" si fara alte specii de imbecili. Ei, ei... [↩]