Leaving Las Vegas

Uneori gagicile imi propun ele un filmⁱ si eu zic bine pisi, hai sa vedem. In general e un film deosebit de prost pina la acceptabil. Sigur, uneori e exceptional, da' hai sa vorbim de mileniu' asta curent.

In cazul de fata e undeva sub acceptabil. Pe Nicholas Cage eu il socotesc intre actorii prosti. N-am idee cum si de ce-a iesit din B list, e clar ca n-are ce sa caute afara de-acolo. Din nefericire pe lumea asta exista doua tipuri de actori de serie B. In primu' rind is aia care isi inteleg nivelu', valoarea, limitele si-si vad onest de treaba in cadrul putintelor lor. Un Rip Torn, un grasu' ala care juca in sitcomu' cu baru' la care nu m-am uitat ca rula Seinfeld in perioada aia, o Andie MacDowell, oameni al caror rol in viata e sa aiba pe cine-si aseza toiu' actoru' principal. Din nefericire pe linga ei mai exista si aia care au impresia ca au ambitii, si-n dementa lor inexplicabila isi inchipuie ca pot ajunge sa conteze. Dintre astia se aleg diversele nulitati care - pe intervale scurte - trec drept actori in adevaratul sens al cuvintului, actori cu A mare (ca litera B nu se regaseste-n cuvintul actor, nu stiu daca ati remarcat). Tom Cruise-ii si Nicholas Cage-ii lumii asteia, erori ale masinii americanesti de promovat aiureli.

Filmu' debuteaza cu un recital de penibil. Problema este ca-i un penibil atit de specific, atit de caracteristic unei anumite pseudo-civilizatii funciarmente penibile incit ajungem in plin umor involuntar. Nu e scriitoru' ratat care se roaga pentru o bancnota penibil cit e penibil aschilopatu' nesigur si instabil emotional care i-o da. Nu babalicu' impotent care-a ajuns la 40 de ani fara sa stie sa aghete o pizda (sau macar fara sa fi cistigat abilitatea de-a tacea-n pula din pizda aia de gura) ci pizda si cu barmanu' care nu-s capabili sa-si traiasca viata altfel de parca ar fi la gradi. E cam ca o situatie-n care o tirfa de strada se apuca sa le invete pe doua prietene de-ale ei cum umbla doamnele, e cam ca situatia-n care trei baieti de treizeci de ani impreuna isi explica unu' altuia ce-i aia vitejia.

Am rezistat ~29 de minute. Chestia asta nu e un film.

1. Leaving Las Vegas, 1995, de Mike Figgis (regia, scenariul si muzica, Sergiu N. e mic copil) cu Nicolas Cage, Elisabeth Shue. [↩]