In care va propun o distinctie necesara

In primul rind, oamenii isi aleg uneori, in anumite situatii si dupa nevoi, reprezentanti, care ii reprezinta pe ei ori interesele lor. Iata deci ca in acest context "reprezentare" numeste actul inlocuirii unui ce anumit cu un simbol al lui. Partea care sta pentru intreg, mai ales dac-o fi aleasa dupa niste criterii convenabile, se zice ca-i reprezentativa, si daca nu potriveste cu intregul din care survine se zice ca-i o parte nereprezentativa (cum sunt de exemplu scolarii care-au luat media zece la Bacalaureat nereprezentativi pentru pustimea curenta).

In al doilea rind, oamenii participa uneori, in anumite situatii si dupa dorinte, la reprezentatii, in care li se arata lucruri anumite, mai concrete ori mai abstracte dupa caz. Iata deci ca in acest context "reprezentare" numeste actul devoalarii-n fapt a ceva anumit.

Si-acum, problema. Zic eu in discutia despre Okasareta Hakui :

In al doilea rind avem o abordare reprezentativa a unor chestii care-s pur normative - relatiile intre genuri nu exista ca altceva decit succesiuni de interdictii si obligatii circumstantiale si deci intreaga pasta-i la fel de epica precit si vechiul testament, sectiunea despre cine-o fatat pe cine.

In acest context "reprezentativa" inseamna cea (feminin) care este de natura reprezentarii. E ambiguu daca folosesc termenul in primul inteles (actul inlocuirii lucrului cu simbolul sau) sau in al doilea inteles (vadirea unui ceva anumit). Datorita uzului mult mai comun al cuvintului "reprezentativa" in primul sens, in sintagme care tin de politica si viata civila precum "democratie reprezentativa", iata ca cititorul selecteaza automat, fara a se gindi si fara motiv, sensul dintii atunci cind vede acest cuvint scris.

Aceasta imprejurare este inconvenienta, dat fiind ca eu tocmai de-al doilea sens faceam uz, si am impresia ca citind pasajul ala nici un cititor dintr-o mie n-a sesizat problema. Dupa care neindoielnic vor veni citiva la mine sa-mi ceara socoteala, dupa zece ani sau o suta sau o mie (cind se prind si ei) pentru ca eu si numai eu pot fi vinovat ca ei au ales unul dintre sensurile posibile la nivel gramatical dar interzise evident de contextul textului scris asa cum se gaseste el. Pentru ca eu am obligatii si ei au drepturi, eu fiind scriitorul si ei fiind cititorii, ba inca eu fiind altcineva si ei fiind ei insisi. Logic, n'est pas ?

Ce propun eu, pentru a remedia aceasta situatie, este sa urmam in pula gramatica! Deci : presedIntele nu da institutia prezedentiala, ca nu-i presedente. El da institutia prezIdentiala, si respectiv prezidiu nu prezediu. Lasind pe moment la o parte problema cu z si s, precum si intrebarea legitima ca fiind el presedinte nu presidente de ce atunci da prezidential nu prezedintial, am putea zice asa : cel ce reprezInta nu face "reprezentare" face reprezIntare! Iar o reprezEntatie, care nu-i o reprezintatie va da reprezEntativ.

Deci, pentru lamurire clara, completa si definitiva :

Dragi romani, de ce nu sunteti capabili sa urmati o regula simpla ? Vestigiile acestei diferente esentiale exista in limba, dar voi nu le folositi. De ce nu "esenteale" atunci ? De ce nu "foloseti" ? Daca tot renuntam la sanatate mintala de ce nu "sanetate mentula" ?

De ce sunteti porniti impotriva logicii celei mai elementare, de ce v-ati facut o limba care-i cit mai absurd incilcita si inutil exceptionalizata cu putinta ? Aveti impresia ca sunteti atit de speciali incit nu puteti scrie daca nu adaugati alfabetului niste semne-n plus (lasa la o parte ca se tot schimba care anume) da' nu sunteti nici macar atita capabili, sa faceti diferenta intre e si i (ca sa nu mai vorbim de completa confuzie intre diversele soiuri de i).

De ce "o reprezentare" si "o reprezentatie", ca sa distingeti intre doua chestii care s-ar distinge foarte normal si sanatos daca le-ati scrie corect ?

PS. Sunt chiar curios ce-are de zis dracul ista pe tema.

Update, 27 Iulie : era acolo un link catre aia cu diacritica. Trackback-uri vad ca nu-i apar, raspunsuri vad ca n-are, asta este, mi-a trecut curiozitatea.