I'm in a transitional phase right now

Voi nu stiti, ca sunteti fragezi, da' intre adulti unu' dintre criteriile principale este ca cu ce te ocupi.

In adolescenta nu pare mare lucru chestia asta, dat fiind ca traditia-n societatile civilizate e ca copii-s sclaviⁱ si-atunci nu se ocupa cu chestii care sa-i reprezinte, se ocupa cu chestii care le reprezinta parintii. Merg la balet ca mami-i grasa si or ris de ea fetele cind era mica sau de-astea. Si-atunci nu-i pasa nimanui la 16 ani ca "cu ce te ocupi" dat fiind ca te ocupi fix cu ce esti pus sa te ocupi (asta fiind si motivul pentru care aferatiile de independenta-s irelevante la virsta aia - nu ca n-ar fi utile, sigur ca sunt utile, asa se-nvata, da' cam atit).

Da' odata trecuta adolescenta si inceputa perioada importanta a vietii fiecaruia (de pe la treizeci incolo) devine important cu ce te ocupi, tocmai pentru ca te reprezinta. Adica, e teoretic posibil ca o minte stralucita sa-si petreaca vremea tinind contabilitatea primara la doua pizzerii, trei magazine si-o tutungerie. Nu-i practic foarte probabil. Sigur ca se poate intimpla ca un filosof al carui nume se va cunoaste secole dupa ce-o murit sa se fi indeletnicit cu slefuit lentile toata viata lui. Da' astea-s ciudatenii, exotisme, dubiozitati.

In general daca esti secretara la 35 de ani pai de-aia esti secretara pentru ca atita poti tu, atita de duce capul si de atita esti in stare, precum si daca esti sofer de taxi la cincizeci. Nu-i probabil ca ai refuzat un post de ministru ca tu preferi sa conduci masina. Or fi existind si excentrici de-astia, si sigur ca oricine are o poveste despre cum el e un print deghizat exact asa cum toti puscariasii au o poveste despre cum ei nu-s niste proscrisi, cea mai de jos clasa sociala, ci din contra, un fel de printi incognito. Au si povestile astea rolu' lor, cam ca si Internetu' asa, mai stam la o vorba, ne mai tinem de cioace. Da' cind e o la o adica si suna trompeta isi scoate toata lumea uniformele din dulap si constatam clar cine-i soldat ori caporal si cine-i locotenent-colonel. Ca se vede, pe uniforma, e clar acolo.

Noa, si ca atare cam cea mai importanta intrebare intre adulti ajunsi in contexte sociale de socializare cit si loisir al timpului liber este ca cu ce te ocupi. Ca sa stie, adica, cit poti si de ce esti in stare, si cam cit merita sa te bage in seama, de-aia te intreaba. Nu de curiozitate sau ceva. Te intreaba ca sa stie cit sa se intinda cu gluma, daca sa te deie-n pula si asa mai departe. E o interogatie foarte importanta.

Evident, dorinta fiecaruia de-a fi un print chiar daca nu-i cazul (lipsita, bineinteles, de orice fel de dorinta de-a chiar pune osu' si depune efortu' ca sa chiar ajunga - cam exact asa cum orice hot regreta ca fu prins da' putini regreta ca or furat) rezulta in citeva solutii particulare la problema asta, cea mai importanta pe care-o poate infrunta un adult in toata viata ei luiⁱⁱ. Prima si cea mai comuna este aia ca socializam in grupu' social. Daca iesim numa' cu colegii de munca n-o sa se apuce nimeni sa te intrebe ca "cu ce te ocupi" dat fiind ca si ei se ocupa fix cu tot aia. Deci nu e loc de figuri si impresii, cit de prost esti tu e si el si idem invers, tot la fel. E o solutie confortabila si larg folosita, doar ca-i si limitativa. Adica, daca nu-ti convine sa-ti petreci timpul cu femei obosite de atita fericire si tipi limitati si fara aspiratii... mnoa, nu prea merge.

A doua solutie, mai rara da' cu imens potential de amuzament este sa pretinzi. Cam ce face Berbecali de exemplu, sau alalalt bou omonim : se dau ce nu-s. Daca un mafiot adevarat ar ajunge undeva sa se intilneasca cu Giovani Becali ori s-ar strica de ris ori l-ar strica de tot, functie de context si dispozitie. Daca ceva potentat din Casa Iluminati-Bilderberg-Codexalimentarius s-ar intilni cu insoritul Gigi idem, ori s-ar strica de ris ori l-ar trimite sa pasca. Da' noa, vorba ceea, sarmanii astia nu doresc sa isi petreaca timpul cu traitorii din canale, si-atunci pretind. Se pretind. Iar eu unul le sunt intr-un fel recunoscator, ca fac practic un serviciu public, muncesc si se canonesc spre amuzamentul nostru al tuturor. Sunt intr-un fel ca prostituatele alea din templele persane, doar ca nu ne fac placerea aia cu orgasme, ne fac placerea astalalta, cu risete. Tot acelasi principiu.

Totusi, nu oricine are resursele unui Becal la dispozitie (un becal putere, unitate de masura a amuzamentului livrat la cote industriale), si-atunci s-a inventat o varianta a pretinsului mai ieftinache, asa, ca pentru saraci. Ea se numeste ca-n titlu si functioneaza cum va asteptati : fata te-ntreaba ca cu ce te ocupi si tu-i raspunzi ca "I'm in a transitional phase right now". Sa aveti grija sa apasati pe right now pina se-nclina ca asa e corect.

Hai sa traducem, incepind cu ce-i important : "right now" ala a fi un "chiar acum", o varianta superlativa a lui pe moment. Ideea pe care incearca s-o transmita este ca starea actuala a repondentului nu este si nu trebuie folosita ca o indicatie a capacitatilor, abilitatilor si valorii lui. Ci este cumva in afara, incearca sa se izoleze de ea, nu-l reprezinta, nu si-o asuma, e creatia unor pitici mici si verzi extraterestri. El pur si simplu s-o trezit intr-o dimineata si era in faza de tranzitie.

Pentru ca asa-i fizica, nu stiu daca sunteti familiarizati cu aceasta fascinanta disciplina care pune cu generozitate la dispozitia oricarui idiot vaste resurse de-a se preface ca zice ceva vorbind nonsensuri. Deci, cele cinci faze pentru nevoile discursului sunt solida, lichida si gazoasa plus plasma pentru aplicatii de inalta energie si tranzitia pentru aplicatii de joasa energie. Faza de tranzitie e faza-n care se agrega vidu' la zero Kelvin.

Si de fapt daca ne gindim bine tipul nici macar n-are nici o treaba cu prostiile astea, el pur si simplu "e in" ele. Adica asa cum dumneavoastra ati fi in Mall. Poate ca v-ati dus acolo ironic, nu chiar cumparati din Mall. Ma rog, chestiile alea din mina sunt numa' asa ca v-or trebuit, da' altfel nici nu va duceti in Mall nici nu cumparati de-acolo. De exemplu atunci cind nu va duceti. Stiti cum zic.

Noa cam asta-i socoteala cu transitional phase asta. Ati mai invatat o smecherie de la mine, se topesc pustoaicele dupa el. Serios, pe bune acuma. Succes la agatat.

1. Si apropo de care chestie, toti astia care va visati printi si printese prin castele cum ati vazut voi la Disney ca "era" pe vremea aceea indistincta cind "erau" chestiile alea - vai voua. Copiii nobililor chiar si pe la 1700 isi petreceau timpul pe-acasa mai mult in pielea goala, flaminzi si-n frig, dormind cum nimereau si ei, ca si ciinii de companie, fara a avea un loc prea clar stabilit. A, sigur ca daca rezistau pina la majorat deveneau mostenitori prezumptivi (si-n multe cazuri chiar mostenitori de-a dreptul, dat fiind ca nici adultii nu supravietuiau prea des) si bogati si puternici, da' ideea asta ca orice loaza care "a avut norocul" sa se nasca intr-o familie nobila (in opozitie cu o familie modesta, vedeti voi) o va duce bine e ridicola. Nu era lucru simplu sa supravietuiesti ca fiu de duce-n 1600, in principal pentru ca foamea si frigu'. [↩]
2. Aparent "adult" e masculin. Cita nedreptate, este ? [↩]