Holiday Inn

Ca tot vorbeam de strada George Burns imi vine sa-mi amintesc ca ea se intersecteaza cu aleea Grace Ethel Cecile Rosalie Allen. Care inainte de-a fi alee a fost un talent (de-al lui Burns, dupa cum bine remarca chiar el). Un talent cu care zisa strada a fost insurata aproape patruzeci de ani. Se mai intimpla.

Iar inainte de-a fi maritat cu o strada, zisul talent era liber de contract si incurcat cu un tip de-i zicea Benny Ryanⁱ. Si-asa ajungem la filmul de astaziⁱⁱ, care-i construit cu totul intimplator exact pe respectiva structura epicoerotica. Ca asa se intimpla intimplarile astea : intimplator.

Cintecelul cunoscut drept White Christmas si-a facut debutul in acest film, a primit un Oscar si-a pus prezentatorul in situatia inedita de-a fi primul om din istorie care si-a autodecernat statueta. Pina la moartea Dianei era cel mai bine vindut cintec din istoria muzicii, da' pe urma i-o sutit pozitia coveru' ala obosit al lui Elton John. In general vorbind insa muzica e infecta, si daca va numarati printre naivii care-si inchipuie ca realismul socialist e o inventie a socialistilor (de-ai nostri sau de-aiurea) probabil ca v-ar prinde foarte bine o mica vizita-n realismul jingoist. E drept ca pe americani i-a palit amocul ceva mai devreme si e drept ca au scuza starii de razboiⁱⁱⁱ dar totusi : socialismul n-a inventat niciodata nimic. A copiat (prost) lucruri deja bine facute mai bine de altii, si are in comun cu crestinismul tocmai distinctia indoielnica de-a incerca sa ascunda sursele si-a trece chestii ciordite de pe la altii drept inovatii proprii.

Pe scurt, un film deosebit de prost. Da' deosebit de prost. Atit de deosebit de prost incit merita sa-l vedeti, macar sa va faceti o idee, mai pune lucrurile-n perspectiva.

PS. Apropo de nimic, stiati ca Teddy R. o-ncercat fara succes sa schimbe data Thanksgiving-ului ? Mnoa, poate ca-i apropo de ceva totusi.

1. Pe care istoria l-a retinut strict in virtutea acestei asociatii fortuite. [↩]
2. Holiday Inn, 1942, de Mark Sandrich cu Bing Crosby, Fred Astaire si Marjorie Reynolds. Probabil ca ati auzit de lantul hotelier. Mnoa, ala s-a fondat in 1952 si-a fost botezat dupa filmul asta. [↩]
3. pentru context : la 1942 Romania abia scapase de jegul denumit popular Carol II si se afla in plin regim Antonescu [↩]