Ghid pentru inocenti : Ce sunt link-urile, de ce si cum se folosesc ele.

Link-urile sunt piatra de temelie a Internetului, o idee simpla si revolutionara care-a intors lumea cu fundul in sus. Ca-n majoritatea domeniilor ideile revolutionare sunt privite drept "banale" si deci nu-s explicate clar si lamurit incepatorilor, asteptindu-se sa stie cumva singuri, prin osmoza. Osmoza nu functioneaza, si aceasta practica stupida a initiatilor este principalul motiv pentru care oamenii nu stiu lucruri.

I. Link-urile sunt importante. Dintre toate proprietatile, aspectele si calitatile unei bucati de text produse de dumneavoastra pentru webⁱ, link-urile sunt cela mai importante. Abilitatea de-a adauga imagini in text e exact la fel de veche ca scrisul de mina, avem manuscrise cu miniaturi din secolul XII. Abilitatea de-a "formata" textul e exact la fel de veche ca si scrisul. Faptul ca nu percepeati disponibilitatea acestora pina la aparitia web-ului nu este decit o problema de perceptie, si respectiv de conventieⁱⁱ, ele au existat dintotdeauna.

II. Link-urile sunt o idee revolutionara. Initial au fost introduse pentru a simplifica accesul la notele de subsol, cam asta era ideea, de ce sa caute cititorul unde-i nota si pe urma dupa ce-a citit nota sa caute unde ii era rindul ? Lasa sa caute masina, el sa apese numa' pe un buton. Aceasta idee simpla si de bun simt a revolutionat literalmente insasi textul, aducind avatarul unei esente mai aproape de esenta insasi. Bucatelele disparate de text separate si disjuncte de pina atunci, unite administrativ in "carti" si conventional in "librarii" au fuzionat spontan creind metatextul. La ora actuala vasta majoritate a textului produs de umanitate face parte din acelasi obiect unic. Cultura a capatat, cu alte cuvinte, o forma palpabila, nu mai este meta-meta-creatie umana, este direct meta-creatie umana. Aceasta evolutie e comparabila in importanta ei pentru istoria noastra cu descoperirea focului, si cind zic "comparabila" ma gindesc la "mai importanta".

III. Intre unul si o duzina. Textul care nu contine link-uri este inadecvat Internetului. Stiti cum se zice pe Wikipedia ca "tre' sa puneti articolul in format standard" ? Nu stiti, ca sunteti inocenti, da' ideea e ca site-ul ala dubios cu pretentii enciclopedice intelege atita lucru, ca textul fara legaturi este inadecvat zilei de astazi. Sa scrii in 2011 fara nici un link in text e absolut similar cu a scrie in chirilice la 1911 : te situezi, deliberat si stupid, in afara functionarii normale a societatii. Excesul de link-uri nu este in principiu o problema, dar este nerecomandat incepatorilor din motivul simplu ca daca ati avea abilitatea mentala sa gestionati mai mult de douasprazece legaturi intre textul dumneavoastra si metatext nu ati mai fi incepatori. Si aceasta abilitate intelectuala se dezvolta prin practica, asa cum se dezvolta oricare alta.

IV. Link-urile reprezinta legaturi de sens intre textul dumneavoastra si marele text al lumii. Nu folositi link-urile pentru altceva decit a pune in valoare 1) o legatura ; 2) de sens ; 3) intre textul dumneavoastra si 4) textul lumii. Este gresit sa cuprindeti legaturi in text dupa alte criterii decit relevanta lor, care termen numeste utilitatea reciproca a unui anumit punct din textul dumneavoastra inspre a lamuri si a fi lamurit de catre un anumit punct din textul lumii. Ori de cite ori introduceti un link aveti a raspunde la intrebarea "Daca as citi acest text, ce beneficiu de intelegere mi-ar aduce mie relationarea respectiva ?".

V. Link-urile se compun dintr-o ancora si un url. Ca sa ma intelegeti : fie <a href=http://trilema.com/2011/devieri-de-comportament-si-consecintele-lor/>Devieri de comportament si consecintele lor</a>. Textul "Devieri de comportament si consecintele lor" este ancora link-ului. Formula "http://trilema.com/2011/devieri-de-comportament-si-consecintele-lor/" are proprietatea de-a descrie intr-un format universal adresa, adica locul unde poate fi gasita, bucatica de text la care fac referinta.

VI. URL-urile trebuie sa fie valide. Aceasta obervatie va pare poate o banalitate, dar se intimpla ca e de departe cea mai importanta problema pe care-o intimpina web-ul, numindu-se in limba engleza link rot, adica mucegaiul link-urilor. In curgerea istoriei pagini care existau la un moment dat dispar, si atunci toate documentele care fac referinta la ele pierd din relevanta. Din aceasta cauza utilizatorii experimentati tind sa evite link-urile catre pagini a caror existenta-n continuare le pare dubioasa, si acest raspuns psihologic in general disproportionat este o buna parte din "conspiratia" care va impiedica sa primiti link-uri : atita timp cit oamenii nu-s convinsi ca veti fi prin zona si-n 2021 nu prea vad sensul de-a isi baza textul lor pe textul dumneavoastra. Exista metode mai bune decit simpla abstinenta, eu de exemplu pastrez copii ale paginilor catre care dau link-uri, nu intotdeauna dar cind suspectez ca a) pagina respectiva are bune sanse de-a disparea si b) disparitia ei ar influenta semnificativ textul meu. E o masura de prevedere pe care v-o recomand cu insistenta. Exista de asemenea masuri globale, precum Web Archive care incearca sa pastreze o copie a tuturor paginilor care-au existat vre-odata, o masura vitala pentru sanatatea culturii umane de-acum inainte.

VII. Ancorele trebuie sa fie relevante. Cititorul (atit cititorul-om cit si cititorul-masina) trebuie sa fie capabil sa-si faca o idee cit mai buna despre continutul textului la care va referiti din ancora cu care il introduceti. Deci, "Dati click aici pentru" e gresit, nu lamureste cu nimic in puls oamenii si incurca masinile, care ajung sa creada ca "aici" e cel mai important cuvint al limbii romane. A folosi o ancora standard, indiferent care ar fi ea, e exact modul gresit de-a folosi ancore si cel mai prost obicei pe care vi-l puteti forma pe Internet.

VIII. Ancorele nu pot sa contina sau sa se confunde cu url-urile. Asa ceva <a href=http://trilema.com/2010/protv-suge-cu-mai-multe-guri/>http://trilema.com/2010/protv-suge-cu-mai-multe-guri/</a> este gresit. Daca din motive serioase doriti sa folositi o referinta la url in ancora, modul corect de-a o face este sa folositi doar domeniul (fara www). Aceasta practica este comuna in cazul indicarii surselor, considerindu-se standardul de aur in domeniu, pentru ca satisface corect toate cerintele relationarii pe Internet. Puteti s-o vedeti la lucru pe fain, unde link-urile catre articolele originale sunt introduse cu o ancora egala cu domeniul respectiv. Unele platforme de web inlocuie automat un url introdus in text cu un link catre url-ul respectiv. Aceasta practica este corecta pentru masini in contextul in care Gheorghita arunca un link acolo si gata, dar ea denota grave carente intelectuale ale lui Gheorghita.

IX. Legaturile nu trebuie sa fie banale. In principiu fiecare cuvint din acest text ar putea primi un link catre definitia lui din dictionar. Totusi, aceste link-uri ar fi toate banale, neaducind nici un fel de beneficiu cititorului, care stie si singur sa caute in dictionar daca simte nevoia. Ca regula generala orice legatura despre care nu va puteti inchipui cum sau cui ar servi e in plus.

X. Mentiunile persoanelor trebuie relationate cu site-urile persoanelor respective. Internetul imparte oamenii intre oameni care conteaza si oameni care nu conteaza, marea massa de puleti anonimi si ignorabili exact asa cum scrisul a impartit oamenii intre cei care stiau scrie, adica elita, si cei care nu stiau scrie, adica vitele de povara. Asemanarea nu sufera sub nici un aspect, potrivirea intre cele doua este exacta. Ca atare, va revine sa va manifestati politetea fata de elita din care cu totii facem parte relationind orice mentiune a unei persoane (sau prima, daca faceti mai multe in acelasi text) cu un site reprezentativ pentru acea persoana. In general e vorba de un blog, dar de la caz la caz pot exista alte site-uri pe care persoana le considera relevante. Tot asa cum numele cuiva se citeste asa cum si-l citeste el, adresa proprie referirii la o persoana e aceea pe care-o indica persoana, implicit sau explicit. De exemplu, pentru a va referi la mine in limba romana http://trilema.com/ e adresa corecta.

XI. Pentru a nota link-urile catre entitati despre care nu considerati ca-i cazul sa primeasca link aveti la dispozitie notatia rel="nofollow", care se foloseste in cadrul tag-ului a, ca de exemplu : <a href=http://zoso.ro rel="nofollow">Vali Perfu</a>. Aceasta notatie semnalizeaza masinilor cit si oamenilor interesati respectiva consideratie. Ca o regula generala, folositi-o in toate cazurile in care dati link catre un site de mina a doua in ce priveste relevanta continutului. E un semn de inocenta sa nu adaugati rel="nofollow" pe un link catre twitter, de exemplu.

XII. In cazul in care scrieti pe o tema asupra careia altii si-au adus contributii canonice, va revine sa introduceti un link catre contributiile respective. Aceasta regula, impreuna cu regula IX dinsus limiteaza extensiunea sau daca preferati agresivitatea relationarii. Un text despre fizica nu va contine neaparat un link catre pagina lui Isaac Newton, nu doar pentru ca nu exista asa o pagina dar si pentru ca legatura este banala : e relativ improbabil sa fiti cel de la care un inocent cititor de fizica sa auda de existenta la un moment dat a unui lord Newton. Un text despre link-uri in limba romana va contine un link catre acest articol, dat fiind ca nu mai exista de fapt altul. A nu introduce link-uri catre texte canonice relevante e un semn de incultura, cam de aceeasi marime cu a vorbi despre mecanica newtoniana fara a sti cine-i Newton. A introduce link-uri catre texte canonice irelevante e semn de prostie, datorita unei lipse aparente a filtrului intelectual si abilitatii de selectie. Va aflati relativ in pozitia cuiva care va atrage atentia ca el e doctor in medicina si deci se pricepe la pescuit. A introduce link-uri catre texte necanonice relevante (mai ales in lipsa unei discutii critice si cu atit mai mult in lipsa referintelor la texte canonice) e un semn de incultura, similar cu a introduce referinte din ceva ecranizare a unei carti intr-o discutie despre cartea respectiva. Nu va uimiti ca oamenii (care conteaza) va izoleaza daca faceti de-astea : pur si simplu nu ati atins inca un nivel de dezvoltare intelectuala care sa va ingaduie sa va produceti in public.

Odata ce v-ati insusit aceste douasprazece reguli, le aplicati uniform, corect si consecvent va fi cvasi-imposibil pentru un observator oricit de atent sa va distinga de-un expert. Moment din care va puteti astepta sa incepeti a fi luat in serios pe Internet.

1. Insasi acest termen face referire la un paienjenis de link-uri. Este deci o meta-referinta la chiar link-urile in discutie. [↩]
2. Obiceiul de-a nu adauga poze intr-o foaie dactilografiata sau de-a nu invata caligrafie de mai multe tipuri tine evident de lene, sau ma rog, de limitarile asupra timpului individului. Nu-s niste limitari intrinseci ale foii A4. [↩]