Faleze de nisip

Master : Let's watch a movie...
Visiting slut : Good idea!
slavegirl : Yeah but what ?
Visiting slut : Umm
Master : Something porny.
slavegirl : Yea!
Visiting slut : Faleze de nisipⁱ.
Master : Hahaha okay.

[...]

slavegirl : How is this porny!
Master, others : Shhh!

Precum vedeti filmul isi tiriie mai departe vocatia rezistentei prin cultura. Da, este adevarat ca are meritul anecdotic ca l-a scos pe Ceausescu din toti pepenii. Este, daca doriti, pietricica de care impiedincindu-se, un tata de familie marginit si tiranic a cazut in cur, spre amuzamentul fiilor adolescenti si revoltati deci nedreptatiti. Ca atare este o pietricica foarte importanta, pentru ei. Pentru ei si numai pentru ei, privita cu ochii neutri ai adultilor externi micii dramolete de familie ea nu-i cu nimic remarcabila. O cremene ordinara, vre-o bucata de sist, o piatra oarecare.

Din punct de vedere artistic este nul, dar pina ajungem la discutia ceea sa-l privim putin sub aspectul material. Faleze de nisip este o drama africana. Africana, literalmente, descrie interactiunile unor oameni atit de saraci, atit de lipsiti de obiecte, de obisnuinta uzului obiectelor, de suprastructurile culturii si civilizatiei incit sunt mai aproape de maimute.

Posesiunea e la ei ceva lipsit de continut practic, e ceva fetisizat. Un maimutoi marginal (pentru ca-i tinar in principal, si pentru ca nu-l plac babele, acest schelet dintotdeauna al structurii statale opresive) e agresat de maimutoii mai centrali sub acuzatia c-ar fi "furat lucrurile". Ce lucruri, anume ? Ei, o bucata de pinza ieftina si tocita, o scoverga uscata, "lucrurile". LUCRURILE! Ideea ca procurorul nu se oboseste sa urmareasca delicte de valoare mai mica de o mie de dolari, adica mai multi bani decit s-ar putea obtine vinzind toate lucrurile prezente-n micutul lor univers aborigen, ba chiar si femeile si copiii nu le survine cimpanzeilor astora. Ca ei nu traiesc in lume, ei traiesc intr-o palida copie a ei, acolo-n Africa. Maninca scovergi si deci maninca, au lucruri adica gunoaie deci proprietati si pe scurt sunt oameni si ei, printr-un fantastic abuz lingvistic.

"Asa e procedura". Stiti cum e procedura ? Hai sa va spun cum e procedura. Deci procedura e asa ca intr-un fund de hol igrasios si murdar, cu greu iluminat de puterea sovietelor mai mult decit de electricitate sunt adunati niste maimutei imbracati cum se-mbraca maimuteii, un tricou tocit, ceva nadragi de la ajutoare, chiloti legati dupa ceafa. Si maimutoii mai sefi intra si pun mina pe ala care-o fost, li se face-o poza si gata. Asta e procedura, ea e numita confruntare. A, vai, geamuri unidirectionale ? Dar hahaha. Permiteti-mi sa ma sparg de ris. Walkie-talkie din noroi uscat cu antena de gard viu nu va doriti acuma ? Sau mai bine de salcie ?

Ar fi poate remarcabil cit de prost trateaza eroul, marele chirurg, stilpul societatii ancorat solid in virful piramidei sociale femeia, mai ales ca-i a lui proprie. Nu este remarcabil, in virtutea banalitatii - banalitatea stupiditatii, o varianta mai raspindita a banalitatii raului, surori bune de altfel. Cei doi nu reusesc sa comunice, el este timorat intre asteptarea sociala de-a detine ingenuncheata o sclava si realitatea obiectiva a unei femei care nu-l prea place si nici gind sa i se supuna... niste probleme pe care le avem si nu le stim rezolva astazi da' care existau bine mersi si-n anii 80, si mai inainte de asta. Atita ca pe-atunci nu se vedeau. De foame. Se straduiesc sa se ignore reciproc si-n buna masura reusesc. Trista viata.

Filmul se mai distinge si prin cel mai nereusit dans din buric pe care l-am vazut (si tineti cont ca eu am vazut o multime de incepatoare). De asemenea scena tipica locului cu unu' care munceste si douazeci care-l privesc e solid reprezentata. Virful ridicolului se-atinge bineinteles cind eroul victorios-parasit merge la bordel, unde niste toante complet imbracate fac piruete. Deci frate...

Oana Pellea are un rol bun, pe care-l joaca bine. Acel "de ce strigi" e intr-adevar un punct luminos intr-o desfasurare altfel terna, cam ca un terci de linte de Rahova, leat 1983. "Femeie mediocra", deh.

Nu cred ca se poate explica cit de primitivi tre' sa fi fost ca sa vi se fi parut filmu' asta nu doar bun, da' arta cinematografica de-a dreptu'. O prapadita de sclava, goala ca napu', fara nimic al ei si mai tinara decit erati voi e totusi o fiinta mai sofisticata intelectual. La nevoie prezinta drama mai ascutit, mai adecvat - in fine, haina croita mai aproape de pielea tabacita a realitatii. O prapadita de sclava, goala ca napu', fara nimic al ei si mai tinara decit erati voi se amuza de ineptitudinea incercarilor voastre. Trist, hm ?

PS. Filmul trebuia sa se intituleze simplu si la obiect : "Pustiule!". Nastase inca alearga dupa voi, c-o gaura-n git. Pustilor.

1. 1983, de Dan Pizza cu Victor Rebengiuc, Marin Moraru, Gheorghe Visu, Valentin Uritescu. Precum vedeti e porno gay. [↩]