Exista o teorie neplacuta...
Exista o teorie neplacuta spiritului public atit de avansat astazi, o teorie iritanta romanilor patriotarzii, o teorie neavenita si rauvoitoare cum ca ...
De fapt la propriu vorbind ea nici nu exista, sau cel putin nici macar nu exista pina de relativ curind. Si, data fiind irelevanta alora de-or comis obraznicia de-a irita romanii cit si neplaceriii spiritul public expunind-o putem la o rigoare a zice chiar de-a dreptul ca nici nu exista. Doara ce nu putem zice, la o rigoare ? Orice, orice, portes de l'Orient a la legere.
Da' sa vedem cu citateiii :
D. Haret, ministrul instrucțiunii publice, a trimis către mai mulți amatori de literatură și de artă o circulară prin care-i roagă să-și dea părerea lor asupra unei nouă organizațiuni a Teatrelor și a Conservatoarelor de muzică și declamațiune; căci, cu orgamzația actuală, aceste instituțiuni nu mai pot merge.
Intențiunea d-lui ministru e cât se poate de lăudabilă. Nu știu anume la ce persoane s-a adresat d-sa, dar îmi place să presupun că între toate acele, firește, nu este nici una care să nu priceapă perfect de ce e vorba, sau care să fie interesată personal în afacerile Teatrelor sau ale Conservatoarelor. Desigur, sunt la noi mulți, foarte mulți oameni competenți în materie, cari, cu concursul luminilor lor, pot alcătui o organizație sau chiar mai multe.
Tot așa de sigur e că Teatrele și Conservatoarele noastre nu sufer de lipsă de talenteiv, ci numai și numai de lipsă de organizare, căci, firește, daca ar fi lipsit numai talentele și organizarea ar fi fost, instituțiile acestea ar fi mers perfect, și astfel d. ministru, dacă ar fi observat, lucru puțin probabil, că lipsesc talentele, ar fi făcut către iubitorii de artă o circulară prin care să le ceară părerea nu asupra chestiunii reorganizării, ci asupra chestiunii: cum vom putea avea talente.
Da; după cum spune Sfânta Scriptură: „Amin! amin! grăiesc vouă, nici un fir de păr din capul vostru nu se va clinti fără voia mea", asemenea și statul nostru ne spune că toate se vor întâmpla în societatea românească numai și numai prin voia lui. El ne va clădi case și sate model; el ne va da bani cu împrumut; el ne va învăța carte; ne va pune să ne închinăm; ne va țesăla vitele; ceva mai mult, el ne va amuza, și tot el ne va da și organizații și talente artistice.
Trebuia deci și Teatrele și Conservatoarele, — cari în toată lumea au ajuns la culmea dezvoltării fără să fi avut nici o relație cu statul, ci s-au născut și au crescut de sine-le, potrivit nevoilor și aptitudinilor sociale — să se întocmească la noi ca instituțiuni de stat, și, fiindcă statul e liberal, ele au fost întocmite pe baza celei mai largi liberalități. Așa, statul învață gratis pe orice fetică să cânte valsuri, polci și pas-de-quatre la piano; învață gratis pe oricine să cânte Stela confidente din gură, din vioară, din trâmbiță, din ocarină ori xilofon; învață gratis pe orice domnișoară sau domnișor să reciteze anecdotele lui Speranță și Pe o stâncă neagră a lui Bolintineanu — toate acestea fără condiții de sex, de vârstă și de naționalitate, aibă mai mult sau mai deloc talent tinerii sau tinerele cărora le deschizi într-un mod așa de generos porțile școlii. Dar liberalitatea statului merge și mai departe: e o sistemă consacrată ca măcar jumătate din publicul care intră la teatru să intre gratis.
Dacă nici cu atâta solicitudine din partea statului nu s-ar dezvolta cultul și gustul artelor, atuncea ar trebui desigur să desperăm de viitorul lor în România.
Actualul ministru, mai zelos decât predecesorii săi, nu se mulțumește cu organizația actuală a Teatrelor și Conservatoarelor; d-sa vrea să meargă și mai departe și îmi face onoarea a cere în această privință și sfatul meu. I-l voi da cu toată dezinteresarea. Iată-l:
Organizarea actuală a Teatrelor și Conservatoarelor nu este rea, este numai incompletă; trebuie deci completată, și asta e foarte ușor când are cineva atâta bunăvoință ca d. Haret și ca mine.
Propun deci ca nu numai să se mânție actuala organizare a societăților dramatice subvenționate, cari au dat atâtea frumoase roade, dar încă statul să decreteze pentru sine monopolul tuturor spectacolelor fie de orice natură, precum: teatru de proză, de muzică, concerte, exerciții gimnastice, ecuestre etc.
Contrabanda să fie aspru pedepsită.
În fiecare comună urbană se va organiza câte o societate dramatică, muzicală, gimnastică, ecuestră etc., care va primi de la comună și de la stat câte o bună subvențiune.
Sa continuam cu alte citate, din N. Ceausescu, la un moment cind aceste deziderate fusesera deja de ani buni implinite :
Am făcut experienţă cu artiştii plastici. Au vrut să cumpere muncitorii tablouri; au făcut expoziţie şi s-au dus muncitorii. Au spus: “Pentru astea să dăm noi 5 milioane? Ce fac eu cu asta?“. Unul a spus chiar aşa: “Domnule, dacă e vorba de aşa pictură veniţi că v-o fac eu, că eu ştiu mai bine să arunc cu preşul şi să iasă o pictură decît a făcut-o acesta“. Aşa a spus.
Şi sigur, s-au supărat tovarăşii de la Uniunea Artiştilor Plastici. Au spus: “Chiar aşa să ne spună? N-au habar de artă“. Dar ce, aceasta e aşa că numai el are habar de artă? Acela care cumpără vrea să-i placă. Nu-i place, spune: “N-am nevoie, domnule! Nu face doi bani ce-ai făcut dumneata“. Are dreptul să spună asta.v Dar noi nu facem loc în presa noastră de critică de artă părerilor: publicăm ca să nu supărăm pe nimeni.
Dar de ce să nu supărăm? De ce să nu public ce-a spus muncitorul acela: “Ce asta e artă?“. Asta e părerea lui. Dacă altul zicea: “Mă închin la ea“, atunci publicăm şi părerea aceea şi cealaltă. Dar pînă la urmă au spus: “Nu ne cumpără nimeni, să ni le cumpere Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă.” Dar ce este Comitetul de Artă? Banii aceştia sînt tot ai clasei muncitoare, tot ai poporului. El nu poate cumpăra decît lucruri care sînt acceptate de popor.
Ca sa ne intelegem limpede si lamurit, teoria nu este doar o teorie, oricit de iritanta si neplacuta s-ar gasi ea. Este un fapt : Ceausescu n-a inovat nici o urma, n-a inventat nici o linie, n-a iesit din tiparele traditiilor locului nici un pas, si "comunistii" ca personaj colectiv cu atit mai putin.
Pionierii si soimii patriei nu sunt "institutii comuniste". Sunt institutii carliste. Comunistii le-au copiat, cu mai mult sau mai putin fler, da' nu le-au creat. Ideea propagandei de partid si de stat nu-i apartine nici Constantei Buzea nici lui Ceausescu ; nici Anei Pauker nici lui Dej. Ea este exact ideea care anima constructia statului romanesc de la inceputuri. Ce ironizeaza dinsus Caragiale e exact programul guvernului roman interbelic, indiferent de culoare politica, sau in termenii maestrului
Si se va dovedi astfel că din pământul mănos al României răsar și cresc și talentul artistic, alături cu morcovul, și geniul literar, alături cu varza, și spiritul critic, alături cu brojba
Pina si mizeria aia "tipic romaneasca" in care ceva ciurda de vite se aduna sa-si behaie-n unison aderenta la ce s-a decis deja de catre pastori, cu pretentia ca de fapt ei "delibereaza", "voteaza" si "decid" in loc sa recunosca cinstit ca-s toti acolo strict ca sa suga pula (ca-i vorba de "alegeri" in Partidul National ex-Liberal actualmente Socialist, ca-i vorba de "alegeri" in antrepriza de muls fraieri si afaceri imobiliare zisa bor, ca-i vorba de Ceausescu reales la al doispcelea congresvi) nu-i altceva decit continuarea unei traditii.
Regatul Romaniei nu s-a format, asa cum propune frauda pioasa la moda, ca rezultat al vre-unei vointe publice, el s-a format ca rezultat al unei vointe private la care vointa publica, bleaga, a achiesat. Si inainte de regat, uniunea personala a provinciilor in Cuza tot idem. Delegatii care s-au adunat la Alba Iulia nu s-au adunat acolo ca sa discute! Ma-ntelegeti voi ? Peste tot in lume adunarile deliberative se aduna tocmai ca sa delibereze! Aia e ratiunea lor. La noi si la restul de pierduti, italieni si alti balcanici, se aduna ca sa consfiinteasca.vii. Cind cu unirea intre fostii inamici Sima si Antonescu, un milion de puleti inutili or fost adunati ca oile intr-o piata ca sa li se arate : uite, de-acuma ce-o fost alb e negru, ce-o fost negru e alb. Antonescasia e aliata, nu a fost niciodata dusmanul, nu va fi niciodata dusmanul. Si ei toti in cor beheheee-beheheeee. Vite, fara ratiune, fara valoare si fara importanta. Ce pretentii sa ai ?
Exista o teorie neplacut de aproape de realitate : cica nu toate popoarele-s egal indreptatite sa-si incalzeasca existenta sub soare. Tare ma tem ca la caz ca ea-i de-a dreptul adevarata nu stam tocmai bine. Pe de cealalta parte, asa cum ne asigura milenara intelepciune a poporului roman, oricine-a fi stapin va avea nevoie si de cineva sa-i lustruiasca ciubotele.
———- Cuvint compus din contractia vorbelor patriot si retarzi [mintali]. [↩]
- Cu accent pe i, da' nu scriem neplacerii ca ala-i articulat, ci scriem neplaceri si va prindeti singuri, a neplaceri neplacerire, "actul de-a cauza neplaceri si rezultatul lui" cum bine se exprima cea mai inutila carte de bucate cit si manual de reparatia motoarelor de avioane (oricare marca, oricare model) modest ascunsa sub titulatura de "dictionar explicativ al limbii romane" (oricare marca, oricare model). [↩]
- Din Ion Luca Caragiale, un plagiator si el ca sa nu mai vorbim ca "sofist galagios" si multe alte defecte, cf. Caion, Macedonski, Tocilescu, V. Rosetti & all. Este o teorie ca orice prostie se va putea sustine cu citate din alti prosti, ati mai auzit-o ? [↩]
- Revenind la preocupari mai moderne, fotbalul de azi - ca asta-i echivalenta, teatru si muzica acum un secol, fotbal azi - nu sufera, bineinteles, de lipsa de talente si nici de faptu' ca s-au cheltuit aiurea resursele, aruncindu-se cu bani in virfuri pina la completa lor distrugere si nefinantindu-se sursa reala a bogatiei, copii de zece-douasprazece ani de pe cuprinsul gloduros al patriei. [↩]
- Citi dintre capitalistii de azi sunt mai capitalisti si scoala-de-la-viena decit comunistul asta ? Va-ntreb numa', nu sugerez cumva ca in total fo' treisprezece la o populatie de aproape douazeci de milioane de gunoaie fara spirit, fara principii si la orice examinare onesta fara valoare. [↩]
- Indiferent de observatiile de bun simt ale lui Parvulescu, de exemplu. [↩]
- Din Creanga :
La 1857, pe când se fierbea Unirea în Iași, boierii moldoveni liberali, ca de-alde Costache Hurmuzachi, M. Kogălniceanu și alții, au găsit cu cale să cheme la Adunare și câțiva țărani fruntași, câte unul de fiecare județ, spre a lua și ei parte la facerea acestui măreț și nobil act național. Cum au ajuns țăranii la Iași, boierii au pus mână de la mână, de i-au ferchezuit frumos și i-au îmbrăcat la fel, cu cheburi albe și cușme nouă, de se mirau țăranii ce berechet i-a găsit. Apoi, se zice că i-ar fi dat pe seama unuia dintre boieri să le țină cuvânt, ca să-i facă a înțelege scopul chemării lor la Iași.
— Oameni buni, știți pentru ce sunteți chemați aici, între noi? zise boierul cu blândețe.
— Vom ști, cucoane, dacă ni-ți spune, răspunse cu sfială un țăran mai bătrân, scărpinându-se în cap.[↩]
Tuesday, 3 July 2012
Ce-i cu 'betia' asta a superego-ului? Sa tot spui lucruri despre nimic...seinfeldlogologie...Se intimpla lucruri. In fond nimeni nu ti-a cerut sa te implici ca persoana publica in rahatu' asta....da' de-acu' esti! Pai fii!
Spuneai cindva ca Dan Puric exact de-asta nu-ti place...ca face filozofie ieftina.De-acord, numa' ca filozofia ta e la fel de ieftina da' cu pretentie de eruditie vana, ca orice eruditie...
Eu sint dintre aceia pe care i-ai impusca (trecuti de 50 de ani) dar am crezut cumva in tineretea cuiva ca tine (chiar asumindu-mi riscul de-a fi 'anulat') si de aceea nu inteleg ce faci (nu vreau sa cred ca esti la fel de las ca toata gloata - cred ca-ti place ca diferentiez cumva de gloata!)
Tuesday, 3 July 2012
Pai bun da' articuleaza-ti umpic obiectia ca asa cum se gaseste n-o prea inteleg, sau nu prea-i de inteles. Vii si intrebi blogaru' ca de ce scrie ? Si pe cizmar ca de ce face cizme ? E retoric ?
Tuesday, 3 July 2012
@ calmogen: Bun gasit!
Stiu ca poate parea cumva un act de obraznicie din partea mea, dar nu ma pot impiedica sa opinez, mai cu seama ca subiectul acesta cu "se intampla lucruri", cum ziceti Dumneavoastra, e unul care se dovedeste teribil de fierbinte...
Nu stiu exact ce anume desemnati prin "gloata" (pot insa presupune ca ne apelati astfel pe noi toti, deopotriva!) si atunci, din perspectiva unei astfel de posibile lecturi, nu conotez termenul absolut in niciun fel.
Asta cu "eruditia vana, ca orice eruditie..." imi comunica ceva anume (diferit, se pare, insa, de ceea ce pare a va comunica Dumneavoastra), acesta fiind si motivul pentru care astazi mai de dimineata am simtit si eu imboldul sa opinez cumva pe tema, intr-o abordare care, e drept, nu-i deloc erudita, cat "ancorata" intr-o realitate pe care eu o traiesc (reflectand, adica, imaginea framantarilor mele in raport cu cei cu care, inclusiv prin prisma activitatii cotidiene, interactionez profesional...)
Si pe mine m-a deranjat oleaca un aspect, pe care nu l-am perceput insa a fi "lipsa de implicare publica", ci mai degraba un anume exces / zel al intelectualilor nostri cat ce priveste..."implicarea lor publica" (chiar asa: ce intelegeti anume prin aceasta "lipsa de implicare publica"? Cum anume, mai precis, socotiti ca ar trebui sa se implice public cei deveniti "persoane publice"?)
Intreb asta pentru ca tocmai aici sta punctul nevralgic al interogatiilor mele: care-i masura implicarii persoanei publice in viata publica? Clamarea unui punct de vedere anume, menit sa adune, eventual, "prozeliti", ca in cazul, nefericit, as zice, al lui Dan Puric? Ori poate infatisarea tabloului unor intelectuali napastuiti, tulburati din trebile lor insemnate de sunetele stridente de talanga ale unui prezent care nu-i pe placul lor? Ori poate pura infatisare a unor date, cat mai nepartinitor cu putinta, spre a lasa cetitorul sa-si "brodeze" propria reprezentare asupra realitatii (propria panza, ca sa ma pastrez in termenii metaforei propuse de abordarea mea, oleaca mai "infipta" in realitate) asupra subiectului?
Gloata nu e numaidecat lasa, nu-i (numai) asa, gloata e excedata de (prea multe) pareri si de prea multa "digestie" straina siesi, indesata cu de-a sila (chiar daca subtil...) pe gat...Adeca, in termenii propusi mai sus de "reactualizatii" lui Mircea Popescu: "din pământul mănos al României răsar și cresc și talentul artistic, alături cu morcovul, și geniul literar, alături cu varza, și spiritul critic, alături cu brojba." Si toti astia laolalta comenteaza, opineaza, afirma, judeca, clameaza, pretind, categorisesc...
Acuma...revenind la prezent: nu-i musai neaparat, cred eu, sa scriem pe blog ori pe FB ori pe mai stiu eu unde "Jos plagiatorul Ponta!" ori mai stiu eu ce in ton cu framantarile momentului, ca sa se inteleaga anume ce gandim despre "lucrurile care se intampla". Nu doar ca nu-i musai, cat nici ca nu-i tocmai corect si intelept si etic in raport cu responsabilitatile pe care le avem fata de generatia celor care vin dupa noi...dar acesta, fireste, e doar un punct de vedere, unul personal...
Mai insemnat de atat, pentru sanatatea noastra ca natiune si pentru sanatatea viitorului nostru e, poate, indemnul la cunoastere si la rationament corect, nepartinitor, argumentat si, pe cat posibil, pe cont propriu. In alt chip, s-or gasi mereu atatia adoratori cati " danipurici" si atatia "plagiatori" cate subiecte de doctorat vrednice de admirat...eu asa cred...
Tuesday, 3 July 2012
P.S.:
@ Mircea Popescu: Ziua buna! cat si remarca cum ca iaca!, o data in plus, o sfanta desincronizare (ori o sincronizare desincronizata?! :-) ) facu sa opinez simultan cu Domniile Voastre :-), ceea ce, simt nevoia sa subliniez, nu-nseamna mai deloc (Vexare, caci tie ma adresez aicea! :-) ) ca-s una si aceeasi persoana cu autorul acestui blog, nu, catusi de putin!
Nu, Mircea, eu nu cred ca intrebarea lui calmogen era una retorica, cred ca era mai degraba un indemn subtil la...activism, daca putem sa-i zicem asa...ori cel putin asa am perceput eu lucrurile. Acuma...daca gresesc, atentionati-ma si pe mine, rogu-va...
Tuesday, 3 July 2012
Apai n-am idee ce intentie anume il anima pe cetatean, nu scrie pe-aici indestul de des ca sa ma hazardez sa i-o ghicesc, ne-a spune singur.
Da' apropo de eruditia vana : mi se pare stupida obiectia ceea, dat fiind ca eu n-am zis ca Puric face filosofie ieftina din nici un alt motiv decit tocmai pentru ca si explicit si implicit clameaza o eruditie pe care n-o chiar poseda. Asta-i tot nucleul obiectiei, altfel e un lipscan ori bogasier ori hangiu ori ce-o mai fi el tot la fel de simpatic ca - alegem al intimplare - Mircea Badea (ori ala de-l cheama Badea dupa tata, ori ala de-l cheama Badea dupa mama, totuna, oricare) si infinit mai simpatic decit zarzavagioaica al carei nume imi scapa da' are distinctia de-a fi pozat cu Darie. Daca si-ar vedea de crepidamu' lui nici c-ar avea cineva ceva impotriva (si intr-o buna masura si daca nu si-ar vedea, uite de Mircea Diaconu de exemplu n-am zis fo' doo, chit ca la un moment dat incepuse sa ma manince).
Contrar celor zise de tine la tine-n articol (unde ti-am si raspuns citeva observatii) totusi uite ca eu in pofida acestor agitatii (care pe altii, mai firavi de constitutie iata ca-i tulbura) am scris prima bucata dramatica din viata mea, chestie care m-a surprins dat fiind ca nu credeam sa invat a dramatiza vre-odata, vesnic tinar invesmintat in mantia-mi... Da' n-a fost cine stie ce, mi-a luat cam o ora, si-a curs asa, pur si simplu, din sine insasi.
De ce sa ma pling atunci, si de ce m-as plinge ? De faptul ca talangile balanganind la gitul vitelor conlocuitoare mi-au compus jumatate de vals ? Da' ce absurditate e asta, si ce obiectez, ca de ce nu mi l-au compus pe tot si eu doar sa semnez ? Exista, cu alte cuvinte, doua moduri de-a privi orice situatie, doua ceasuri petrecute cu niste vite pe-o pajiste pot fi un moment extraordinar de pace si incintare, tolanit pe iarba cu cele ale scrisului intr-o livada sau la fel de bine un moment de nedescriptibila suferinta. Nu pot zice ca "totul", da' pot zice ca o buna parte din "totul" ala tine si de abilitatile proprii ale indivizilor de-a secreta context. Si cum inteligenta cica e o masura a capacitatii de adaptare (fie a sinelui la mediu, fie a mediului la sine)...
Poate ca problema acestor intelectuali de Gostat, fara talent si fara opera, cum sunt de exemplu G. Liiceanu si de alte exemple prietenii lui nu-i externa, asa cum isi inchipuie ei. Poate ca pur si simplu incearca ori sa faca ceva nepotrivit lor, ori sa faca ceva nepotrivit lumii. In ambele cazuri nu-i de mirare ca incearca degeaba, da' e usor amuzant ca totusi, par a constientiza ca nu mai au decenii de izidit. Si-atunci de ce le izidesc ?!
Tuesday, 3 July 2012
De lipsa de organizare (si interes) duc cam toate insitutiile din Romania.
Tuesday, 3 July 2012
@ Mircea Popescu: Eeeei, la asta cu "de ce le izidesc?" n-am raspuns, pesemne ca nu realizeaza ca fac ceva nepotrivit (ori lor, ori lumii), cata vreme Liiceanu chiar zice (ca pe asta mi-o amintesc, fiin'ca am si zambit cumva involuntar la ea): "M-am oprit, la rândul meu, din alcătuirea unui pasionant volumaș intitulat "Prostia pe înțelesul tuturor", care, speram, ne va ridica câtorva dintre noi cota de inteligență. M-am oprit pentru câteva gânduri răzlețe care, nepuse în pagină, mă făceau să mă sufoc." :-)))
Cat ce priveste abilitatea individului de a secreta context (frumos spus!), aicea imi vin in gand doua chestiuni...Mda, Jean Piaget, psihologul francez, zicea ca "inteligenta e capacitatea individului de a se adapta la mediu"...despre capacitatea, insa, de a adapta mediul la sine, el nu zicea nimica, ori poate ca nu stiu / nu-mi amintesc eu asta...
Inclin sa cred insa ca adaptarea asta a mediului la individ (cu tot ceea ce presupune ea anume...) nu tine doar de o anume inteligenta sociala, cat de o capacitate de a recrea / reordona lumea, care nu-i chiar la indemana oricui...Nu stiu...ai vazut filmul "La vita e bella" (1998 - cel cu Roberto Benigni, la el ma refer) La genul acela de adaptare te referi? Sau? Pentru ca acela, dincolo de superbia metaforei in sine, imi pare ca-i si oleaca discutabil (iar nu in sens...normativ, ca sa zic asa, cat numaidecat descriptiv...)
Interesant exercitiul tau de dramatizare (am si vrut sa scriu atunci, dar n-am gasit vreme...) Am reflectat oleaca asupra-i atuncea seara, dupa ce l-am cetit...interesant cum nu ne putem desprinde de anumite "teme" care ne bantuie...valabil pentru fiecare dintre noi in parte...
Cat despre "zarzavagioaica" - la Anca Pandrea, actrita, cred ca te referi. Imi amintesc ca am mai discutat aicea o data despre ea / ei, cand cu o tema ce viza fetele multiple ale decrepirii, si atunci am opinat ca-i blamabil si trist sa expui un om de varsta lui Iurie Darie la un exercitiu al etalarii de sine ne-asumate (prin aceea ca avea / are un diagnostic care-l face cumva sa nu mai fie prezent in viata sa)...si ma refeream atunci inclusiv la etalarea goliciunii din pozele care atunci faceau deliciul presei mondene...si ziceam atunci ca nu, nu-i vorba de pudoare, ca asta-i pana la urma o chestiune de falsa ipocrizie, cat despre o forma de "viol"...exhibarea, adica, a goliciunii celuilalt, in conditiile in care acela nu-si mai poate asuma / domina sinele...
Intre timp, "zarzavagioaica" s-a (mai) reabilitat in ochii mei, printr-o forma de devotiune oarba pe care i-a dovedit-o, iata, actorului ajuns, se pare, in proximitatea imediata a inevitabilului... Si nu, nu neaparat prin iubire s-a reabilitat (desi nu-i asez deloc sentimentul sub semnul indoielii!), cat prin aceea ca m-am gandit ca poate c-am gresit si am judecat cu partinire...ca, la o adica, putem face varii lucruri prostesti "in numele iubirii" si ca poate nu i-o putem trece drept "vina" cat drept "neputinta de a pricepe" aceea de a fi simtit, sub imboldul unei "iubiri nebune" care-i leaga, ca-i musai numaidecat nevoie sa infatiseze si altora deliciile unui erotism al senectutii...Ciudat cum aplecarea asta catre analizarea "patologicului" ne poate scuza / justifica unele derapaje anume :-) ...
Tuesday, 3 July 2012
Pai nu zicea Piaget, da' iata-l completat, frumos si armonios, de-o mina filozoafa.
Vezi tu, secreta context, toti suntem paianjeni tinde a zice. Ideea ca exista muste e oarecum ciudata, in afara de oligofrenia cea mai avansata ori autismul naprasnic si total nu vaz cum anume ar ajunge cineva musca. Da' pe de alta parte cam sufera de autism astia ai nostri, asa ca cine stie...
Vazut, vazut, il mai si folosesc ocazional ca referinta dar nu. Absolut deloc, aia e ceva in stilul rezistentei prin cultura, mai elegant expusa decit s-au invrednicit ai nostri dar tot un drac. Ia-l pe Napoleon ca bun exemplu de individ pus pe adaptat mediul la sine. Dar pentru a ramine in registrul cinematografic, vazusi The man who shot Liberty Valance ? E acolo un exemplu deznud de individ de-asta, expus deliberat la un moment in care n-are altceva nimic decit zisa inclinatie, si situatia-i de asa natura incit abjectia conditiei sale sa reiasa pregnant. Nu-i de mirare ca filmul va fi din lumea noua, e un tip de preocupari foarte acut puse acolo si esentiala parte din bagajul lor cultural (de nevoie, bineinteles, "namolurile aurifere ale lumii noi").
Tu de ce-ai vrea sa te desprinzi de teme ? "Interesant cum nu poti lua mina de pe-o coapsa care se potriveste perfect in causul palmei tale". Da' de ce s-o iei, draga, ce-are ?!
Totusi, zarzavagioaica-i capabila de iubire ca orice femeie, si nu vaz de ce o fata de pe centura tre' suspectata imediat ca nu-i la fel de capabila ca o balerina sa se omoare de dragul unui mort drag. Intimplarea face ca intre balerine cunosc un singur caz si intre curve tocmai trei, asa ca... In tot cazul, observatia ca zarzavagioaica se refera la forma altfel foarte pedestra a exprimarii orale, nu va sa zica ceva despre fond. Da' notez ca amuzant ca pina-n final si tu tot cam la aia ajungi. Adica, de ce sa nu poata pricepe ? Nu-i actrita si pe cale de consecinta "intelectuala" ? E, uite ca si zarzavagioaicele pot fi actrite. Doara-s si ele femei (:D)
Tuesday, 3 July 2012
>nu e mircea
>primul lucru pe care-l face e sa-l critice pe calmogen
seems legit
Tuesday, 3 July 2012
Da' nu ti se pare ca scrie ca o femeie ?
Tuesday, 3 July 2012
Nu stie cum scrie o femeie inteligenta.
Tuesday, 3 July 2012
Ma abtin de la un altfel foarte amuzant in context "nici eu" dat fiind ca pe de-o parte e fals si pe de cealalta parte pina cind, domnilor, sa ne lasam dusi de-o gluma buna in fagasurile expresiei inadecvate realitatii si cit sa ne tot lasam sedusi de cursul timpului in loc sa-l privim, cumsecade si uscati, de pe mal ?!
Tuesday, 3 July 2012
Mbine.
Tuesday, 3 July 2012
@ Alex: :-) Dar sarut - mana, Alex!
Stiu ca poate trece drept exercitiu de ipocrizie, dar tin sa te asigur ca nu-i deloc asa: nu-s, adica (nici ipocrita, nici "femeie inteligenta"), sunt excesiv de interogativa si indelung cautatoare, mai mult pentru mine decat pentru in afara, si asta se reflecta, de altfel, in lenea-mi de a pune mai des in scris gandurile care ma bantuie.
Si, altfel, mda...nici macar nu-i o mare izbanda asta de-o consemneaza interogativ Mircea mai sus: "Da’ nu ti se pare ca scrie ca o femeie ?" Chiar scriu ca o femeie, e evident, iar nu ca un barbat (inteligent au ba, nu-i subiect de discutie aici), iar asta, din punctul meu de vedere, e...oleaca problematic, ca sa zic asa...Scriitura-i cu adevarat buna in masura in care e...unisex, cumva, as zice, si in masura in care nu se intrevad prea tare in dosul computadorului dantelutzele apretate ce impodobesc (metaforic, fireste!) incheietura care manuieste "condeiul"...:-) Ori in cazul meu, din pacate, mai e foarte mult de lucrat...
@ Mircea Popescu: :-)
Ma gandeam eu, stimabile, ca nu se face acilea, intr-o imprejurare asa de festiva, cum ar veni, la o adica, sa facem parada de atata misoginiseala!...:-)
In alt chip, mi-am amintit acum, pe loc, am un prieten foarte bun, un om taaaare drag, care are o vorba: ca-i mai rentabil, la o adica, sa pierzi un prieten decat sa pierzi un prilej potrivit pentru a face o gluma buna...:-) Asa ca...pofteste, monser: "Nici eu".
Cat ce priveste chestiunea curgerii timpului, iata o veritabila lectie dintr-un indrumar despre seductie! Frumos indemnul adresat lui Alex! Cauta, asadar, sa tii cont de el la nevoie, Alex! Desi uneori cumsecadenia arida cum si ariditatea cumsecadeniei nu fac casa buna cu seductia...:-)
Tuesday, 3 July 2012
excelent Mircea...QED
Tuesday, 3 July 2012
@ Freud: Vezi bine ca nu-s, nu-s nici barbat, nici Mircea insusi :-), nici o femeie inteligenta macar nu-s, caci iata, tocmai ce scrisei mai sus de ce nu-i o izbanda sa "scrii ca o femeie"! Eu cel putin asa cred...
Eu as sarja oleaca si as specula umorul din scrisele lui Alex, si as zice ca vorbele lui: "Nu stie cum scrie o femeie inteligenta" mi se adreseaza mie! :-)
Altfel, sper ca stii, Freud, chiar nu-s Mircea, simt nevoia sa insist, pentru ca te vaz neincrezator, asa...Cu bine, ioana.
Tuesday, 3 July 2012
@ioana E o prostie asta cu unisexul. Tre' sa scrii ori bine ca o femeie, ori bine ca un barbat. Iti poti impune tie insati ca exercitiu daca doresti sa poti scrie si hais si cea, da' asteptarea sa faci asta in acelasi text e idiotenie pura. Ambele genuri au acces complet catre universalitate, nimeni in lume nu poa' pretinde ca un text nu-i bun pentru ca nu-i suficient de prost.
Am ca o senzatie ca prietenul ala al tau futea des.
Deci cum cu sfatu' ca la partea aia nu m-am prins.
@calmogen Deci e de bine 'au de rau ?
Tuesday, 3 July 2012
@ Mircea Popescu:
Se poate sa fie o prostie asta cu unisexul, insa deocamdata, nu stiu de ce, e felul in care vad eu lucrurile astea referitoare la scriitura izbandita si mi-l asum, chiar daca-i prostesc...:-) Nu inteleg cum zici "asteptarea sa faci asta in acelasi text (!!!) e idiotenie pura"...Sigur ca ambele genuri, in principiu, au acces neingradit catre universalitate, da'-mi pare ca aicea, de fapt, ne poticnim de un subiect pe care l-am mai abordat in cateva randuri, si anume distinctia dintre ce-i feminin si ce-i masculin...Am in minte inca un articolas despre asta, ca mi-e inca nerezolvata cestiunea de la tema cu sinucigasii, plus ca azi ai mai adaugat "gaz pe foc" :-) cu tema ce dezbate trista inechitate sociala.
Eu, spre exemplu, nu-mi pot impune sa scriu si hais, si cea, fiindca tot ceea ce trece dincolo de felul in care imi vine la indemana sa scriu e fortat, scrasnit, imi suna ca un harsait de pietre mestecate intre dinti, imi genereaza un soi de disconfort si o senzatie de strain, pe care mi-o imput mie si neajunsurilor mele si ale scrisului meu de-acu', pentru ca altfel, zic eu, asa simt, sunt perfect capabila (am simturile, adica, indeajuns de..."lustruite") incat sa pot distinge intre o scriitura buna si una de slaba factura...Poate tocmai de aici ezitarile mele uriase in a scrie...pentru ca-mi dau seama imediat ca am produs un text prost, foarte prost, si-atunci simt nevoia sa il macelaresc instant...In fine...
:-) Da, prietenul asta al meu futea (si nu mai fute, din nefericire!) foarte des! De unde stii? Adica...cum de-ai intuit asta?! Prietenul asta al meu e un soi de om - poveste si l-am surprins in mica, foarte mica masura in
http://ioana75.wordpress.com/2012/06/17/iubirea-si-boala-ii-inventar-al-iubirilor-atipice/
(...Si-aici imi vine in minte si faptul ca imi propusesem, dar n-am apucat, sa comentez si pe tema articolului de mai acu' cateva zile cu parintii idioti...)
La partea cu sfatul e asa (dar poate ca face oleaca abstractie de context): sa opui oaresce rezistenta la tentativa de seductie, iata o arma din arsenalul oricarui seducator veritabil! Ideea pleca insa de la zicerea ta referitoare la "cit sa ne tot lasam sedusi de cursul timpului in loc sa-l privim, cumsecade si uscati, de pe mal ?!" si "broda" mai mult pe tema rezistentei la seductie si a curgerii implacabile a timpului, decat pe posibila lectura / interpretare care pledeaza pentru o abordare mai detasata, mai ponderata a lucrurilor, in general.
Tuesday, 3 July 2012
Adica, tu Gheorghe Nisip poti fi de fapt Ioana Pascu, si sa scrii o bucata cu mina de femeia care nu esti da' te prefaci a fi, si o alta bucata cu mina de barbatul care de fapt esti chiar daca nimeni nu stie asta. Dar ele-s bucati diferite, si ca atare fiecare poate fi oricit de nemasurat de buna. Daca insa te apuci sa scrii aceeasi bucata cu ambele miini nu-s convins ca-ti va iesi mare lucru (poate ca). Daca insa te apuci nu sa incerci, ci de-a dreptul sa insisti ca toate bucatile sa fie scrise cu ambele miini : idiotenie pura.
Nu s-a pomenit inca autorul capabil sa discearna el pentru sine cit de prost o scris, oricit de bun critic s-ar gasi. David Niven are probabil cel mai bun rol al lui pe tema asta, ai vazut "Please don't eat the daisies" ? Nevasta-sa se apuca sa-i puna-n scena piesa de tinerete, alea.
La nevoie poti scrie in broche, adica : uite ce text idiot am scris, dai textul, dupa care dai de ce-i idiot. Ce poate sa strice ?
Stiu pentru ca se vede lamurit, se cunoaste dupa cum tine don'soara-n mina paharul daca stie suge pula, n-am cum sa-ti explic mai mult de-atit da' se vede. Ai vazut Rounders ? "I turn around, and I see him with the mechanic's grip, I know."
Tuesday, 3 July 2012
Piei satana.
Tuesday, 3 July 2012
E de rau MP...de cind tu bati femei cu penisuri nesfirsite, condamni la nefiinta categorii sociale (ca altfel nu stiu sa le numesc...)doar asa, ca nu se-ncadreaza-n utopia ta...
In fond ce pula vrei?Esti tinar, destept, ai oarecari sanse...de ce nu faci ce trebuie?
Pai din ...LASITATE...cum sa-i zic altfel?
Ori poate, apropo de filozofie de -nalta clasa, esti un infrint, apartii la ceea ce Bacon numea 'idola specus'...si asta-i superlimita, apropo de ginduri adevarate din capu' lu' pretinu' tau...(Liiceanu, ma vad nevoit sa spun)
Ce Piaget Mircea?...de fapt nu vrei sa dovedesti decit ca nu ti-e strain Piaget
Ioana se iubeste si ea...in bun spirit popescian...
Tuesday, 3 July 2012
@calmogen Mei, mai degraba as zice pensionar. Am facut ce-am avut de facut, am strins bani, am iesit la pensie, am vazut lumea, acum imi petrec timpul in compania intima, a literelor si-a pizdelor.
Cum si de ce mi-ai instituit tu mie obligatia de-a lucra pentru bunastarea publica ? A carui public ? Noteaza c-am fost ani de zile membru de partid, si n-am iesit decit mult dupa depasirea oricarei limite a tolerabilului. Cam ce-ai dori, concret ?
Treburile publice functioneaza asa, ca vine pulimea pe coate si genunchi sa-si bata fruntea in tarina in fata lui L. Q. Cincinnatus sa se milostiveasca de ei si sa le fie dictator ori consul ori ce-i nevoie, nu ca merge zisul pe coate si genunchi sa-si toarne creta in cap pe ritmuri de ghitara ca sa se milostiveasca pulimea de el si sa-i acorde "sansa" de-a munci de nebun pe gratis si mai ales gratuit. Sper ca principiul asta-i clar si lamurit, iara daca nu-i clar si lamurit atunci mnoa, asta-i diferenta de privire de la care ajungem mai la vale sa nu ne intelegem.
Cum zice negustoru' : nevoia la d-voastra, talentul la mine. Veniti cu solutii.
Tuesday, 3 July 2012
Ai o virgula-n plus, te-ai enervat in timp ce scriai, sufletel? :lol:
pe ritmuri de ghitara
chitara :rofl:
Tuesday, 3 July 2012
.. bag pula-n ele quotes, block sau cum or fi
Tuesday, 3 July 2012
@Garfield : Nu, asa curge fraza respectiva, virgula nu-i in plus.
Nici ghitara nu-i scris cu g din cresala. Ambele grafii-s corecte, una-i comuna cealalta rara. In contrast cu felul in care abordarile discutate nu-s ambele corecte, chiar daca una-i comuna si cealalta rara.
Tuesday, 3 July 2012
Saruta fata miingiindu-i cotu'...in fond ai, ca totdeauna , dreptate...
Masa...(Canetti)
N-ai inteles nik..ok!
Tuesday, 3 July 2012
Nu-i asa mare suparare, cine nu intelege azi poate-ntelege miine.
Tuesday, 3 July 2012
In fond e unul dintre singurele bloguri care sa merite..
Chiar si-asa, cu-n blogger dus cu sorcova...sau poate chiar de-aia!
Wednesday, 4 July 2012
@Ioana & Alex, in continuarea frumoasei discutii peripizdice :
Incaltea dac-ar fi vorba de sex si inca numaidecit frumos, da' din pacate-n general se limiteaza la genul feminin.
Wednesday, 4 July 2012
@ Mircea Popescu: S-a notat zicerea asta! :-) Uite cum profetul se prea poate sa fie profet si-n tara lui!
Wednesday, 4 July 2012
@ Mircea Popescu: ..."Totusi, zarzavagioaica-i capabila de iubire ca orice femeie, si nu vaz de ce o fata de pe centura tre’ suspectata imediat ca nu-i la fel de capabila ca o balerina sa se omoare de dragul unui mort drag. Intimplarea face ca intre balerine cunosc un singur caz si intre curve tocmai trei, asa ca… In tot cazul, observatia ca zarzavagioaica se refera la forma altfel foarte pedestra a exprimarii orale, nu va sa zica ceva despre fond. Da’ notez ca amuzant ca pina-n final si tu tot cam la aia ajungi. Adica, de ce sa nu poata pricepe ? Nu-i actrita si pe cale de consecinta “intelectuala” ? E, uite ca si zarzavagioaicele pot fi actrite. Doara-s si ele femei..."
...caz' iaca ce m-a incitat chiar acuma si m-a framantat inca de asta-noapte, dar n-am apucat a raspunde...E drept ce zici acolo, ca fata de pe centura e la fel de capabila ca o balerina, bunaoara, sa se omoare de dragul unui mort drag. Eu n-am crezut vreodata ca n-ar fi asa! Eu intre balerine ma gandesc acuma tot la un singur caz (desi cunosc vag ceva mai multe...cazuri, la cazuri ma refer), cel al lui Irinel Liciu, nevasta lui Stefan Augustin Doinas. Iar intre curve, acolo cunosc tot la fel, vag, mai multe, insa mai precis tocmai unul, deci avantaj tu...:-)
Am respectat conventia ca "zarzavagioaica" nu se refera in niciun chip la fond, fireste.
Revenind acum la chestiunea cu capabilitatea sinuciderii... tu ceea ce zici acolo e abordarea actului sinucigas in termenii "motivatiei"? Pentru ca acum imi trece prin minte ca atunci e musai, ba chiar corect, a zice ca sunt curve mai vrednice de-un astfel de devotament / devotiune fata de un mort drag decat orice balerina, decat orice alta femeie, intelectuala au ba, din lume...
Nu cred insa ca transpunand contextul discutiei despre sinucigasi acestuia, mai concret oleaca, in care discutam despre cazuri particulare de femei si de curve :-), facem lumina asupra subiectului, ba dimpotriva, pentru ca accentuam foarte multe umbre, pentru ca uite, daca in cazul sinuciderii ca expresie a asumarii sinelui ori ca un gest de onoare am zis ca-i un gest de samurai de care-s perfect capabile atat femeile cat si barbatii, cazurile astea particulare, repet, de sinucideri cu patos ale unor balerine, respectiv ale unor curve (care-s tot un soi de balerine, doar ca tema baletului e oleaca diferita decat a Lacului Lebedelor, bunaoara) ne duc intr-o...fundatura, pentru ca-s mai mult situatii adaptabile femeilor neaparat foarte patimase (ori macar tuturor acelora care manifesta puternice predispozitii catre melodrama) ori survin in general pe fondul unui psihic fragil si labil, deopotriva, supus unor factori zisi "precipitanti" care tin de un context anume (al nefericirii / neimplinirii / tanjirii)
Sigur e insa ca sinuciderea din iubire e altceva, complet diferit, de sinuciderea ca un act / gest de onoare. Ah...chiar, intotdeauna m-am intrebat, spre o pilda, daca sinuciderea Madamei Butterfly ar fi mai mult un gest de onoare sau mai mult un sacrificiu de iubire?...nu ca ar conta asta prea mult, "povestea" in sine ramane la fel de frumoasa si de sugestiva!...
(am banuit ca mai sus vorbesti mai mult despre sinucideri din atasament exagerat/ coplesitor, judecand dupa felul in care ai conturat contextul: "capabila ... sa se omoare de dragul unui mort drag.")
Wednesday, 4 July 2012
Ba din punctul de vedere al capacitatii. Cica ala-i liber care poate orice, si cu cit nu poti mai putine cu atit esti mai putin om. De-aia, de exemplu, functionarii nu-s oameni si functionareala-i dezumanizanta. (Indiferent ca se petrece "la stat" sau "la comploratie"). "Asta-i in stare de orice" e semnul fricii de libertate intre sclavi, asa se exprima ei. "Ala-i om, nu ca noi".
Ma tem ca ceea ce numesti tu "fond psihic labil" numesti asa fara drept. Cam cum tot fara drept un popa de tara identifica pacatul, ca de exemplu pacatul Ioanei a lu' Marioara vaduva de-a nu il iubi pe fiu-su, care-o iubeste si vrea sa se faca popa. Da' vitioasa si curva pacatoasa nu-l iubeste, ci vrea sa se ia cu baiatul hangiului, sic anathema.
Wednesday, 4 July 2012
tits or gtfo
Wednesday, 4 July 2012
@ Freud: Asta-i pentru mine, poci banui, sau nu? Ii ceri Satanei sa se legitimeze ori cum?! :-) Ti-as putea cere, in chip indreptatit, cumva, acelasi lucru. Socotesc ca, pentru moment macar, atata vreme cat caut sa asum tot ceea ce spun si caut sa respect si in spatiul acesta niste norme la care tin in general, asa, ar putea sa fie de-ajuns si fara poza...pentru moment, macar, pentru moment, zic.
@ Mircea Popescu: Mda, tot ce se poate sa fie fara drept zicerea asta cu privire la "fondul psihic labil". N-am comis-o nici eu cu cugetul tocmai impacat, de asta am si cautat sa "domolesc" un pic din greutatea ei formuland asa: "psihic fragil si labil". Pana la urma, insa, sigur ca nu suntem indreptatiti a opina dinafara, punand la indoiala fara dovezi indreptatirea ori caile sufletului omului, c-atunci suntem, fireste, ca-n cazul popii din pilda ta.
Pe de cealalta parte, cand vine vorba de tentative de "motivatii" profesionale, sigur ca se poate purta o adevarata disputa legata de etica profesiunii medicale (cu aplicare mai cu seama la domeniul aista alunecos al pretinselor stiinte ale psihicului), cum ca adica in ce masura-i drept sa "anatemizezi", scrijelind cu pixul pe un dosar: "caz clasat" ori "schizofrenie" ori mai stiu eu ce altceva anume?
Ca asta-i in egala masura, dupa opinia mea, discutabil cat si fara drept, dar mi-a fost dat sa vad atatea cazuri...unele extrem de discutabile si asupra evidentei carora pluteau serioase semne de indoiala...caci nu-s toate omorurile, bunaoara, la fel de explicite cum, spre o pilda mai cunoscuta, caci fuse intens mediatizata de curand, cazul junelui porno-star canadian, Luka Rocco nu mai stiu cum, care si-a canibalizat un fost iubit si l-a transat si l-a expediat prin posta pe adresa nu stiu caror institutii. Astea-s cazuri particulare, inspiratoare de scenarii de Hollywood, cum sunt si povestile de acelasi gen intalnite in mediile frecventate de curve...Ce te faci insa ca sunt si cazuri anonime, nu atat de spectaculoase, in care medicul, pseudo-specialistul adica in stiintele psihicului, e determinat (deontologic) sa "anatemizeze" pacientul? In fine, cu totul alta discutie...
Cat despre ala-i liber care poate orice, eu imi nascusem asa, mai in adolescenta, o teorie pe tema, izvorata din analiza a niscaiva cazuri concrete...si-mi ziceam ca liber, cu adevarat liber, e numai si numai ala care n-are pe lume nimic de pierdut...(in sensul acela care implica si faptul ca n-are, drept consecinta, nici nimic de castigat, nici nimic de aparat, in afara numai poate de un set de principii / norme / convingeri / idealuri, cum decidem ca-i mai potrivit anume sa le numim).
Intre timp m-am mai "vindecat" oleaca de idealisme, dar tot cred ca liber e acela care n-are nimic de pierdut. Si care-i un fel de a spune ca poate orice, doar ca talmacit in alte vorbe.
Din punctul asta de vedere, uite, chiar ma gandeam in dupa-amiaza asta, cand cu gandurile la Plesu, ca tot pe-atunci, cand eu aveam vreo 16 - 18 ani, poate, evolua in spatiul public de la noi un personaj extrem de pitoresc, un om indeajuns de daruit cu har scriitoricesc, pre numele lui Radu Anton Roman. El scrisese pe undeva pe-atunci prin ceva revista sau carte ca de la viata ramai, ca barbat, numa' si numa' cu ce bagi in gura si ce tragi pe pula. Discutabila pe toate fetele afirmatia, stiu, da' ma gandeam ca lui macar nu-i sedea deloc rau, omul era asumat hedonist si fara pretentii de formator de opinie in alt domeniu decat ala de-l consacrase. Nu-i atata bai, asadar, ca ne socotim uneori, in trecerea noastra prin lume, niste anexe ale unor burti, ca sa ma refer la cazul pe care si tu l-ai adus in discutie legat de afirmatia lui Plesu cu samizdatul, cat ii rusinos daca exporti "foamea" asta in alte spatii decat cele legate exclusiv de practica artei culinare...
Wednesday, 4 July 2012
@ioana Nici n-ar fi o cerere asa deplasata, din ce inteleg are tite cit sa faca de rusine destule copile de liceu.
Mai ales ex post facto. Eu cind ii zic unuia ca-i prost si vorbeste prostii, si dac-o tine tot asa ajunge la divort, dupa care stimatul chiar ajunge-n doua luni la divort am intemeiere sa zic ca intr-adevar, problema fu c-o fost el prost. Da' daca ma apucam sa-i zic dupa aceea, construind o teorie dupa realitatea deja cunoscuta pentru a fi convenabil verificata de "testul" falsificat al realitatii nu mai aveam aceeasi indreptatire.
Dar revenind la intrebare : in virtutea puterii predictive, nu altcum. Asa-i cladita toata stiinta.
Diferenta intre "n-are nimic de pierdut" si "poate orice" e cam urmatoarea : eu am destule si mi se rupe fix in pula de ele toate, la o adica. Eu le-am facut, ca agent creator si prim si unic, si tot eu le distrug si le refac pe toate de cite ori vreau sau cred ca-i cazul, pina mor. Asta este filiera libertatii, faptul ca esti ala de-o creat tot ce este de pierdut la o adica. De-aia banii sunt pentru unii inchisoare (fantastica scena avarului din Faust, deci barele nu-s acolo sa-l tina pe el inauntru, sunt acolo sa-i tina pe ei afara) : ca se tem sa-i piarda. Si de-aia tot restul.
Expresia cu trasu' pe pula e veche, de pe vremea cind Regatul inca era un ce cultural daca nu de-a dreptul respectabil atunci macar pitoresc intr-o suficienta masura cit oamenii fini sa se poata uita in alta parte in timp ce zarghitii scolii patrioate sa pretinda diverse traznai despre "geniul" cit si "calitatile" poporului cuman, sau ma rog ce-or fi ei la est de Arges.
Mi se pare ca-n masura-n care anexa burta nu-i ubicua ea redevine deci anexa. Problema noastra era cu rasturnarea a la roumaine, unde fruntea-i anexa si curu' intiimergatoru'.
Thursday, 5 July 2012
Nucanuntelegi tu umorul, lasa fata, tate sau ceva substantial de clatit ochii ca plictiseste citit atata text.
Thursday, 5 July 2012
Bre, cine te-o poftit pe tine aici ? Mergi si-ti cauta ceva mai adecvat de facut, Trilema nu e chiar pentru oricine.