Exercitii exploratorii-n dementa textuala comuna

Asa cum poate ca va asteptati, dementa numeste o stare de slabire patologica a functionarii intelectului. Ce-i slabiciunea pentru trup e si dementa pentru minte, cum trupul slabit nu mai alearga cum alerga si nu mai sare cum sarea tot asa mintea atinsa de dementa nu mai vede legaturi, nu mai prinde erori, deverseaza-n continuare pseudo-ginduri, cvasi-idei si ersatz-uri de pareri dar ele nu mai au nici importanta nici valoare.

Irelevant in discutia noastra daca-i vorba de dementa senila, cistigata adica in urma lucrarii nemiloase a timpului sau juvenila, pastrata adica neatinsa de la zamislire, ca un buric netaiat care leaga omul prost de reptilele si maimutele din care se trage (ca apartenenta la umanitate sub aspectul intelectual se cistiga, cu mult chin si indelungat efort, nu-i in nici un caz inascuta).

Ne vom limita la aspectul textual al dementei, si asta din cea mai pura lene : chiar si-asa e prea mult efort sa luam in considerare niste rebuturi, darmite sa-i mai bagam in seama social ? Chiar si lasind la o parte problema serioasa a chefului, cine are timp de asa ceva ?

Asa ca sa purcedem, cu citate, dintr-un articol numit A MURIT “CLEOPATRA” – DUMNEZEU A PRIMIT-O ÎN RAI – O LUME BEZMETICĂ – CONDUSĂ DE LIDERI BEZMETICI! kk!! (6) (si semnat Ing. Savin BADEA, un ilustru anonim cu blog).

In primul rind doua vorbe despre titlu. Cleopatra era pagina. Nu se inventase inca pe vremea ceea crestinismul, dumnezeu nu se nascuse si asa mai departe. Nu-i clar daca femeia si-ar dori sa fie "primita" in ceva cosmelie inca neconstruita de sclavii supusilor ei, pastori la capre. Posibil sa nu. Cel mai probabil s-a dus in raiul construit de Iuliu Cezar, divinitate in dreptul lui din ce-am inteles.

Cleopatra cu ghilimele, adica Liz Taylor n-o fost niciodata crestina. O participat in ceea ce americanii numesc "Christian Science" de la nastere pina prin anii '60 si-apoi s-o facut evreica. Deci in cel mai bun caz o fi primit-o yahweh sau cum ii zice la al evreilor, chit ca posibil sa nu. In tot cazul a fost adulterina (de fo' opt ori asa) si deci ala catolicu' nici poveste s-o primeasca (nici nu s-o cait). Iar de absolut uitatul si complet irelevantul dumnezeu al ortocsilor rusilor e foarte posibil sa nu fi auzit niciodata. Daca o fi auzit probabil o fi fost la nivelul curiozitatilor, asa cum stiu eu vag ca negrii aia Bantu cred in ceva spirite o fi auzit si ea ca rusii au un dumnezeu propriu. Ca de romani garantat nu se pune problema sa-i fi identificat altfel decit "ungurii aia cu capitala la Sofia".

Asta-i deja primul si cel mai clar simptom al dementei comune : completa lipsa a contextului din preocuparile dementului. Deci, vede o femeie ? Inseamna ca ea-i cu gindu' la ce gindeste el ca ar fi cu gindu' o femeie, nu la ce-i ea cu gindu'. Inseamna ca tre' sa se imbrace cum crede el ca tre' sa se imbrace o femeie, nu cum vrea (sau tre') sa se imbrace femeia asta anumita. Si-asa mai departe, in exemplificarea concreta : o murit careva ? Sigur "dumnezeu" ii relevant in speta. Problem ? Dementia!

NOTA MEA:
“DECRET”*
În numele IMPERIULUI SOLIDARITĂŢII UMANE* şi avînd în vedere că omenirea a ajuns pe marginea prăpastiei, în foarte multe privinţe – O LUME BEZMETICĂ – CONDUSĂ DE LIDERI BEZMETICI! – pentru a face măcar ceva, să salvăm măcar EXCELENŢA, viaţa prin excelenţă, propun:

Din fundamentala dezradacinare a dementului, ramas sa se-nvirta-n gol, biata rotita prea tocita ca sa mai angreneze-n masinaria lumii rezulta tot soiul de flori ale raului. Spre exemplu, falsul formalism. Daca tu n-ai nici un fel de fond sigur ca-ti vine cu asupra de masura si maxima urgenta nevoia de a-l invesminta in forme. DECRET dara, ce conteaza ca tu esti nimeni cu gem de caise. DECRET! Neaparat cu litere de tipar, ca-s mai mari si impun, intr-o mai mare masura decit literele mici.

Pasiv-agresivitatea, strategie absolut specifica celor inferiori (si ale carei urme sensibile se chiar pot folosi pentru a-i recunoaste-n teren) reflecta in buna masura gradul instalarii dementei. Cu cit ea e mai avansata cu atit nevoia perceputa a dementului de-a construi false poduri catre realitatea obiectiva e mai subtire, si deci eforturile in acest sens mai palide. Cu cit dementa e mai recenta si mai putin dezvoltata nevoia respectiva se face simtita mai puternic, manifestindu-se pasiv-agresiv in textul dementului. Decret al unui Imperiu (pentru nevoile de formalizare a vidului) dar nu orice imperiu ci unul al "solidaritatii umane".

Mecanismul parazitat de dementa aici e cel al umorului. Faptul ca afirmatii false sub aspect formal sunt tolerate de oamenii ale caror intelecte functioneaza in virtutea acestei mistice minuni a "umorului" il duce de nas pe dement, si-l face sa creada ca va putea construi si el chestii care sa treaca pentru ca-s amuzante. Atita ca el nu poate, umorul e cel mai vechi si (poate tocmai de-aia) cel mai fin instrument de discriminare intre teferi si dementi/straini/obiecte folosit de mintea omului. Tezismul introdus (ca vezi doamne cine-si va permite sa se ia de "solidaritatea umana", aceasta notiune declarata "nobila" si deci intangibila de diversii dementiⁱ) tradeaza clar frica, si frica ne arata ca intr-adevar, el stie ca-i dement. Doar ca nu stie ca stie asta, si ca ne spune asta, si ca noi stim la rindul nostru asta. Trist secret al lui Dementinelle.

Sa continuam lectura.

(Din capul locului, nu cunosc în ce măsură, esenţa enunţului de mai jos este aplicată deja sau nu.)

Practic omul recunoaste singur ca-i pierdut de restul, ca nu reuseste sa-si integreze gindirea circuitului gindirii universale, ca-i cu alte cuvinte dement. O afirmatie atit de neta e in general specifica dementei juvenile, singura suficient de naiva cit sa n-aiba cunostiinta de semnificatia ei. De cind cu educatia universala si cvasi-obligatorie majoritatea adultilor au avut ocazia sa se loveasca de imprejurarea simpla ca da, lumea judeca, si da, cind declari ca nu poti face fata judecatii lumii declari tot cu un drum si ca esti dement, asa ca adultii tind sa evite gresala asta.

Există pe Pămînt OAMENI DE AUR, care au realizat ceva pentru Umanitate.

Aurul ca superlativ (formal), majusculele ca intaritor al superlativului, pentru ca dementul stie ca sunt slabe si apoi retractia pasiv-agresiva. Au realizat "ceva". Nu mult, nu imens, nu totul si nici intr-un caz ceva anume. Au realizat un modest "ceva". Nu puteti sa nu fiti de acord cu aceasta formulare dementa decit daca sunteti niste oameni "rai".

Aceasta ultima fraza se poate pastra ca hirtie de turnesol, ca test definitiv al dementei. O veti regasi mereu si mereu in emisiile textuale ale dementilor, sub mereu alte forme dar mereu in acest fond defectuos.

Si gasind-o veti deveni niste oameni mai intelepti. Precum si (bineinteles) mai "rai".

1. E interesant cum mucezirea creierului duce la cam aceleasi locuri comune si manifestari defecte tot asa cum o masina stricata are "simptome", ca-i bat rulmentii sau alte chestii cunoscute dinainte. [↩]