Eu si strigoiul

Strigoiul este, asa cum poate intuiti, Cristian Tudor Popescu. Iar eu sunt, bineinteles, eu. Insumi.

Relatia noastra a fost dificila dintotdeauna. Spre exemplu, mi se pare un scriitor SF onorabil. N-o fi un geniu, da' nici nu percep obligatia asta la genialitate a persoanelor particulare de pare s-o simta tinara generatie. A fi bun si negenial, ma gindesc. M-am iubit cu atitea femei imperfecte si mi-a fost chiar bine incit nu pricep de unde le vine tinerilor obsesia perfectiunii. Am bineinteles ca o suspiciune, dat fiind ca explica medicina latina clasica de unde vine boala masturbarii la puberi si care-i cura eiⁱ

Pe partea dimpotriva, mi-e imposibil sa uit, precum mi-e imposibil sa diger mizeriile abjecte de le scria in ziarele iliesciene in perioada mineriadelor. Da' pe de inca si de mai cealalta parte omu' si-o recunoscut gresala si pre cit posibil s-o straduit sa se distanteze de ea prin fapte, ceea ce... din nou, aceeasi neobligatie la genialitate. Sigur, eu personal pot tolera femei imperfecte fizic da' nu pot tolera femei imperfecte din astalalt punct de vedere, deci eu personal voi avea intotdeauna o retinere fata de CTP cum are oricine o retinere fata de podu' rupt. Pentru ca oricit de bine reparat, ce s-a rupt o data...

Da' de-aici pina la a-l omori de-a dreptu' mi se pare cam mult. Va dati seama ce mult tre' sa fie daca a ajuns sa mi se para mie mult.

Noa si-atunci, este ca in toata puterea cuvintului strigoi ? Nici nu moare, nici nu te lasa sa traiesti, ala ie strigoiul, corect ? Pot zice ca-l inteleg pe Mircea Badea, nu in sensul ca-s de acord si cu atit mai putin in sensul ca-l aprob, da' in sensul in care pricep ce se petrece in cutiuta ceea a lui. Cristian Tudor Popescu are abilitatea asta enervanta de-a se tot insinua in probleme neingaduind dom'le o solutie clara odata, sa stim si noi cum stam! Pai asa ceva este aproape comparabil de intolerabil cu umbrele trecutului, care nu ne lasa dom'le sa ne lepadam o data de sfere cu totul si sa ne inscriem complet si fara regrete-n conuri. Sau invers, ca mai putin conteaza formele concrete cit ABSOLUTUL, tune-l sa-l trazneasca.

Ceea ce ne si rezolva intr-un mod de-a dreptul simbolist disputa : s-ar parea dupa vorbele descrierii problemei ca singurul care-i jurnalist de-aici e Cristian Tudor Popescu. Mircea Badea poate fi ce doreste el. Profet, de exemplu. Mircea Badea poate fi Mafalda, sa spuna viitorul de cite ori deschide gura, de-acum pina moare. Mircea Badea poate fi cu putin noroc Gizas, asa cum deja si este pentru o tirla de copii ce au impresia ca ei dispretuiesc religia si-s atei teoretic da' se comporta practic exact la fel de religios precit baba proasta (si surda) medie. Mircea Badea poate fi conducator de partid politic (da, e lenes, da' aparent asta nu mai impiedica pe nimeni), poate fi eventual chiar si fotbalist, sau asistenta de platou (cit mai costa o pereche de tite, trei-patru mii de euro ?). Se poate face comic, eventual si actor. O larga plaja de chestii.

O larga plaja de chestii care n-au absolut nimic de-a face cu jurnalismul.

Cam asta.

1. De la o perceptie disproportionata a perfectiunii feminine hranita din interactiunea in principal cu statui, daca sunteti curiosi. Precum se si vindeca prin contact nemijlocit cu femeia obiectiva. [↩]