Elemente disparate

I'm not qualified. I'm at one end of the spectrum of the group of criminals. I'm among the criminals who made them shoulder a heavy weight. I can only say that I'm very sorry.

Textul zice asa :

Nu am priceperea necesara. Eu fac parte dintr-un capat al spectrului acoperit de-un grup de criminali. Eu sunt criminalul ce-a facut [oamenii] sa care o povara grea. Tot ce pot spune e ca-mi pare foarte rau.

El survine ca raspuns la intrebarea ca "ce puteti spune mamelor din Koriyama", un nume care probabil ca nu va spune nimic, da-i mentionat intr-un interviu de la inceputul lunii pe tema Fukushima, chestie care probabil ca va spune totusi ceva. A trecut un an ? Iata c-a trecut un an. Cinci miliarde de articole in prima zi, cinci milioane in urmatoarele sase zile si ma gindesc ca asta o fi primul din anul curent.

Asta e, n-am fost capabil sa tratez tema atunci pe loc, cit era calda, ca blogarii de blogari care este. Am scris ceva perifrastic o saptamina mai tirziu, ca nu puteam nici de tot sa nu zic nimic, da' retineti ca asa-s io nepriceputean si nu stiu citi un rss si insaila doua vorbe despre chestii cu care n-am nici o treaba, cum e regula-n blogosfera mica. Asta e, atita sunt, atita pot, nu-i nici o suparare.

Vreau numa' sa observ ca japonezu' in situatia respectiva are doua chestii importante de zis. Prima-i ca nu se pricepe, si-a doua-i ca-i de vina. Si-a treia, ca-i pare cu regret. Ma rog, TREI! chestii.

Cind e ultima oara cind ati auzit un roman spunind ca nu se pricepe ?

Din ceva motiv lectura mi-a amintit de o pictura care mi-a placut intotdeauna :

Capitularea Nicopolului, Nicolai Dmitriev-Orenburgski

E o chestie ciudata, si barbatia asta. Cumva sinonima cu erectitudinea superliniara a rusilor alora, care-s cumva mai drepti decit dreptii, ca niste statui grecesti postclasice si-n acelasi timp sinonima cu corectitudinea japonezului astuia, care-i si el cumva mai drept decit dreptii, ceva mai metaforic vorbind.